ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.10.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4613/2022

HOTĂRÂRE
13.10.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4613/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii și Protecției Sociale și B. S.A. București, obligarea Ministerului la emiterea avizului/avizelor pe numele S.C B. S.A. București, precum și la trecerea acesteia în Anexa nr. 3 din Legea nr. 263/2010 în vederea încadrării sale în categoria locurilor de munca în condiții speciale, anularea Avizelor nr. x/25.07.2005 și y/21.09.2005 pe numele S.C C. S.A. Ploiești, precum și radierea acesteia de la poziția nr. 87 din Anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010, în cazul în care instanța de judecată respinge capătul de cerere al prezentei acțiuni, și obligarea societății pârâte să emită deciziile pentru încadrarea în categoria locurilor de muncă în condiții speciale.

2.1. Prin sentința nr. 945 din 8 aprilie 2022, Tribunalului Ilfov, secția civilă

a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reținând că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, în raport cu obiectul cauzei și calitatea pârâtului

Ministerul Muncii și Protecției Sociale der autoritate publică centrală.

2.2. Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1256 din 20 iunie 2022, a disjuns primele două petite principale din cererea de chemare în judecată, respectiv: 1. obligarea pârâtului Ministerul Muncii și Protecției Sociale să emită avizul/avizele pe numele B. S.A. București, precum și trecerea acesteia în Anexa nr. 3 din Legea nr. 263/2010 în vederea încadrării reclamantului la categoria locurilor de muncă în "condiții speciale"; 2. Obligarea pârâtei să anuleze Avizele nr. x/25.07.2005 și y/21.09.2005 emise de pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale pe numele S.C. C. S.A. Ploiești precum și radierea acesteia de la poziția nr. 87 din Anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010 în cazul respingerii capătului de cerere al prezentei acțiuni, precum și capătul de cerere accesoriu având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, dispunând formarea unui nou dosar cu termen la data de 17 octombrie 2022.

Totodată, a admis excepția necompetenței materiale în ceea ce privește capătul trei din cererea de chemare în judecată (obligarea S.C. B. S.A. prin reprezentantul său legal să emită deciziile pentru încadrarea reclamantului în categoria locurilor de muncă în condiții speciale), a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Ilvov - Complet specializat în litigii de muncă. a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că în raport cu obiectul cauzei, reclamantul fiind salariatul societății pârâtei în temeiul unui contract individual de muncă, în funcția de expert geofizician, este vorba despre un veritibil litigiu de muncă așa încât în privința raportului de muncă al reclamantului sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii, acesta nefiind funcționar public.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează obligarea societății pârâte B. S.A. să emită deciziile pentru încadrarea reclamantului în categoria locurilor de muncă în condiții speciale, acesta desfășurându-și activitatea în cadrul societății în temeiul unui contract individual de muncă.

Prin urmare, litigiul de față nu are natura unui litigiu de contencios administrativ, întrucât reclamantul nu contestă un act administrativ tipic și nici nu deduce judecății un act administrativ asimilat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă un litigiu de muncă.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, potrivit cărora conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal.(…) .

Totodată, art. 266 din Codul muncii statuează că "jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".

Potrivit art. 269 alin. (2) din același cod "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Conform art. 278 alin. (2) din Codul muncii "Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective".

Așa fiind, se constată că demersul judiciar inițiat de reclamant se încadrează în materia conflictelor de muncă, competența materială revenind, așadar, în primă instanță Tribunalului, în temeiul art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii și art. 208 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secția civilă, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții S.C. B. S.A. București și Ministerul Muncii și Protecției Sociale în favoarea Tribunalului Ilfov, secția civilă, complet specializat în litigii de muncă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #228103)
muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței funcționale invocate din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Secției de contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe. 1.6. Cauza
ÎCCJ 2022-06-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1535/2022
hotărâre judecătorească definitivă pronunțată într-un litigiu de dreptul muncii, respectiv prin sentința civilă nr. 2533/12.09.2016 a Tribunalului Prahova. Întrucât instanța învestită inițial a apreciat că, prin raportare la obiectul acțiun
ÎCCJ 2022-03-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1527/2022
cios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de Inspecția Muncii și Ministerul Muncii și Justiției Sociale. A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta
ÎCCJ 2022-06-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3361/2022
Ședința publică din data de 8 iunie 2022 Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin sentința nr. 132/F-CONT/19.11.2020, Curtea de Apel Pitești a declinat c
ÎCCJ 2023-11-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4951/2023
.12.2015, cu art. 481 alin. (3) și (4) și art. 171 din Codul Muncii, pe ultimii 3 ani. 1.3. Prin sentința civilă nr. 1344 din 4 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de n
Sursă