Decizia nr. 844/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 1489/2017 a Curții de Apel București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 18.11.2016, sub nr. x/2016, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (M.D.R.A.P) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Comarnic (UAT Comarnic) următoarele: 1) Obligarea pârâtei, în baza art. 20 alin. (4) din Contractul de finanțare nr. x/16.02.2012 - cod SMIS 10869, la plata sumei de 250.203,33 RON, astfel: 141.571,59 RON FEDR; 46.756,41 RON cofinanțare de la bugetul de stat; 61.875,33 TVA; 2) Obligarea pârâtei, în baza art. 14 alin. (16) din Contractul de finanțare nr. x/16.02.2012 - cod SMIS 10869, la plata dobânzilor de întârziere, începând cu data scadentă de 23.07.2016 (respectiv data expirării termenului limită de 15 de zile pentru restituirea debitului, conform Notificării MDRAP nr. 61895/04.07.2016), până la data plății efective.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1489 din data de 25 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comarnic, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 250.203,33 RON (141.571,59 RON FEDR; 46.756,41 RON, cofinanțare de la bugetul de stat; 61.875,33 RON TVA) și respins cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor de întârziere, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că decizia de reziliere a contractului de finanțare nr. x/16.02.2012 a fost emisă în temeiul prevederilor art. 20 alin. (4) din contractul de finanțare, conform cărora, În cazul nerespectării de către beneficiar a prevederilor prezentului contract, AM POR poate decide rezilierea unilaterală a contractului printr-o notificare scrisă. În această situație, Beneficiarul are obligația restituirii în întregime a sumelor deja primite în cadrul contractului, în condițiile prevăzute la art. 14 din prezentul contract." Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că pârâta ar fi contestat decizia de reziliere a contractului, rezultând astfel rezilierea contractului ca urmare a nerespectării de către pârâtă a obligațiilor ce îi reveneau. S-a mai arătat că, în cauză reclamantul nu a făcut dovada confirmării de primire a notificării de către pârâtă și nu se poate stabili data de la care devine scadentă obligația acesteia de plată a dobânzilor de întârziere. Dacă în ceea ce privește sumele reprezentând finanțarea primită în baza contractului, pârâtei îi revine obligația restituirii acestora independent de data primirii notificării de reziliere, în ceea ce privește dobânzile de întârziere, având în vedere că suma datorată cu acest titlu este determinată de momentul primirii notificării, Curtea reține că, în lipsa dovezii primirii notificării de reziliere de către pârâtă, nu poate fi stabilită în sarcina acesteia obligația plății dobânzilor de întârziere.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 1489 din data de 25 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fondurilor Europene, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esență, următoarele: -contrar celor reținute de prima instanță, Notificarea nr. x/04.07.2016 prin care a fost încunoștințată că a dispus rezilierea contractului de finanțare cu respectarea în întregime a finanțării alocate a fost comunicată UAT Orașul Comarnic la data de 08.07.2016, potrivit confirmării de primire, pe care instituția a depus-o la dosarul cauzei. Însă, prima instanță nu a respectat prevederile imperative ale art. 264 din C. proc. civ. prin aceea că nu a examinat toate probele administrate, respectiv dovada de comunicare a Notificării, împrejurare care a condus la pronunțarea unei soluții greșite. -prima instanță a pronunțat soluția de respingere a cererii de acordare a dobânzilor de întârziere prin încălcarea principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului. -chiar dacă MDRAPFE, în calitate de creditor, nu ar mai fi în posesia dovezii de comunicare a Notificării, instanța de judecată investită cu cererea de obligare la plata debitului principal și a dobânzilor de întârziere nu poate să nesocotească dispozițiile art. 1522 alin. (5) C. civ., fiind obligată să le dea eficiență, punerea în întârziere a debitorului operând de la data comunicării cererii de chemare în judecată.

Apărările intimatului Intimata UAT Orașul Comarnic nu a formulat întâmpinare, însă prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii nr. 1489/25.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel București.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurentul-reclamant Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva Unității Administrativ Teritoriale Oraș Comarnic, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 250.203,33 RON (141.571,59 RON FEDR; 46.756,41 RON cofinanțare de la bugetul de stat; 61.875,33 TVA), precum și la plata dobânzilor de întârziere, începând cu data scadentă de 23.07.2016 până la data plății efective. Prima instanță, pentru considerentele arătate pe scurt la punctul 2, a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 250.203,33 RON (141.571,59 RON FEDR; 46.756,41 RON, cofinanțare de la bugetul de stat; 61.875,33 RON TVA) și a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor de întârziere, ca neîntemeiată. Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Comarnic a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare. Astfel, între reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului) - MDRAP - în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional (A.M.P.O.R.), OI Sud Muntenia-în calitate de autoritate de implementare și pârâta UAT Comarnic - în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de finanțare nr. x, cod SMIS 10869 în vederea implementării proiectului "Modernizarea unor porțiuni de drum din cartierele Ghioșești, Vatra Sat, Poiana și Podul Lung în orașul Comarnic". Având în vedere că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, recurentul reclamant a decis rezilierea contractului, fiind întocmită decizia de reziliere a contractului de finanțare nr. x/28.06.2016 transmisă pârâtei prin intermediul notificării nr. x/04.07.2016, prin care a fost aceasta încunoștințată că s-a dispus rezilierea contractului de finanțare cu recuperarea în întregime a finanțării alocate. Prima instanță a reținut că intimata pârâtă nu a contestat decizia de reziliere a contractului de finanțare nr. x/28.06.2016 și în temeiul prevederilor art. 20 și art. 14 din contract a stabilit că acesteia îi revine obligația restituirii sumelor solicitate de reclamant, ce constituiau obiectul contractului de finanțare. Sub acest aspect hotărârea a devenit definitivă nefiind recurată de UAT Oraș Comarnic. Recurentul critică respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor de întârziere. Conform art. 14 alin. (8) din contract, În cazul luării deciziei de reziliere a contractului, AM POR notifică beneficiarul cu privire la decizia luată, la sumele care trebuie restituite de către beneficiar și la condițiile de restituire a acestora. În acest caz AMPOR va solicita beneficiarului, în termen de maxim 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a notificării de către beneficiar, returnarea sumelor care fac obiectul notificării de reziliere, precum și, dacă este cazul, a comisioanelor de transfer bancar, plătite de AMPOR, aferente sumelor respective." La alin. (16) din același articol se arată:, Din ziua următoare expirării termenelor prevăzute la alin. (5), (8), (9), (11), (13), (14) și art. 6 alin. (9), se vor calcula majorări de întârziere în valoare de 0,1% pe zi de întârziere din suma datorată, până la data plății efective." În cauză, Decizia nr. 63 de reziliere a contractului a fost emisă la data de 28.06.2016, notificarea de reziliere a fost semnată la 01.07.2016 și a primit număr de înregistrare 61895/04.07.2016 . Din confirmarea de primire, depusă la dosarul de recurs, rezultă că notificarea de reziliere a fost depusă la poștă la data de 06.07.2016, a fost primită de Primăria Orașului Comarnic, sub semnătură, la data de 08.07.2016 . Or, având în vedere situația de fapt menționată mai sus și în lipsa unei probe contrare (ex. copia registrului de intrări de la primărie) prin care să se arate că a fost comunicat un alt act cu acea confirmare de primire, în mod greșit prima instanță a reținut că nu se poate stabili data de la care devine scadentă obligația acesteia de plată a dobânzilor de întârziere.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva sentinței civile nr. 1489 din data de 25 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa în parte sentința recurată și în rejudecare, va obliga pârâta U.A.T. Orașul Comarnic la plata către reclamant a dobânzilor de întârziere, începând cu data de 23.07.2016 până la achitarea efectivă a acestora. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.