ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2989/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2989/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 25 mai 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin sentința nr. 149 pronunțată în data de 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecata formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., iar în cadrul recursului a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 110 din Legea nr. 303/2004, solicitând să fie sesizată Curtea Constituțională cu privire la excepția invocată.
Hotărârea instanței de recurs cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale
Prin încheierea din 22 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de recurentul - reclamant A. privind sesizarea Curții Constituțională a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 110 din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (3) și art. 41 alin. (1) din Constituția României, ca inadmisibilă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii din 22 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., menționând faptul că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Procedura de soluționare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 25 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților.
La data de 20 aprilie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost înregistrată cererea recurentului-reclamant A. de renunțare la judecarea prezentul recurs, cerere ce a fost comunicată și părții adverse.
Intimatul-pârât nu a formulat punct de vedere la cererea de renunțare la judecata recursului.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Constatând că în cauză recurentul-reclamant A. a formulat cerere de renunțare la judecarea recursului, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
Totodată, Înalta Curte reține că manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecata recursului reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului-reclamant care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."
În cauză, cererea de renunțare la judecarea recursului formulată de către recurentul-reclamant A., la data de 20 aprilie 2022, reprezintă în fapt o achiesare la încheierea din 22 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reglementată de dispozițiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere că manifestarea de voință a recurentului este neîndoielnică și neechivocă, precum și faptul că actul de dispoziție al acestuia în sensul de a renunța la cererea de recurs în sensul reținut nu este supus cenzurii instanței de control judiciar, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ. și în aplicarea principiului disponibilității, Înalta Curte urmează să ia act de renunțarea recurentului-reclamant la judecarea recursului exercitat în cauză.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 22 martie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.