ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4454/2022

Circumstanțele cauzei 1.1 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în data de 12.07.2017, completată în data de 02.05.2018 și precizată în data de 19.09.2018 reclamanta Asociația "Ordinul A." a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Muncii, Justiției Sociale, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Inspectoratul de Stat în Construcții și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: - obligarea tuturor pârâților la elaborarea unei grile naționale de salarizare a diriginților de șantier, pe nivele de autorizare (A,B,C,D), care să conțină salarii nete cuprinse orientativ între 5.000 RON și 17.000 RON, să conțină o indemnizație de conducere de 30%, precum și spor pentru condiții grele/deosebite de muncă; - obligarea pârâților MMJS, MDRAP și ISC la Modificarea C.O.R. prin mutarea funcției de diriginte de șantier în cadrul funcțiilor de șef-conducător, cu cifra 1, în cele 6 caractere; - obligarea pârâtului MDRAP la modificarea Ordinului MDRAP nr. 277/2012, prin introducerea tehnicienilor în categoria persoanelor care au dobândit calitatea de diriginți de șantier de nivelurile C și D; - obligarea MMJS să permită recalcularea pensiilor aflate în plată, precum și a celor viitoare, pe baza noilor salarii ce se vor stabili; - obligarea MMJS să considere ca vechime în munca perioada de urmare a Școlilor tehnice postliceale de construcții și arhitectură; - obligarea MMJS la considerarea perioadelor lucrate ca diriginte de șantier drept perioade lucrate în grupa a II-a de muncă. 1.

Prin sentința civilă nr. 2807 din 04 iulie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa unei cereri administrative, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcții, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Justiției Sociale, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâților Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată. A respins acțiunea formulată de reclamanta A., împotriva pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcții, pentru lipsa calității procesuale pasive. A respins acțiunea introdus de reclamanta A., împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice ca inadmisibilă. 1.3 Împotriva sentinței civile nr. 2807 din 04 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., fără a invoca în drept vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. 2. Hotărârea supusă contestației în anulare Prin decizia nr. 3395 din 4 iunie 2021 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității recursului și a constat nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 2807 din 4 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. A reținut instanța de recurs că recurenta-reclamantă nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, iar alegațiile prezentate nu au corespondent în vreuna dintre ipotezele motivelor de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., în cererea de recurs nefiind indicat, nici măcar formal, temeiul de drept al căii de atac exercitate. Cum simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a acțiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate a fost sancționată cu nulitatea.

Contestația în anulare Prin contestația în anulare formulată în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea A. a invocat faptul că instanța de recurs nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, susținând că unul dintre membrii completului de judecată s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate absolută întrucât a făcut parte din compunerea completului de judecată care a soluționat la datele de 24 mai 2019 și 13 septembrie 2019 cererile de ajutor public judiciar formulate în cauză.

Apărările formulate de intimați 4.1 Intimatul Inspectoratul de Stat în Construcții a formulat întâmpinare prin care a arătat că înțelege să invoce excepțiile tardivității și inadmisibilității contestației în anulare iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică. În ce privește excepția tardivității consideră că raportat la data la care s-a realizat comunicarea hotărârii, precum și la data formulării contestației în anulare - respectiv 18.11.2021, contestatoarea a acționat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege. Referitor la excepția inadmisibilității contestației în anulare, arată că potrivit art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia. Or, în cauza de față, contestatoarea nu a invocat în fața instanței de recurs excepția nelegalei compuneri a instanței de judecată, motiv pentru care apreciază că motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. nu este aplicabil speței. Pe fondul cauzei a arătat că încheierea de soluționare a cererii de ajutor public judiciar nu poate fi încadrată în categoria încheierilor interlocutorii pentru a putea fi incidente prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., soluția dată asupra acestei cereri neaducând în nici un fel atingere fondului cauzei. 4.2 Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a transmis întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare în principal ca inadmisibilă iar în subsidiar ca neîntemeiată. 4.3 Intimatul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a formulat întâmpinare la contestația în anulare prin care a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată, susținând, în esență că până la termenul de judecată din 4 iunie 2021, când au avut loc dezbaterile asupra recursului, nu a fost formulată nicio cerere de recuzare prin care să fie invocat existența unui caz de incompatibilitate iar faptul că partea a depus un memoriu după închiderea dezbaterilor nu reprezintă o situație care să respecte exigențele procedurale privind invocarea excepției de recuzare.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Examinând contestația în anulare, prin raportare la motivele invocate de contestatoare și la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată pentru considerentele în continuare expuse. Cu titlu prealabil, Înalta Curte urmează să respingă excepțiile tardivității și inadmisibilității contestației în anulare invocate prin întâmpinare. Potrivit confirmării de predare a actelor de procedură aflată la dosarul de recurs, plicul cu comunicarea deciziei către contestatoare a fost depus la data de 26.10.2021 la sediul Primăriei comunei Giurgiu. Raportat la dispozițiile art. 163 alin. (3) lit. f) și g) din C. proc. civ. și la data formulării contestației în anulare - 18.11.2021 -, astfel cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe plicul aflat la dosar, se constată că termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 C. proc. civ. a fost respectat. Totodată, Înalta Curte respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare, astfel cum a fost invocată în cuprinsul întâmpinărilor, întrucât singura condiție de admisibilitate ce se impune a fi îndeplinită în cadrul contestației în anulare speciale prevăzute de art. 503 alin. (2) C. proc. civ. este aceea ca hotărârea atacată să fie pronunțată de instanța de recurs, condiție îndeplinită în prezenta cauză, decizia nr. 3395/04.06.2021 fiind pronunțată în calea de atac a recursului. Examinând cauza și decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege. În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale. În susținerea contestației în anulare de față, deși contestatoarea a invocat dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., susținând că hotărârea din recurs a fost pronunțată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, acest motiv, în realitate, poate fi subsumat cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. Conform art. 503 C. proc. civ.: "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia". Examinând motivul invocat de către contestatoare, prin prisma dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., ce vizează încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței ce s-a pronunțat în prezentul litigiu, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat întrucât, împrejurarea că unul din membrii completului de judecată ce a soluționat cauza a făcut parte și din compunerea completului de judecată care a soluționat, la datele de 24 mai 2019 și respectiv 13 septembrie 2019, cererile de ajutor public judiciar formulate în speță, nu se circumscrie dispozițiilor art. 41 C. proc. civ. Art. 11 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă stabilește că: (1) Cererea de acordare a ajutorului public judiciar se adresează instanței competente pentru soluționarea cauzei în care se solicită ajutorul; în cazul ajutorului public judiciar solicitat pentru punerea în executare a unei hotărâri, cererea este de competența instanței de executare. (2) În cazul în care instanța competentă nu se poate stabili potrivit alin. (1), competentă este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința solicitantul. (3) Dacă ajutorul public judiciar este solicitat într-un proces în curs, cererea sau, după caz, cererile de acordare a ajutorului public judiciar se soluționează, dacă legea nu prevede altfel, de completul învestit cu soluționarea cererii principale. Prin urmare, față de prevederi legale anterior menționate, susținerile contestatoarei privind incompatibilitatea absolută a judecătorului, din perspectiva faptului că acesta a făcut parte din compunerea completului de judecată ce a soluționat cererile sale de ajutor public judiciar formulate în speță, sunt nefondate. Față de aceste considerente, Înalta Curte, reținând că nu este incidentă ipoteza reglementată de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată.