ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3116/2020

Ședința publică din data de 2 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrata pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, în data de 21.09.2016, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale si Administrației Publice a chemat în judecata pe parata Unitatea administrativ-teritorială Orașul Bechet solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună:

a. Debit aferent Contractului de finanțare din FEDR nr. x/21.12.2012:

- 384.773,74 euro cu titlu de debit principal, la care se adaugă comision bancar în sumă de 91,92 euro;

- dobânzi de întârziere în cuantum de 15,8126 euro/zi de întârziere, începând cu data scadentă de 13.05.2016 (respectiv data expirării termenului limită de 30 de zile pentru restituirea debitului principal, conform Notificării MDRAP nr. x/04.04.2016) și până la data plății efective;

b. Debit aferent Contractului de cofinanțare de la bugetul național nr. x/21.12.2012:

- 2.774.830,90 RON cu titlu de debit principal, reprezentând avans acordat de la bugetul de stat;

- dobânzi de întârziere în cuantum de 114,0341 RON/zi de întârziere, începând cu data scadentă de 13.05.2016 (respectiv data expirării termenului limită de 30 de zile pentru restituirea debitului principal, conform Notificării MDRAP nr. x/04.04.2016) și până la data plății efective;

Prin sentința civilă nr. 690 din 1 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția prematurității acțiunii, ca neîntemeiata.

A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Bechet.

A fost obligată parata la plata către reclamant a sumelor următoare:

a. Debit aferent Contractului de finanțare din FEDR nr. x/21.12.2012:

- 384.773,74 euro cu titlu de debit principal, la care se adaugă comision bancar în sumă de 91,92 euro;

- dobânzi de întârziere în cuantum de 15,8126 euro/zi de întârziere, începând cu data scadentă de 13.05.2016 (respectiv data expirării termenului limită de 30 de zile pentru restituirea debitului principal, conform Notificării MDRAP nr. x/04.04.2016) și până la data plății efective;

b. Debit aferent Contractului de cofinanțare de la bugetul național nr. x/21.12.2012:

- 2.774.830,90 RON cu titlu de debit principal, reprezentând avans acordat de la bugetul de stat;

- dobânzi de întârziere în cuantum de 114,0341 RON/zi de întârziere, începând cu data scadentă de 13.05.2016 (respectiv data expirării termenului limită de 30 de zile pentru restituirea debitului principal, conform Notificării MDRAP nr. x/04.04.2016) și până la data plății efective;

A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta UAT Bechet, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că în cauză au fost nesocotite dispozițiile art. 1169, art. 1170 C. civ. și aplicate în mod greșit dispozițiile art. 1270 C. civ.

A mai arătat că excepția prematurității acțiunii a fost soluționată în mod nelegal întrucât o eventuală culpă contractuală aparține executantului proiectului, A. S.R.L.. A menționat că acțiunea este prematur introdusă față de existența dosarului x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Dolj, având ca obiect executarea obligațiilor contractuale.

A menționat că în mod greșit a apreciat instanța de fond culpa pârâtei în rezilierea contractului și respectiv în ceea ce privește nașterea dreptului reclamantei la acțiune. Eventualele neregularități care ar da naștere unei viitoare pretenții trebuie să fie rezultatul acțiunii directe sau culpei directe a pârâtei în derularea contractului de finanțare.

A susținut că aserțiunea instanței de fond în sensul că pârâta s-ar fi obligat să răspundă și pentru culpa terților nu poate fi primită, întrucât pârâta a invocat o stare fortuită, independentă de voința sa, respectiv nesocotirea contractului de execuție lucrări de către constructor.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Între reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (antecesor al MDRAP) - în calitate de Autoritate de Management (AM) pentru Programul de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria 2007-2013 și Consiliul Local Bechet - în calitate de Partener Principal (PP), au fost încheiate următoarele contracte de finanțare:

- Contractul de finanțare din FEDR nr. x/21.12.2012, cod MIS-ETC 112;

- Contractul de cofinanțare de la bugetul național nr. x/21.12.2012, cod MIS-ETC 112.

Conform art. 1 din contractele de finanțare menționate, obiectul acestora l-a constituit acordarea finanțării din FEDR (prin contractul nr. x/21.12.2012), respectiv a cofinanțării de la bugetul național (prin contractul nr. x/21.12.2012), pentru implementarea proiectului 2(3i) - 1.1-1, cu titlul "Road to Danube - Road infrastructure development in the cross-border area Bechet - Oryahovo, premise for a higher level of mobility between Romania and Bulgaria".

Conform art. 3 alin. (1) din Contractele de finanțare, Autoritatea de Management s-a obligat să asigure o finanțare din FEDR în valoare de 6.341.295,04 euro (84,46% din valoarea totală eligibilă a proiectului) și respectiv o cofinanțare de la bugetul de stat în sumă de 976.045,88 euro (13% din valoarea totală eligibilă a proiectului), restul de 2,54% reprezentând contribuția beneficiarului.

Potrivit art. 2, alin. (3) din contracte, proiectul a avut o perioadă de implementare de 30 luni, termenul limita fiind 28.06.2015, iar în vederea realizării proiectului, beneficiarul UAT Bechet a încheiat contract de proiectare si execuție lucrări nr. x/26.02.2014, in condițiile O.U.G. nr. 34/2006, cu A.. Întrucât pârâtul nu a realizat activitățile prevăzute în proiect în perioada de implementare a proiectului, prin adresa nr. x/23.06.2015, Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră (BRCT) Călărași, organism care asigură Secretariatul Tehnic Comun al Programului de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria 2007-2013, a informat instituția reclamanta cu privire la situația implementării proiectului și a propus încetarea contractului de finanțare nr. x/21.12.2012 (conform art. 15 alin. (4) lit. a) din contract).

Întrucât perioada de implementare s-a finalizat la data de 28.06.2015, pentru partenerul român (pârâta UAT Orașul Bechet) nu existau posibilități de a finaliza execuția lucrărilor, în condițiile în care aceasta era suspendată și făcea obiectul unui litigiu între partenerul român și constructor (care nu a mai reluat lucrările conform ordinului de reîncepere a lucrărilor emis de beneficiar în data de 28.04.2015).

În cadrul întâlnirii dintre pârâtă și Autoritatea de Management din data de 16.07.2015, s-a acordat termen până la sfârșitul lunii august pentru ca pârâta să menționeze dacă va suporta, din fonduri proprii, toate cheltuielile aferente lucrărilor nefinalizate la data încheierii perioadei de implementare.

Deoarece pârâta nu a revenit cu un răspuns concret în ceea ce privește identificarea surselor de finanțare și clarificarea situației proiectului, prin adresa nr. x/20.10.2015, BRCT Călărași a propus continuarea procedurii de încetare a contractului de finanțare nr. x/21.12.2012.

În acest sens, reclamantul a inițiat procedura de soluționare pe cale amiabilă prevăzută de art. 15 alin. (4) din contractele de finanțare, aceasta fiind finalizată prin încheierea unei minute în data de 12.01.2016, în cadrul căreia s-au discutat aspectele ce țin de încălcarea prevederilor contractuale.

Astfel, în cadrul acestei minute s-au menționat următoarele:

- "Pe partea bulgară, lucrările de construcție sunt finalizate și terminate

- Pe partea română, lucrările de construcție au fost realizate parțial, aproximativ 11%

- Partenerul principal - municipiul Bechet a declarat că a încercat să găsească resurse, dar nu a reușit să le găsească. Municipiul este în imposibilitatea de a finaliza partea de lucrări.

- Partenerul principal - municipiul Bechet a fost informat că este responsabil conform prevederilor contractului, de returnarea către Autoritatea de Management, a sumelor rambursate și a plății în avans

- Municipiul Bechet recunoaște responsabilitatea sa de a returna plata în avans și sumele rambursate (inclusiv sumele rambursate Partenerului 2)"

Autoritatea de Management a luat act de poziția beneficiarului UAT Mun. Bechet, care a declarat că nu își mai poate finaliza partea de lucrări, sens în care se va continua procedura de încetare a contractelor de finanțare nr. x/21.12.2012 și nr. y/21.12.2012.

Drept consecință, reclamantul a emis următoarele decizii:

- Decizia nr. 3/29.03.2016, prin care s-a dispus rezilierea contractului de finanțare din FEDR nr. x/21.12.2012, în sarcina UAT Mun. Bechet fiind stabilit un debit de 384.773,74 euro, la care se adaugă comision bancar în sumă de 91,92 euro.

- Decizia nr. 4/29.03.2016, prin care s-a dispus rezilierea Contractului de cofinanțare de la bugetul național nr. x/21.12.2012, în sarcina UAT Mun. Bechet fiind stabilit un debit de 2.774.830,90 RON, reprezentând avans acordat de la bugetul de stat.

Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata debitului restant, precum și la plata dobânzilor de întârziere, începând cu data scadentă și până la data plății efective.

Soluția primei instanțe de respingere a excepției prematurității și de admitere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Recurenta-pârâtă a criticat sentința, sub un prim aspect, în ceea ce privește soluționarea excepției prematurității acțiunii, arătând că o eventuală culpă contractuală ar aparține executantului proiectului, constructorul A. S.R.L. și că acțiunea de față este prematur formulată, având în vedere existența pe rolul Tribunalului Dolj a unui dosar ce are ca obiect executarea obligațiilor contractuale.

Susținerile recurentei-pârâte nu sunt întemeiate în ceea ce privește inexistența culpei sale în rezilierea contractului, astfel cum a reținut în mod corect și instanța de fond.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (8) din cele două contracte de finanțare, "PP este responsabil față de AM pentru a se asigura că toți partenerii săi au statut legal, că au capacitatea de a gestiona proiectul, că respectă prevederile din Ghidul solicitantului și Manualul de Implementare a Proiectelor. Mai ales, PP este responsabil față de AM pentru a se asigura că partenerii săi își îndeplinesc obligațiile din acest contract. PP este de asemenea responsabil față de AM pentru toate neregulile, chiar și pentru cele comise de parteneri."

Astfel, prin semnarea contractului, partenerul principal, UAT Orașul Bechet, și-a asumat răspunderea contractuală și pentru neregulile comise de parteneri, respectiv neîndeplinirea de către aceștia a proiectului.

Cum în mod corect a reținut instanța de fond, clauza amintită este clară, pârâta partener principal răspunzând față de AM, reclamantul din prezenta cauză, chiar dacă nerealizarea proiectului a fost cauzată de comportamentul culpabil al constructorului.

Potrivit art. 16 alin. (1) din contractul de finanțare, cauza exoneratoare de răspundere contractuală prevăzută de părți este forța majoră, definită ca fiind oricare eveniment imprevizibil și insurmontabil, apărut după semnarea contractului și care previne executarea totală sau parțială a contractului, precum: războaie, calamități naturale, greve generale, răscoale, revolte, epidemii, cutremure, inundații și alte evenimente similare. Cazul fortuit invocat de recurentă nu este prevăzut în cuprinsul contractelor de finanțare, acestea fiind izvorul raporturilor juridice dintre reclamantă și pârâtă. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-pârâtă face referiri ample la obligațiile A.. care a ofertat, licitat și era obligată să execute contractul întocmai cum s-a stabilit în cuprinsul acestuia, dar raporturile juridice dintre pârâta beneficiar și constructor izvorăsc din contractul de achiziție publică încheiat ulterior, iar nu din cele două contracte de finanțare.

Din acest motiv nu sunt întemeiate nici susținerile recurentei privind faptul că ar exista un temei de admitere a acțiunii intimatei abia după soluționarea în mod definitiv a cauzei aflate pe rolul Tribunalului Dolj, în mod corect reținând instanța de fond că nu poate fi obligat creditorul să amâne introducerea unei acțiuni în pretenții până când debitorul își va procura mijloacele de apărare necesare, având în vedere că nu are interes în adoptarea unei astfel de atitudini.

Recurenta a arătat că și-a executat întocmai obligațiile contractuale și că eventualele neregularități care ar da naștere unei viitoare pretenții trebuie să fie rezultatul acțiunii directe sau culpei sale directe în derularea contractului de finanțare, dar aceste afirmații sunt contrazise chiar de cuprinsul contractelor de finanțare semnate de aceasta, după cum s-a arătat anterior, starea fortuită, independentă de voința recurentei, respectiv nesocotirea contractului de execuție lucrări de către constructor nefiind prevăzută drept cauză exoneratoare de răspundere.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, criticile formulate în recurs neevidențiind incidența motivului de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind corect justificate observațiile și aprecierile primei instanțe.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Bechet împotriva sentinței civile nr. 690 din 1 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Bechet împotriva sentinței civile nr. 690 din 1 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2020.