ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3395/2021

Ședința publică din data de 04 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în data de 12.07.2017, completată în data de 02.05.2018 și precizată în data de 19.09.2018 reclamanta Asociația "Ordinul Diriginților de Șantier din Romania" a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Muncii, Justiției Sociale, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Inspectoratul de Stat în Construcții și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:

- obligarea tuturor pârâților la elaborarea unei grile naționale de salarizare a diriginților de șantier, pe nivele de autorizare (A,B,C,D), care să conțină salarii nete cuprinse orientativ între 5.000 RON și 17.000 RON, să conțină o indemnizație de conducere de 30%, precum și spor pentru condiții grele/deosebite de muncă;

- obligarea pârâților MMJS, MDRAP și ISC la Modificarea C.O.R. prin mutarea funcției de diriginte de șantier în cadrul funcțiilor de șef-conducător, cu cifra 1, în cele 6 caractere;

- obligarea pârâtului MDRAP la modificarea Ordinului MDRAP nr. 277/2012, prin introducerea tehnicienilor în categoria persoanelor care au dobândit calitatea de diriginți de șantier de nivelurile C și D;

- obligarea MMJS să permită recalcularea pensiilor aflate în plată, precum și a celor viitoare, pe baza noilor salarii ce se vor stabili;

- obligarea MMJS să considere ca vechime în munca perioada de urmare a Școlilor tehnice postliceale de construcții și arhitectură;

- obligarea MMJS la considerarea perioadelor lucrate ca diriginte de șantier drept perioade lucrate în grupa a II-a de muncă.

Prin sentința civilă nr. 2807 din 04 iulie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa unei cereri administrative, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcții, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Justiției Sociale, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâților Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

A respins acțiunea formulată de reclamanta A., împotriva pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcții, pentru lipsa calității procesuale pasive.

A respins acțiunea introdus de reclamanta A., împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 2807 din 04 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, fără a invoca în drept vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Inspectoratul de Stat în Construcții, pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior, în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegațiile prezentate nu au corespondent în vreuna dintre ipotezele motivelor de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., în cererea de recurs nefiind indicat, nici măcar formal, temeiul de drept al căii de atac exercitate.

Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a acțiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.

Deoarece recurenta nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 2807 din 04 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2021.