ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4767/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data 10.04.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea pct. 1 și 3 din decizia privind soluționarea contestației nr. 313/06.10.2014, anularea în parte a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. x/30.05.2014, respectiv în măsura menținerii acesteia în urma soluționării contestației fiscale, anularea deciziei privind măsurile stabilite de echipa de inspecție fiscală nr. x/30.05.2014 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/30.05.2014.

Prin sentința nr. 2739 din data de 30 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată legal prin administrator special B. și administrator judiciar C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 2739 din data de 30 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată legal prin administrator special B. și administrator judiciar C. S.R.L., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 21 mai 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 22 iulie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând, cu prioritate, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al recurentei-reclamante, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Înalta Curte constată că din conținutul adresei emise de către Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că A. S.R.L. se află în stare de faliment sub incidența Legii nr. 85/2006, iar C. a fost desemnată în calitate de administrator judiciar/lichidator judiciar.

Conform art. 58 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență "Principalele atribuții ale administratorului judiciar, în cadrul prezentului titlu, sunt: conducerea integrală, respectiv în parte, a activității debitorului, în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuțiile sale și la condițiile de efectuare a plăților din contul averii debitorului".

Potrivit art. 61 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență "În vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate precum avocați, experți contabili, evaluatori sau alți specialiști."

Art. 80 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia părțile își pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant și enumeră felurile reprezentării, respectiv legală, convențională sau judiciară.

Instituția reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană, numită reprezentant, îndeplinește acte de procedură în numele și pe seama unei părți din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct față de parte.

Conform dispozițiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ., "Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată."

Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant este o excepție de procedură (are în vedere o neregularitate procedurală), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la anularea cererii și împiedicarea soluționării fondului cererii), iar lipsa dovezii calității de reprezentant este sancționată cu nulitatea necondiționată de existența vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 2 C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte constată că pentru societatea aflată în insolvență, administratorul judiciar C. trebuia să facă în mod legal dovada calității de reprezentant a avocaților angajați prin contractul de asistență juridică nr. x/2017 și să precizeze dacă își însușește recursul formulat de către administratorul special B..

Având în vedere că, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant este menită să apere partea reprezentată, iar titularul dreptului poate ratifica actele făcute de cel care nu avea calitatea de reprezentant, Înalta Curte constată că deși administratorul judiciar C. a fost citat pentru termenul de judecată din data de 19.10.2022 cu mențiunea de a înainta încheierea prin care s-a dispus intrarea debitoarei în insolvență și de a preciza dacă își însușește recursul formulat de către administratorul special B. sau să facă dovada acordării mandatului către administratorul special privind promovarea căii de atac, nu s-a conformat acestor dispoziții.

Pe cale de consecință, lipsa calității de reprezentant a administratorului special al reclamantei S.C. A. S.R.L. atrage anularea cererii de recurs, în condițiile art. 82 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al recurentei-reclamante și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al recurentei-reclamante.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., în faliment prin lichidator judiciar C. S.R.L., împotriva sentinței nr. 2739 din 30 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2022.