ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4419/2021

Ședința publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal VECHE sub nr. unic de dosar x/2018, la data de 03.05.2018, reclamantul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Năvodari (UAT), solicitând instanței de judecată să dispună:

1) obligarea UAT Năvodari, în baza art. 12 alin. (7) și (11) din contractul de finanțare nr. x/13.03.2014, la plata sumei de 1.466.696,90 RON, defalcată astfel:

- 913.910,73 RON (reprezentând fonduri FEDR);

- 77.100,69 RON (reprezentând cofinanțare de la bugetul de stat);

- 475.685,48 (TVA).

2) obligarea UAT Năvodari, în temeiul art. 12 alin. (13) din contractul de finanțare nr. x/13.03.2014, la plata majorărilor de întârziere începând cu data de 19.10.2017 (care reprezintă ziua următoare expirării termenului limită de restituire a debitului, conform notificării MDRAP nr. 116128/28.09.2017) până la data plății efective, calculată conform prevederilor contractuale anterior menționate;

3) obligarea UAT Năvodari, în temeiul art. 12 alin. (12) din contractul de finanțare nr. x/13.03.2014, la plata comisioanelor bancare ocazionate de rambursarea sumelor datorate ministerului;

4) obligarea UAT Năvodari, în temeiul art. 453 din C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 130 din data de 16 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Admite excepția rămânerii fără obiect a primului capăt de cerere.

Respinge primul capăt de cerere formulat de reclamantul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, cu sediul în București, Bd. x, Latura Nord, în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ NĂVODARI, cu sediul în Constanța, județ Constanța, relativ la obligarea pârâtului la plata sumei de 1.466.696,90 RON ca fiind rămas fără obiect.

Obligă pârâta la plata majorărilor de întârziere în cuantum de 0.1% pe zi de întârziere din suma datorată începând cu data de 19.10.2017 până la 17.06.2018.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a comisioanelor bancare ocazionate de rambursarea sumelor datorate reclamantei.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiat."

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe în termenul legal au declarat recurs ambele părți, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul recursului său, reclamantul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE a solicitat admiterea recursului și, rejudecând, să se caseze în parte hotărârea recurată în sensul admiterii celui de-al doilea capăt de cerere, astfel cum a fost formulat, în sensul obligării UAT Năvodari la plata majorărilor de întârziere în valoare de 0,1% pe zi de întârziere, începând cu data de 19.10.2017 până la data de 18.06.2018 (în sumă de 356.407,35 RON).

În dezvoltarea criticilor sale, recurentul-reclamant a susținut că, în speță, criticile de nelegalitate vizează soluționarea greșită de către instanța de fond a capătului 2 de cerere.

Partea arată că a solicitat obligarea UAT Năvodari la plata dobânzilor de întârziere calculate începând cu data de 19.10.2017 (care reprezintă ziua următoare expirării termenului limită de restituire a debitului, conform notificării MDRAP nr. 116128/28.09.2017) până la data plătii efective.

La baza solicitării MDRAP stau dispozițiile art. 12 alin. (13) din contractul de finanțare nr. x/13.03.2014 încheiat între instituția noastră și UAT Năvodari, potrivit cărora "din ziua următoare expirării termenelor prevăzute la alin. (10) și.(11) și art. 6 alin. (10) și (16) se vor calcula majorări de întârziere în valoare de 0,1 % pe zi de întârziere din suma datorata, până la data plății efective".

Expresia "până la data de" cuprinde inclusiv ziua în care s-a efectuat plata debitului principal, respectiv ziua de 18.06.2018.

Or, raportat la faptul că UAT Năvodari a achitat debitul principal în data de 18.06.2018, solicită să constate că, în mod greșit, a apreciat instanța de fond că data de 17.06.2018 reprezintă data până la care se calculează dobânzile de întârziere în valoare de 0,1% pe zi de întârziere din suma datorată.

Menționează că suma de 356.407,35 RON reprezintă dobânda de întârziere calculată începând cu data de 19.10.2017 până la data de 18.06.2018 (243 de zile).

Modalitatea de calcul este următoarea:

- data confirmării de primire a notificării nr. x/28.09.2017 privind recuperarea avansului - 03.10.2017;

- data scadentă de plată a debitului -18.10.2017;

- data plății-18.06.2017;

- numărul de zile de întârziere de la data scadentă până la 18.06.2018 - 243 zile;

- rata dobânzii de întârziere - 0,1%/zi de întârziere;

Formula de calcul este următoarea:

1.466.696,90 RON x 0,1%x 243 zile = 356.407,35 RON (1.466,6969 RON/zi)

Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii și, rejudecând, să se admită și cel de-al doilea capăt al acțiunii MDRAP, așa cum a fost formulat, în sensul obligării UAT Năvodari la plata majorărilor de întârziere în valoare de 0,1% pe zi de întârziere începând cu data de 19.10.2017 până la data de 18.06.2018 (în sumă de 356.407,35 RON).

La rândul său, recurenta - pârâtă UAT Năvodari - prin Primarul Orașului Năvodari, solicită casarea în parte a hotărârii, cu consecința respingerii, ca nefondată, a cererii de chemare în judecată.

Apreciază ca nelegală soluția instanței, încălcând dispozițiile speciale ale Legii 273/2006 privind finanțele publice locale, pentru următoarele considerente:

Plata oricărei sume de la buget nu poate fi făcuta de îndată, ci trebuie respectată Legea 273/2006, respectiv trebuie modificat bugetul orașului in vederea alocării acestor sume in urma modificării bugetare.

In atare situație, consideră că dispozițiile contractului încheiat intre parti, trebuies corelate cu dispozițiile speciale ale Legii 273/2006 si ale Legii 215/2001, în sensul ca majorările de intarziere sa fie stabilite după Notificare, dar sub condiția existentei provizioanelor necesare plații acestor sume in bugetele locale ale autorității publice Beneficiare a finanțării.

Contractul încheiat între părți este atipic, deoarece sumele stipulate in cuprinsul acestuia ce se impun a fi restituite nu sunt previzionate tn bugete, astfel ca este injust a se aplica sancțiunea majorărilor de intarziere in mod automat pentru neplata acestora.

Suma aprobată prin buget reprezintă limita maxima pana la care se pot ordonanța si efectua plați in cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate in cursul exercițiului bugetar si/sau din exerciții anterioare pentru acțiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanța si efectua plați din buget pentru celelalte acțiuni.

In speța, sumele contractate nu sunt incluse în creditul bugetar, întrucât UAT Năvodari nu s-a angajat anterior la plata acestora si nu le-a prevăzut ca si cheltuială. Aceste sume puteau sau nu exista numai în cazul în care terțul achizitor din contractul ce a făcut obiectul finanțării, si-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale in termenele stipulate in contract.

In cazul angajamentelor contractuale neonorate, plata majorărilor de întârziere este posibila numai daca in buget a fost prinsa cheltuiala respectiv si doar in atare condiții, neexecutarea ei astfel cum a fost prinsa in buget, atrage aplicarea majorărilor de întârziere.

In cazul de față, sumele ce se solicita a fi restituite nu au fost si nici nu puteau fi incluse în creditul bugetar, întrucât ele nu existau "de plată" în momentul aprobării bugetului local; în acest fel, UAT Năvodari nu a alocat nicio suma in buget către MDRAP dat fiind faptul ca nu exista nicio obligație de plata născuta la momentul aprobării bugetului local Năvodari.

Pe cale de consecință, neexistand nicio obligație de plata angajată către MDRAP, automat nu exista sursa de finanțare pe "restituire" si, evident, nu se putea face aceasta plată si nici modifica bugetul, decât după alocarea ei si aprobarea bugetară și prevederea ei în limitele creditării bugetare (art. 1 din Ordinul 1792/2002 modificat prin Ordinul 547/2009).

Prin sentința civila recurată, instanța a reținut că debitorul nu își poate invoca propria culpă în neexecutarea obligațiilor contractuale și a înlăturat așadar argumentele referitoare la imposibilitatea achitării sumelor menționate în contract în măsura în care nu fuseseră previzionate în buget.

Pe cale de consecință, solicită a se avea în vedere că debitorul a fost de buna credință la îndeplinirea și onorarea obligațiilor contractuale, a achitat debitul principal restant, însă în privința majorărilor de întârziere, din cauza procedurilor legale de aprobare a creanțelor bugetare, solicită a se respinge cererea reclamantului de obligare la plata penalităților de intarziere, ca nefondată.

UAT Năvodari a făcut plata sumei solicitate a fi restituite de îndată ce a fost modificat bugetul UAT Năvodari, dată până la care practic nu ar fi putut efectua plata acestei sume, întrucât nu fusese prinsa in bugetul UAT Năvodari, iar angajamentele bugetare nu puteau fi depășite, atât timp cât cheltuiala nu fusese previzionată.

Acest aspect este prevăzut în Ordinul nr. 1792/2002 angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor instituțiilor publice, astfel cum a fost completat prin Ordinul 547/2009 "Creditul de angajament reprezintă limita maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate, în timpul exercițiului bugetar, in limitele aprobate.".

In ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la plata comisioanelor bancare ocazionate de rambursarea sumelor, solicită a se sesiza împrejurarea că MDRAP nu a precizat câtimea pretențiilor, motiv pentru care apreciază că cererea este nemotivată, solicitând astfel respingerea acesteia, ca nefondată.

Fata de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii, cu consecința respingerii capetelor de cerere, ca nefondate.

Apărările formulate în cauză

Ambele părți au depus întâmpinări la recursul promovat de partea adversă.

Prin întâmpinarea sa, reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a solicitat, în principal, anularea, ca nemotivat, a recursului promovat de pârâtă, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

Cu privire la nulitatea recursului promovat de UAT Orașul Năvodari, susține că, în speță, criticile prezentate reprezintă în fapt simple reiterări parțiale ale argumentelor prezentate în cererea de chemare în judecată și nemulțumirea sa cu privire la soluția la care a ajuns instanța, niciuna dintre critici nefiind concepută astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea probelor și reevaluarea situației de fapt.

Pe fondul recursului promovat de pârâta, recurentul - reclamant susține că, în mod corect cele două capete de cerere au fost admise de prima instanță, UAT Orașul Năvodari neputând invoca propria-i culpă pentru că a stat în pasivitate și nu a inițiat demersurile necesare pentru efectuarea plății debitului datorat în termenul stabilit.

În ceea ce privește obligarea UAT Orașul Năvodari la plata comisioanelor bancare ocazionate de rambursarea sumelor, solicită a se constata că UAT Orașul Năvodari, prin semnarea contractului de finanțare nr. x/13.03.2014, și-a însușit și s-a obligat să respecte prevederile contractuale.

La rândul său, pârâtul UAT Năvodari solicită respingerea recursului declarat de MDRAP, ca nefondat, în considerarea faptului că însăși reclamanta a fost de acord cu soluția pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii excepției lipsei de obiect, ceea ce înseamnă că a fost de acord cu legalitatea sentinței pe acest capăt de cerere, deci, cu faptul că debitul principal a fost stins prin plata la data de 18.06.2018, astfel că data plății efective necontestată de către reclamantă este 18.06.2018, autoritatea menținându-și aceeași poziție procesuală exprimată și în cadrul recursului, în sensul că nu datorează majorări de întârziere.

Procedura de soluționare a recursurilor

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 20 iunie 2019 a fost fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 05 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, când, luând act de solicitarea recurentului- reclamant, de judecare în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. declarat dezbaterile închise și a reținut dosarul spre soluționare pe fondul recursurilor ce fac obiectul pricinii dedusă judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cadrul întâmpinărilor, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În prealabil, reamintește Înalta Curte că, în ceea ce privește excepția nulității recursului promovat de pârâta Unitatea Adminsitrativ Teritorială (UAT) Năvodari, astfel cum a fost invocată de recurentul - reclamant MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE în cadrul întâmpinării depusă la dosar, a fost soluționată în ședința publică de la acest termen de judecată, înainte de închiderea dezbaterilor, în sensul respingerii acesteia, considerentele avute în vedere de către instanță la pronunțarea acestei soluții fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Prin acțiunea în contencios administrativ adresată instanței, recurentul- reclamant MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Năvodari (UAT), a dispune:

1) obligarea UAT Năvodari, în baza art. 12 alin. (7) și (11) din contractul de finanțare nr. x/13.03.2014, la plata sumei de 1.466.696,90 RON, defalcată astfel:

- 913.910,73 RON (reprezentând fonduri FEDR);

- 77.100,69 RON (reprezentând cofinanțare de la bugetul de stat);

- 475.685,48 (TVA).

2) obligarea UAT Năvodari, în temeiul art. 12 alin. (13) din contractul de finanțare nr. x/13.03.2014, la plata majorărilor de întârziere începând cu data de 19.10.2017 (care reprezintă ziua următoare expirării termenului limită de restituire a debitului, conform notificării MDRAP nr. 116128/28.09.2017) până la data plății efective, calculată conform prevederilor contractuale anterior menționate;

3) obligarea UAT Năvodari, în temeiul art. 12 alin. (12) din contractul de finanțare nr. x/13.03.2014, la plata comisioanelor bancare ocazionate de rambursarea sumelor datorate ministerului;

4) obligarea UAT Năvodari, în temeiul art. 453 din C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

Prima instanță, admițând excepția rămânerii fără obiect a primului capăt de cerere relativ la obligarea pârâtului la plata sumei de 1.466.696,90 RON, l-a respins, ca rămas fără obiect, obligând pârâta la plata majorărilor de întârziere în cuantum de 0.1% pe zi de întârziere din suma datorată începând cu data de 19.10.2017 până la 17.06.2018., precum și la plata către reclamant a comisioanelor bancare ocazionate de rambursarea sumelor datorate acestuia, respingând, deopotrivă, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiat.

Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, raportat la actele ce compun dosarul.

Trecând la analizarea recursului promovat de recurentul - reclamant Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, constată instanța de control judiciar că singura critică formulată de această autoritate vizează soluția pronunțată de instanța de fond pe cel de-al doilea capăt de cerere, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzilor de întârziere, partea fiind nemulțumită în esență de faptul că instanța a dispus obligarea la plata majorărilor de întârziere " până la data de 17.06.2018", în condițiile în care, prin cererea de chemare în judecată a solicitat plata acestor majorări " până la data plății efective" și, cum expresia " până la data de" cuprinde inclusiv ziua în care s-a efectuat plata debitului principal", consideră că suma de 356.407,35 RON, reprezintă dobânda de întârziere calculată începând cu data de 19.10.2017 până la data de 18.06.2018, și nu până la 17.06.2018, cum a dispus instanța.

Această critică nu poate fi reținută de către instanța de control judiciar care constată că, interpretând corect dispozițiile art. 12 (13) din Contractul de finanțare nr. x (dosar de fond), în mod legal judecătorul de primă jurisdicție a obligat pârâta la plata majorărilor de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere din suma datorată începând cu data de 19.10.2017 până la data de 17.06.2018, având în vedere că termenul de 15 zile până la care pârâta putea plăti debitul fără dobânda s-a împlinit la data de 18.10.2017, raportat la data primirii prin fax de către aceasta a Notificării nr. x/28.09.2017, respectiv 03.10.2017 (fila x), iar debitul a fost achitat la data de 18.06.2018.

Ori, în condițiile în care debitul principal a fost stins în integralitate la data de 18.06.2018, judicios instanța de fond a obligat pârâta la plata majorărilor de întârziere începând cu data de 19.10.2017 (ziua următoare expirării termenului din 18.10.2017) și până la data de 17.06.2018, aceasta fiind ultima zi de plată a penalităților, raportat la data plății efective din 18.06.2018.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte apreciază ca nefondate argumentele recurentului - reclamant Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, sens în care soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la capătul 2 al cererii de chemare în judecată, criticată de această parte, urmează a fi menținută, ca legală.

Raportat la aceleași considerente instanța de control judiciar constată ca nefondate și criticile pârâtei UAT Năvodari ce vizează aceeași soluție dată capătului 2 de cerere.

Cât privește justificarea pârâtei referitoare la rectificarea bugetară efectuată de UAT Orașul Năvodari, Înalta Curte reține că aceasta nu constituie un argument pertinent care să înlăture obligația acesteia de a achita debitul datorat conform prevederilor contractuale, respectiv obligația acesteia de a achita penalități de întârziere în cazul neefectuării plații în termenul și în condițiile prevăzute în contractul de finanțare.

În măsura în care demersurile pentru efectuarea plății s-ar fi întreprins după primirea Scrisorii nr. x/27.07.2017 și/sau a Notificării nr. x/28.09.2017, UAT Orașul Năvodari nu ar fi trebuit să achite dobânzi de întârziere sau, cel mult, valoarea acestora ar fi fost mai mică.

În acord cu instanța de fond și instanța de control judiciar reține că recurenta - pârâtă nu își poate invoca propria culpă în neexecutarea obligațiilor contractuale, în condițiile în care a stat în pasivitate și nu a inițiat demersurile necesare pentru efectuarea plății debitului datorat reclamantului în termenul stabilit.

Nici critica ce vizează soluția de obligare a pârâtei la plata comisioanelor bancare ocazionate de rambursarea sumelor datorate reclamantului, nu poate fi reținută, solicitarea recurentei, de respingere a cererii reclamantului, ca nemotivată, în considerarea faptului că nu a precizat câtimea pretențiilor, fiind nefondată, raportat la dispozițiile art. 12 alin. (12) din contractul de finanțare nr. x/13.03.2014, conform cărora " Comisioanele bancare ocazionate de rambursarea sumelor datorate AM POR cad în sarcina exclusivă a Beneficiarului" și la dispozițiile art. 628 alin. (2) C. proc. civ., corect reținute de prima instanță, ce prevăd că " 2) în Cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate, ori acordate dobânzi, penalități sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantmul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii".

Cât privește solicitarea recurentei - pârâte, de a se verifica legalitatea clauzei contractuale înscrisă la articolul 12 alin. (3), raportat la alin. (9) și 10 din Contract, aceasta nu poate fi avută în vedere, în considerarea faptului că obiectul litigiului este reprezentat doar de acțiunea reclamantului, nefiind formulată și o cerere reconvențională a autorității pârâte, iar prin semnarea contractului de finanțare nr. x/13.03.2014 aceasta și-a însușit și s-a obligat să respecte întocmai prevederile contractuale.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat și recursul promovat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Năvodari, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind la adăpost de orice critică.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile ambelor părți sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivele de recurs invocate de cei doi recurenți și întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile formulate de reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) și de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Năvodari, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) și de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Năvodari împotriva sentinței civile nr. 130 din 16 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal-Veche, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.