ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4420/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 iunie 2021, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, a solicitat obligarea pârâților să modifice dispozițiile art. 23 alin. (2) și art. 24 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000.

La data de 16 august 2021, reclamantul a depus cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (2) și art. 24 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000.

Prin încheierea din 21 decembrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 alin. (2) și art. 24 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 210/2001, formulată de reclamantul A..

Împotriva încheierii din 21 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea încheierii recurate și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În motivarea recursului, reclamantul susține că revine Curții Constituționale competența de a analiza constituționalitatea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, întrucât acesta se referă la punerea în aplicare a unei legi, iar potrivit art. 146 lit. l) din Constituție, Curtea Constituțională îndeplinește și alte atribuții prevăzute de legea sa de reglementare.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în calea de atac și de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziții se încadrează recursul), Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea recurată, instanța de fond a constatat caracterul inadmisibil al cererii de sesizare a Curții Constituționale formulate de reclamantul A., reținând că dispozițiile contestate de reclamant fac parte dintr-un act cu caracter administrativ, iar nu dintr-o lege sau ordonanță, cum pretind prevederile art. 146 lit. d) din Constituție și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În recurs, reclamantul s-a prevalat de dispozițiile art. 146 lit. l) din Constituție, apreciind că pot fi supuse controlului de constituționalitate prevederile Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 210/2001, întrucât au ca obiect punerea în aplicare a unei legi.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, Curtea Constituțională "îndeplinește și alte atribuții prevăzute de legea organică a Curții". Or, verificând dispozițiile Legii nr. 47/1992, se constată că atribuțiile Curții nu cuprind obligația verificării conformității cu Constituția a actelor administrative, chiar dacă acestea sunt emise pentru organizarea aplicării legii.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.", dispoziție corelativă art. 146 lit. d) din Constituție, care statuează:

"Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile si ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial."

Textele precitate sunt de strictă interpretare și aplicare, legiuitorul intenționând să supună controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională exclusiv prevederi ale legilor sau ordonanțelor de guvern, iar nu ale unor acte administrative cu caracter normativ. Pentru contestarea acestor acte există alte mijloace procesuale prevăzute de lege, nelegalitatea pretinsă de persoanele ce se consideră vătămate neputând fi dezlegată pe calea excepției de neconstituționalitate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 21 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2022.