ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4730/2022

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 26 aprilie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM", "Consiliul") a solicitat anularea Hotărârii nr. 319 din 01.03.2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, prin care s-a respins cererea sa de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

În motivarea cererii, contestatorul arată că, în sesiunea de transfer februarie 2022, a solicitat transferul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, în principal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, iar în subsidiar la unul dintre Parchetele de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 1-5 București, invocând motive de ordin personal și profesional.

Prin hotărârea atacată, intimatul CSM a respins cererea de transfer formulată de contestator, procedând la analizarea concomitentă a două cereri de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, formulate de contestator și de solicitantul B., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal.

Consideră contestatorul că intimatul a făcut o greșită aplicare în cauză a criteriilor de transfer prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004.

Astfel, în privința criteriului prevăzut de art. 61

2

lit. a) din Legea nr. 303/2004, din motivarea hotărârii rezultă că doar Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a avizat favorabil transferul solicitantului B., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal emițând avize negative. În privința contestatorului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a avizat negativ transferul, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova au emis avize favorabile transferului.

În consecință, apreciază contestatorul că numărul avizelor favorabile transferului său a fost superior celor exprimate în favoarea solicitantului B., dar totuși cererea sa de transfer a fost respinsă, în detrimentul nu doar al interesului său personal, dar și al unităților de parchet care au emis avizele favorabile.

În ceea ce privește criteriile prevăzute de art. 61

2

lit. d) și e) din Legea nr. 303/2004, respectiv vechimea la parchetul de la care se solicită transferul și vechimea efectivă în funcția de procuror, arată contestatorul că are o vechime în funcția de procuror de 6 ani și două luni, iar de la data de 15.10.2021 este delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia. Solicitantul B. are o vechime în funcția de procuror de 7 ani și trei luni, incluzând perioada cât a fost auditor de justiție și o vechime de 5 ani și șapte luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal.

În ceea ce privește criteriul prevăzut de art. 61

2

lit. h) din Legea nr. 303/2004, arată contestatorul că este născut în mun. Craiova, iar din anul 1990 are domiciliul stabilit în acest municipiu, locuind la mică distanță de sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, împreună cu soția și fiul minor în vârstă de 2 ani și șapte luni. Cu toate acestea, CSM a considerat prioritar transferul procurorului B., care are domiciliul la 80 de km de Craiova.

Arată contestatorul și că nu s-a ținut cont de împrejurarea că aceasta este a treia sa cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, formulată de la momentul numirii în funcția de procuror - 09.12.2015, pe când solicitantul B. este la prima cerere de transfer la acest parchet.

În ceea ce privește criteriul prevăzut de art. 61

2

lit. j) din Legea nr. 303/2004, referitor la starea de sănătate și situația familială, învederează contestatorul că s-a născut în mun. Craiova și locuiește în acest municipiu, împreună cu soția și fiul său minor, într-un apartament proprietate a părinților săi, situat la mică distanță de sediul Parchetului la care a solicitat transferul, iar părinții ajută la supravegherea și creșterea copilului minor. Totodată, soția contestatorului deține un apartament în mun. Craiova și își desfășoară activitatea profesională la domiciliu.

În ceea ce privește criteriul prevăzut de art. 61

2

lit. i) din Legea nr. 303/2004, susține contestatorul că intimatul CSM trebuia să aibă în vedere distanța dintre domiciliu și Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, iar nu dintre domiciliu și Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, unde este delegat pentru o perioadă de 6 luni, până la data de 15.07.2022. În aceste condiții, a fost nevoit să facă naveta săptămânal, aproximativ 460 km dus-întors din decembrie 2015, acesta fiind și motivul pentru care a acceptat delegarea la Strehaia, pentru a face naveta zilnică pe o distanță de 128 km dus-întors, fără a solicita diurna prevăzută de art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 în perioada 15.10.2021 - 31.12.2021 și nici decontarea transportului, începând cu data de 13.11.2021 până în prezent.

Pe de altă parte, solicitantul B. a ales să facă naveta timp de 5 ani și șapte luni, 270 km dus-întors între orașul de domiciliu și Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, fără a solicita transferul la un parchet din aproprierea domiciliului sau la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

Ca atare, contestatorul subliniază că s-a dat prioritate cererii formulate de un procuror care are domiciliul la 80 de km de sediul parchetului și care va continua să efectueze naveta pe aproximativ 160 km dus-întors, în detrimentul contestatorului care nu ar mai fi nevoit să efectueze naveta sau să solicite decontarea chiriei.

Apreciază contestatorul că motivarea secției pentru procurori este contradictorie când susține că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș funcționează efectiv doar 3 procurori și că, prin aprobarea transferului contestatorului ar fi afectată activitatea parchetului, în condițiile în care acest Parchet a dat aviz pozitiv transferului și gradul de ocupare în schemă era de 100% la momentul formulării cererii de transfer, intimatul CSM ignorând și împrejurarea că Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș a fost de acord cu delegarea contestatorului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia. Pe de altă parte, secția pentru procurori a avut în vedere, din perspectiva criteriului privind domiciliul și sediul unității de parchet de la care provin cei doi procurori care au formulat cereri de transfer, sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, unde contestatorul a fost delegat, omițând împrejurarea că delegarea va expira la data de 15.07.2022 și va trebui să își reia activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș.

Pentru toate aceste motive, contestatorul solicită admiterea acțiunii, considerând că intimatul CSM a apreciat nelegal asupra ordinii de evaluare a criteriilor relevante prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Întrucât contestatorul a formulat critici la adresa Hotărârii atacate doar cu privire la respingerea transferului solicitat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, învederează că apărările sale vor fi limitate la condițiile avute în vedere la luarea soluției de respingere a acestei cereri.

Arată intimatul că, prin Hotărârea nr. 319/01.03.2022 a secției pentru procurori, a respins cererea de transfer a contestatorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova. Din analiza traseului profesional al contestatorului, a rezultat că acesta avea o vechime în funcția de procuror și la unitatea de parchet de 6 ani și două luni, iar din data de 15.10.2021 funcționa prin delegare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia.

Conform evidențelor direcției de resort, intimatul a reținut că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, unitate de la care s-a solicitat transferul, toate cele 6 posturi de procuror (1 post de conducere și 5 posturi de execuție) erau ocupate, iar în anul 2021, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș încărcătura dosarelor/procuror a fost de 942, comparativ cu media națională de 1608, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 785, comparativ cu media națională de 1204.

Pe de altă parte, arată intimatul, s-a reținut că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, unitatea de parchet la care s-a solicitat transferul, dintre cele 25 de posturi de procuror prevăzute în schemă (3 posturi de conducere și 22 de posturi de execuție), erau ocupate 2 posturi de conducere și cele 22 de posturi de execuție, fiind vacant un post de conducere. La acest parchet era un post ocupat în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, iar pentru un post care urma să se vacanteze ca urmare a numirii unui procuror în funcția de judecător, erau incidente dispozițiile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 303/2004. La Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în anul 2021 încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1454, comparativ cu media națională de 1608, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 1221, comparativ cu media națională de 1204.

Mai învederează intimatul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetele de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 2, 3 și 5 București au transmis avize negative, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București au transmis avize favorabile pentru transferul contestatorului.

Prin urmare, arată intimatul, constatând concursul cererilor de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, secția pentru procurori a apreciat ca fiind oportun transferul solicitantului B., având în vedere situația dificilă din perspectiva resurselor umane la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova unde, conform avizului conducerii acestui parchet, funcționau efectiv la momentul analizării cererii de transfer doar 16 procurori cu funcție de execuție, din schema de 22 de posturi, în timp ce la parchetul la care funcționa solicitantul B. schema era completă, iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, de la care provenea contestatorul A., funcționau efectiv doar 3 procurori (conform avizului negativ al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, dar și al avizului pozitiv al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș). Totodată, în condițiile în care solicitantul A. a fost delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia din 15.10.2021, delegare prelungită pentru o perioadă de 6 luni, începând cu data de 15.01.2022, cererea solicitantului B. avea prioritate și în raport de criteriile privind domiciliul, distanța dintre domiciliu și sediul parchetului la care funcționează și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia și situația familială, având în vedere că B. este nevoit să parcurgă zilnic o distanță de 270 km dus-întors, în timp ce naveta efectuată zilnic de A. este de 128 km dus-întors.

Susține intimatul CSM că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului. Dispozițiile art. 6l

2

din Legea nr. 303/2004 nu stabilesc o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru procurori atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Contrar susținerilor contestatorului, la soluționarea cererii de transfer secția pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate în cerere, în cauza de față fiind determinante volumul de activitate al parchetului de la care s-a solicitat transferul și al celui la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante, situația personală a solicitantului, precum și motivele cuprinse în avizele consultative ale unităților de parchet implicate în procedura de transfer. În acest sens, în considerentele actului atacat au fost expuse informații privind traseul profesional, vechimea în funcția de procuror și date referitoare la situația parchetelor implicate în procedura de transfer, dar și argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii.

În ceea ce privește criteriului volumului de activitate al unităților de parchet implicate în procedură, susține intimatul că în mod corect secția pentru procurori a apreciat că la acel moment nu era oportun transferul contestatorului, având în vedere că schema parchetului la care își desfășura activitatea solicitantul B. era completă, în timp ce la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, potrivit avizului conducerii acestui parchet, funcționau efectiv doar 16 procurori cu funcție de execuție, din schema de 22 de posturi, iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș funcționau efectiv doar 3 procurori (conform avizelor emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș).

În ceea ce privește faptul că pentru a analiza cererea de transfer a reclamantului, secția pentru procurori a avut în vedere situația posturilor și a încărcăturii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, apreciază intimatul că în mod corect analiza a fost efectuată prin raportare la această unitate de parchet, întrucât delegarea contestatorului în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia reprezenta o situație strict temporară, având în vedere caracterul excepțional al instituției delegării.

Din perspectiva criteriului avizelor emise de unitățile implicate în transfer, arată intimatul că, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, aceste avize au caracter consultativ și sunt avute în vedere la analiza cererii de transfer coroborat cu toate celelalte criterii relevante, fără a obliga CSM la a dispune o măsură în conformitate cu conținutul avizelor respective.

Totodată, în raport de dispozițiile art. 61 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, intimatul a avut în vedere gradul de ocupare efectivă de la unitățile de parchet implicate în procedurile de transfer.

Mai arată intimatul că soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea criteriilor prevăzute de lege, iar secția pentru procurori a analizat în mod efectiv aspectele de ordin personal invocate de contestator, care au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe procuror și pe schemă de la parchetele implicate în procedura transferului, aspectele prezentate în avizele unităților de parchet implicate, precum și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestor parchete. Motivele de ordin personal invocate de contestator nu reprezentau situații excepționale care să prevaleze în fața intereselor unității de parchet de la care acesta provine.

Mai arată intimatul că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost adoptată în limitele competențelor sale legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, iar normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului. Solicită a se avea în vedere jurisprudența Înaltei Curți, care a stabilit că transferul la o altă instanță reprezintă un aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii, precum și jurisprudența CEDO din hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24.

Susține intimatul că, din analiza comparativă a considerentelor Hotărârilor nr. 319/01.03.2022 și nr. 393/01.03.2022 ale secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins cererea de transfer a reclamantului, respectiv prin care a fost admisă cererea de transfer a solicitantului B., rezultă că soluționarea cererilor de transfer s-a realizat cu respectarea justului echilibru între interesul individual al solicitanților și interesul general al parchetelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a reclamantului nu reflectă, așadar, o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi și nici al proporționalității între interesul public și interesul privat.

Concluzionează intimatul că în speță nu sunt îndeplinite condițiile excesului de putere, întrucât respingerea cererii de transfer a contestatorului s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, departajarea cererilor de transfer formulate pentru aceeași unitate de parchet în sesiunea de transferuri din data de 01.03.2022 realizându-se pe baza acelorași criterii, iar situația expusă de reclamant nu putea duce prin ea însăși la inversarea raportului de preeminență al interesului public față de drepturi și interese private.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/04.02.2022, contestatorul A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, în prezent delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, a solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, iar în subsidiar, transferul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.

Prin Hotărârea nr. 319/01.03.2022, secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestator, în temeiul art. 60 și art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

În considerentele Hotărârii nr. 319/01.03.2022 a secției pentru procurori au fost expuse: situația posturilor vacante la parchetul de la care se solicită transferul, respectiv la parchetele unde se solicită transferul, precum și volumul de activitate la toate parchetele, respectiv încărcătura/procuror în cursul anului 2021, față de media națională; avizele favorabile față de cererea de transfer a contestatorului, emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, precum și avizele negative ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetele de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 2, 3 și 5 București; condițiile de vechime în funcție și vechime la parchetul la care activează cei doi procurori care au formulat cereri de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova - B. și contestatorul A..

Reținând concursul cererilor de transfer, intimatul CSM a decis admiterea cererii formulate de B. și, corelativ, respingerea cererii de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova formulată de contestatorul A., reținând următoarele motive:

- situația dificilă din perspectiva resurselor umane la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova unde, conform avizului conducerii acestui parchet, funcționau efectiv la momentul analizării cererii de transfer doar 16 procurori cu funcție de execuție, din schema de 22 de posturi, în timp ce la parchetul la care funcționa domnul procuror B. schema era completă, iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, de la care provenea domnul procuror A., funcționau efectiv doar 3 procurori;

- contestatorul A. a fost delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia din 15.10.2021, delegare prelungită pentru o perioadă de 6 luni, începând cu data de 15.01.2022;

- în privința criteriilor privind domiciliul, distanța dintre domiciliu și sediul parchetului la care funcționează și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia și situația familială, s-a avut în vedere că solicitantul B. este nevoit să parcurgă zilnic o distanță de 270 km dus-întors, în timp ce naveta efectuată zilnic de solicitantul A. este de 128 km dus-întors.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestație, considerentele Hotărârii atacate evidențiind atât analiza eronată a unora dintre criteriile legale, cât și ignorarea/acordarea unei importanțe scăzute criteriilor de natură personală, aspecte care au condus la admiterea cererii concurente în detrimentul cererii contestatorului.

În analiza ce va fi efectuată de Înalta Curte se are în vedere că, prin contestație, A. nu a formulat critici față de respingerea cererii subsidiare de transfer la Parchetele de pe lângă Sectoarele 1 - 5 București, astfel că legalitatea Hotărârii nr. 319/01.03.2022 va fi examinată doar prin raportare la soluția de respingere a cererii principale de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

Înalta Curte constată, din perspectiva criteriului prevăzut de art. 61

2

lit. a) din Legea nr. 303/2004, respectiv a avizelor consultative emise de parchetele implicate, că Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, unitate unde s-a solicitat transferul, a emis avize pozitive pentru ambele cereri concurente. Pe de altă parte, parchetele de la care doreau să se transfere solicitanții au emis aviz pozitiv în cazul contestatorului (Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș) și negativ în cazul lui B. (Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal).

Așadar, în cazul contestatorului, transferul a fost avizat favorabil atât de unitatea la care activa, cât și de cea la care solicita transferul, situație care nu se regăsește în cazul solicitantului B.. Or, această împrejurare nu a fost avută în vedere de secția pentru procurori, deși în evaluarea consecințelor soluționării favorabile a cererilor de transfer este relevantă analiza de oportunitate realizată de aceste parchete, ele fiind cele mai în măsură să stabilească dacă admiterea unei cereri de transfer afectează sau nu buna funcționare a parchetului.

Fără a nega caracterul consultativ al acestor avize, Înalta Curte reține că motivele lor reprezintă un prim criteriu de analiză a cererii de transfer și, chiar dacă este impropriu a face un calcul matematic al numărului de avize pozitive/negative, nu se poate ignora că reclamantul era favorizat de acest criteriu.

Referitor la criteriul prevăzut de art. 61

2

lit. b) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte constată că intimatul CSM a realizat o analiză trunchiată a situației posturilor ocupate/vacante la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, unitate de la care contestatorul solicita transferul, reținând că acest parchet are doar 3 locuri efectiv ocupate și dând astfel prioritate cererii concurente, reținând că Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, de la care solicita transferul B., beneficiază de o schemă completă de personal.

Acest criteriu este interdependent de cel expus anterior, întrucât necesită o analiză a avizului favorabil emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș. Această unitate confirmă că schema sa este complet ocupată scriptic, figurând cu șase procurori. Dintre aceștia, contestatorul A. s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani până la data de 01.08.2021, iar începând cu data de 15.10.2021 este delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, delegare prelungită până la 15.07.2022. O altă procuroare se află în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, iar un procuror stagiar beneficiază de concediu de studiu până în luna aprilie 2022.

Mai arată Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș că, pe perioada efectuării concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani de către cei doi procurori, s-a dispus desfășurarea activității în cadrul parchetului de doi procurori delegați.

Totodată, arată că avizează favorabil cererea de transfer a contestatorului, în contextul delegării acestuia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, pentru a beneficia de vacantarea locului și ocuparea acestuia prin concurs.

Așadar, informațiile cuprinse în avizul parchetului conturează o altă situație decât cea reținută de intimatul CSM a posturilor ocupate/vacante din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș. Mențiunea unui număr de trei posturi efectiv ocupate este imprecisă, întrucât nu ține cont de caracterul temporar al concediului de studii al unui procuror și de împrejurarea delegării unor procurori în cadrul parchetului, pentru a suplini deficitul de personal. De altfel, în cuprinsul întâmpinării, intimatul a arătat că, din evidențele direcției de resort, toate cele șase posturi ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș sunt ocupate (1 post de conducere și cinci posturi de execuție), situație diferită de cea reținută în cadrul hotărârii atacate.

Este de observat și că admiterea transferului contestatorului nu influențează în vreun fel schema de posturi a parchetului, câtă vreme, deși acesta ocupă scriptic un post, activitatea sa este desfășurată la un alt parchet, astfel încât, contrar opiniei intimatului, vacantarea postului nu ar periclita activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, ci ar oferi posibilitatea ocupării acestui loc prin concurs sau transfer.

Cât privește criteriile de la lit. c) - g) ale art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte constată că acestea nu au fost definitorii în decizia secției pentru procurori, cei doi solicitanți având vechimi similare în funcție și la parchet.

Înalta Curte constată că secția pentru procurori a intimatului a făcut o analiză eronată a criteriilor de la lit. h) - j) ale art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 Motivele privind situația personală și familială prezentate în detaliu de către contestator atât în susținerea cererii de transfer, cât și pe calea prezentei contestații, au fost dovedite cu înscrisuri și justificau, în opinia Înaltei Curți, admiterea cererii de transfer.

Se remarcă în prim rând că intimatul CSM nu a avut în vedere motivele prezentate de contestator cu privire la domiciliul situat în localitatea unde se solicită transferul - mun. Craiova și la situația familială evocată în cerere. Nu au fost analizate motivele referitoare la întemeierea unei familii în această localitate, care relevă necesitatea de a fi aproape de soție și fiul său minor, precum și de părinții care locuiesc în același municipiu și nici informațiile privitoare la existența unei locuințe în mun. Craiova, aflate în proprietatea soției contestatorului. Totodată, în privința solicitantului B., nu au fost expuse niciun fel de informații referitoare la situația familială și/sau starea de sănătate, care ar putea opera o diferențiere în beneficiul său și în detrimentul contestatorului.

Intimatul nu s-a raportat nici la împrejurarea că solicitantul a cărui cerere de transfer a fost admisă avea domiciliul la 80 de km de mun. Craiova, spre deosebire de contestator, care domicilia chiar în această localitate.

Astfel cum rezultă din conținutul Hotărârii nr. 319/01.03.2022, intimatul a considerat prioritară cererea de transfer a solicitantului B., în raport de criteriul domiciliului (care, după cum s-a arătat în paragrafele anterioare, în realitate conferea prioritate contestatorului) și a distanței dintre domiciliu și sediul parchetului la care funcționează, reținând că B. este nevoit să parcurgă zilnic o distanță de 270 km dus-întors, în timp ce naveta efectuată zilnic de A. este de 128 km dus-întors. Or, distanța pe care se efectuează naveta de către contestator a fost greșit reținută, calculându-se distanța între domiciliu și Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, unde acesta este delegat, iar nu cea dintre domiciliu și Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, unde este încadrat. Delegarea reprezintă o situație temporară, fără posibilitatea de a se previziona prelungirea ei sau chiar încetarea înainte de expirarea perioadei pe care a fost dispusă, astfel că, în analiza criteriului distanței dintre domiciliu și unitatea unde procurorul activează trebuie avut în vedere parchetul unde acesta este efectiv încadrat pe schema de personal.

Este de observat că, deși în ceea ce privește volumul de activitate și încărcătura pe procuror, intimatul CSM a avut în vedere în mod corect datele statistice ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, apreciind, astfel cum arată în întâmpinare, că delegarea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia este o situație temporară și excepțională, totuși în analiza distanței parcurse de contestator între domiciliu și unitatea de parchet s-a optat în mod greșit pentru un calcul raportat la localitatea unde acesta a fost delegat temporar.

Înalta Curte are în vedere că naveta efectuată de contestator, raportată la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, unitatea unde acesta este încadrat în schema de personal, este de 460 km dus-întors, față de naveta efectuată de B., de 270 km dus-întors. Această împrejurare trebuie văzută în contextul criteriilor privind domiciliul și situația familială, anterior expuse, care conduc spre concluzia unei preferințe a cererii de transfer a contestatorului față de cererea concurentă, din perspectiva motivelor personale și familiale.

Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că cererea contestatorului A. întrunea mai multe criterii de admitere a transferului față de cererea solicitantului B., astfel că soluția de respingere a cererii dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greșita aplicare a legii și cu exces de putere.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) - (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 61

1

din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte va dispune admiterea contestației, anularea Hotărârii nr. 319 din 01.03.2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatorului A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea nr. 319 din 01.03.2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatorului A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2022.