ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4404/2021

Ședința publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2015, la data de 24.07.2015, reclamantul A. a solicitat anularea actului administrativ nelegal, respectiv a Deciziei Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa x/15.01.2015 și comunicată lui cu adresa D.A.J. Caraș-Severin nr. 127/19.01.2015, precum și obligarea M.A.D.R. să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Hotărârea Curții de Apel Timișoara în primul ciclu procesual:

Prin încheierea pronunțată la data de 17.11.2015 în dosar nr. x/2015, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de chemare în garanție a S.C. C. S.R.L. formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Curtea de Apel Timișoara a apreciat că este inadmisibilă chemarea în garanție a S.C. C. S.R.L., față de obiectul acțiunii, prin cererea de chemare în garanție solicitându-se obligarea chematului în garanție la plata unor despăgubiri, pe care, în prezenta cauză nici reclamantul nu le-a solicitat, instanța apreciind că "simpla eventualitate a promovării unei acțiuni în despăgubiri de către reclamant nu justifică la acest moment o cerere de chemare în garanție, pârâtul având posibilitatea ca, într-un eventual litigiu, să formuleze o astfel de cerere".

De asemenea, prin încheierea pronunțată la data de 27.10.2015 în dosar nr. x/2015, instanța a respins ca inadmisibilă și cererea de introducere în cauză, în calitate de intervenient forțat, a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - cerere formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. În motivarea soluției, Curtea de Apel Timișoara a arătat că Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nu poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, intervenienta nefiind în posesia unui certificat de calitate pentru agricultură ecologică.

Prin sentința civilă nr. 327/24.11.2015 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a fost dispusă anularea Adresei nr. x/15.01.2015, emisă de pârâtul M.A.D.R., în ceea ce îl privește pe reclamantul A., fiind obligat pârâtul M.A.D.R. la recunoașterea validității Certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B..

Hotărârea de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 327/24.11.2015 a Curții de Apel Timișoara, fiind invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1433/30.03.2018, pronunțată în dosar nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție:

- a admis recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 327 din 24.11.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

- a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea deciziei civile nr. 1433/30.03.2018, instanța de control judiciar a reținut în esență că, din moment ce reclamantul solicită anularea deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor agricole județene cu adresa nr. x/15.01.2015, iar prin răspunsul la întâmpinare face referire în mod expres la Nota de control nr. x/16.12.2014, se impunea ca instanța de fond să clarifice obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să solicite reclamantului să indice care este actul a cărui anulare o solicită în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

S-a constatat că instanța de fond a soluționat cauza fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, analizând legalitatea Adresei nr. x/15.01.2015, deși reclamantul solicitase anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate care îi fusese eliberat pentru anul 2014, iar respectiva adresă nu constituie decizia de invalidare, astfel cum se susține de către recurentul pârât și chiar de către intimata reclamantă în fața instanței de recurs.

Având în vedere că această adresă nu reprezintă decizia de invalidare a certificatului de conformitate al reclamantului, iar în afara înscrisurilor depuse la dosar și a celor la care acestea fac trimitere, ministerul pârât nu a emis un alt înscris prin care să dispună invalidarea certificatului de conformitate deținut de reclamantă, era necesar ca instanța de fond să solicite reclamantului să precizeze care este actul a cărui anulare o solicită, respectiv care este, în opinia sa, actul prin care i-a fost invalidat certificatul de conformitate și pe care îl consideră vătămător, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Reținându-se ca fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind încălcat principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, încălcare ce constă în faptul că nu a fost lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv nu s-a stabilit, cu respectarea principiului disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civil, care este actul administrativ supus cenzurii instanței de contencios administrativ, analiza instanței de fond vizând un alt act decât cel a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, s-a dispus casarea hotărâii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Situația dosarului după casarea cu trimitere spre rejudecare:

În urma casării cu trimitere spre rejudecare dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, cauza a fost înregistrată din nou la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015*.

Decesul reclamantului A. și introducerea în cauză a domnului D., în calitate de moștenitor:

Având în vedere data nașterii reclamantului A., Curtea de Apel a considerat necesară verificarea împrejurării dacă reclamantul mai este în viață, iar în urma verificărilor efectuate prin Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, (D.E.P.A.B.D.), a constatat că domnul A. a decedat la data de 10.10.2016 .

În raport cu această împrejurare, procedând la verificarea dezbaterii succesiunii după defunctul reclamant A., Curtea de Apel a constatat că unicul moștenitor al reclamantului A. este domnul D. (fiul reclamantului), ca urmare a decesului și a numitei E. (soția supraviețuitoare a reclamantului A.), după cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. x/2.05.2018, emis de Biroul Individual Notarial F. .

Raportat la aceste constatări, prin încheierea din 19.11.2018, s-a dispus introducerea în cauză a domnului D., în calitate de succesor universal al defunctului reclamant A., în baza art. 38 C. proc. civ. (aprobat prin Legea nr. 134/2010).

Precizarea obiectului acțiunii, ca urmare a dispozițiilor Deciziei nr. 1433/30.03.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Ținând seama de considerentele Deciziei nr. 1433/30.03.2018, pronunțată în dosar nr. x/2015 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - în care s-a reținut că "Prima instanță a procedat la analizarea adresei nr. x/15.01.2015, apreciind că se solicita anularea acesteia, cu toate că aspectele privind eliberarea certificatelor de conformitate fără respectarea prevederilor legislative naționale și comunitare în vigoare în domeniul agriculturii ecologice erau cuprinse, așa cum s-a arătat, în Nota de constatare, prin adresă se solicita direcțiilor pentru agricultură județene să-i informeze pe operatorii clienți ai B./C. S.R.L. cu privire la aspectele semnalate" - în rejudecarea instanța de fond a pus în vedere reclamantului D. să precizeze în scris obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să indice în mod concret care este actul a cărui anulare o solicită în prezenta cauză (Adresa nr. x/15.01.2015 sau Nota de control nr. x/16.12.2014).

Ca urmare a acestei solicitări, domnul D. a depus la dosar înscrisul atașat la dosar nr. x/2015, precizând că solicită:

- anularea Adresei x/15.01.2015;

- obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la recunoașterea validității certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B..

Hotărârea supusă controlului judiciar de față

Prin sentința civilă nr. 49 din 04 februarie 2019 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respingând acțiunea formulată de reclamantul A. (decedat la data de 10.10.2016) și continuată de moștenitorul acestuia - D., acțiune formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, având ca obiect:

- anularea Adresei nr. x/15.01.2015, emisă de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în ce îl privește pe reclamantul A..

- obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la recunoașterea validității certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B..

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 49 din 04 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, moștenitorul reclamantului A. (decedat la data de 10.10.2016), în persoana domnului D., a declarat recurs și, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

A susținut în esență recurentul că hotărârea instanței de rejudecare a fost pronunțată fără a ține cont de dezlegarea data de instanțaa de recurs unor probleme de drept și cu încălcarea dispozițiilor de drept material, respectiv art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2), art. 18 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, cu modificările si completările ulterioare, art. 22 din noul C. proc. civ., in cauza fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin (1) pct. 5 și pct. 8 noul C. proc. civ.

Prin Nota de control nr. x/16.12.2014, înscris nedepus la dosarul cauzei- fond, deși recurenta a făcut referire la acesta, s-a adoptat decizia invalidării certificatului meu de conformitate si radierea acestuia de pe- site-ul MADR, prin propunere aprobata de ministrul in funcție la acea vreme, G. (pag. 5/6 -Propuneri, pct. 3: "Direcția Generală Politici Agricole și Strategii, va lua masuri în vederea postării pe site-ul MADR numai a certificatelor de conformitate emise in baza rapoartelor de inspecție întocmite înainte de data de 24.07.2014, care au aplicată ștampila B., organism aprobat de MADR."

De altfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, reține în considerentele deciziei de casare că, prin Nota de control nr. x/16.12.2014, s-a adoptat decizia invalidării certificatului sau de conformitate si radierea acestuia de pe site-ul MADR, prin propunere aprobata de ministrul agriculturii; aceasta nota de control a fost aprobata de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare si semnătura acestuia, devenind astfel act administrativ emis de o autoritate publica in regim de putere publică, în vederea organizării executării legii si produce prin sine însăși efecte juridice, în sensul că dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice, din moment ce a fost radiat de pe site-ul ministerului certificatul de conformitate al reclamantului, care a pierdut calitatea de operator in agricultura ecologica, având in vedere că raportul de inspecție in cazul subsemnatului a fost întocmit după data de 24.07.2014.

In considerentele aceleiași decizii de casare se reține că s-a emis inițial Nota de control nr. x/16.12.2014, iar ulterior s-a procedat Ia emiterea ACTULUI SUBSECVENT-ADRESA NR. x/15.01.2015;"

Așadar, ne aflăm in prezența unei operațiuni administrative complexe prin care s-a emis inițial -Nota de control nr. x/16.12.2014, iar apoi, ca o consecința a emiterii actului inițial, s-a procedat la emiterea actului subsecvent- Adresa nr. x/15.01.2015. Cele doua acte administrative, vădit nelegale, producătoare de efecte juridice (Adresa nr. x/15.01.2015 si Nota de control nr. x/16.12.2014) sunt interdependente, se interconditionează si iși justifică reciproc existenta, fiind incidente prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Susține recurentul că, pronunțând sentința civilă nr. 49/2019, instanța de rejudecare nu a stăruit în aflarea adevărului, considerând că a solicitat anularea doar a Adresei nr. x/15.01.2015, deși prin precizarea de acțiune a solicitat "anularea adresei nr. x/15.01.2015 emisă de MADR, ca fiind un act administrativ nelegal prin care s-a transmis Direcției Agricole Județene Caras Severin decizia invalidării certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecție si certificare B. pentru anul 2014, urmare a valorificării concluziilor Notei de control nr. x/16.12.2014a decizie comunicata recurentului cu adresa DAJ Caras Severinnr. 127/19.01.2015 și obligarea pârâtului MADR Ia recunoașterea validității certificatului nr. x/13.10.2014 emis de B..

Apreciază că, în ipoteza în care instanța de rejudecare nu s-a considerat lămurită cu privire la obiectul acțiunii, astfel cum a fost precizată, raportat la cererea cu care a fost învestită de către antecesorul său si raportat la considerentele deciziei de casare, avea obligația să solicite lămuriri suplimentare si să stăruie prin toate mijloacele legale, pe care le avea la îndemână, pentru aflarea adevărului și pentru a pronunța o hotărâre temeinică și legală. Astfel, avea obligația să solicite lămuriri de la parte, care neavând studii jurdice, probabil nu a reușit să indice suficient de explicit care este obiectul acțiunii, respectiv că solicită anularea actelor administrative de invalidare a certificatului de conformitate, respectiv a Notei de control nr. x/16.12.2014 ca act inițial si a ACTULUI SUBSECVENT-ADRESA NR. x/15.01.2015.

Or, procedând în acest fel, instanța de rejudecare a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 22 NCCP și neținând cont de îndrumările din cuprinsul Deciziei de casare.

Soluția instanței de rejudecare, de admitere a excepției inadmisibilitatății acțiunii a fost pronunțata cu încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în condițiile in care Curtea de Apel Timișoara consideră că Adresa nr. x/15.01.2015 nu are caracterul unui act administrativ deoarece nu a modificat sau nu a stins raporturi juridice.

Din moment ce se apreciază că actele prin care i s-a respins cererea de subvenție de autoritatea cu atribuții de gestionare a fondurilor nerambursabile ca urmare a unei adrese similare cu adresa nr. x/15.01.2015 transmisa de MADR acestei autorități, sunt acte administrative subsecvente "actului a cărui anulare o solicita in cauză, recurentul susține ca fiind evident că și actul principal este un act administrativ.

Prin urmare, instanța de rejudecare a apreciat caracterul de act adminsitrativ al Adresei nr. x/15.01.2015 emisa de către pârâtul MADR, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, raportandu-se, exclusiv la modul cum aceasta va fi pusă în executare, ignorând îndrumările din conținutul Deciziei de casare prin care ÎCCJ reține că "Natura juridica a unui act, calificarea acestuia ca act administrativ, producător de efecte juridice, nu poate depinde, de un fapt ulterior, respectiv de modul cum este pus în executare."

Într-o altă critică, mai susține recurentul că soluția instanței de rejudecare, se întemeiază pe practica ÎCCJ pronunțată într-o speță similară, indicată de către pârât prin întâmpinare, cu ignorarea practicii aceleaiși ÎCCJ, pronunțată în alte spețe similare cu cea dedusă judecății, practică indicată de către recurent prin precizarea de acțiune.

Menționează, în acest context că, pe rolul ÎCCJ s-au.aflat și se mai află un număr de 42 de dosare în care operatori în agricultura ecologică au solicitat anularea Adresei MADR nr. x/15.01.2015. În soluționarea acestor dosare la nivelul ÎCCJ, secția de contencios administrativ nu există o practică unitară, pronunțându-se soluții de respingere a recursurilor promovate de către operatori, soluții de admitere a recursurilor și trimitere a cauzelor spre rejudecare pentru a se stabili care este obiectul acțiunii, respectiv care este actul administrativ a cărei anulare se solicita(o astfel de decizie fiind pronunata și in prezentul dosar) și soluții de admitere a recursurilor si de trimitere spre rejudecare, stabilindu-se că, în mod nelegal instanța de fond a respins ca inadmisibila acțiunea, considerandu-se de către instanța de recurs ca Adresa nr. x/15.01.2015, emisă de MADR este act administrativ.

Faptul că practica înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în spețe similare nu este unitară, nu îndreptățește instanța de rejudecare să se raporteze în pronunțarea "soluției, doar la practica ÎCCJ indicată de către MADR și să ignore practica judiciară a ÎCCJ indicată de recurent și care atestă caracterul de act administrativ al Adresei nr. x/15.01.2015, câtă vreme procesul civil este guvernat de principii de drept, care sunt aplicabile, în condițiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare si spetei de fata, unul dintre aceste principii fiind, asa cum am mai arătat, principiul aflării adevărului, pe care si sub acest aspect instanța de rejudecare l-a inculcat.

Consideră că existenta unei practice neunitare la nivelul ICCJ în spete similare, nu îi poate fi imputată, in condițiile în care partea nu am legitimarea conferita de lege pentru a promova un recurs in interesul legii sau pentru a cere pronunțarea unei hotărâri pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. fi) Iitc) Ia aspectele deduse judecații.

Prima instanța, însă, raportat la prevederile art. 514 noul C. proc. civ. avea îndatorirea, constatând o practica neunitara Ia nivelul ICCJ in spete similare, sa solicite colegiului de conducere al Curții de Apel Timișoara să sesiseze înalta Curte de Casație si Justiție sa se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost solututionate diferit de instanțele judecătorești.

Daca Înalta Curte de Casație si Justiție va considera ca sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 514 noul C. proc. civ. sau art. 519 noul C. proc. civ., raportat Ia practica neunitară din cele 42 de dosare existente pe rolul înaltei Curți de Casație si Justiție, va proceda in consecință.

Consideră ca fiind inadmisibil ca instanța de rejudecare să facă referire în considerentele hotărârii pronunțare doar Ia Decizia nr. 1557/19/04/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de MADR, pronunțară intr-o speța similara și cu atât mai puțin făcând referire la o singura Decizie a Înaltei Curți și, tocmai pentru a se respecta, si in cazul său, dreptul Ia un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța de judecata ar fi trebuit sa se raporteze și Ia Decizia ICCJ invocata de recurent prin Precizarea de acțiune, respectiv Decizia 1798/07.05.2018, pronunțară in Dosarul nr. x/2015 precum și la Decizia ICCJ nr. 1434/30 martie 2018 dosar x/2015- parte H.: Decizia ICCJ nr. 2412/08 iunie 2018 -dosar nr. x/2015-parte I.: Decizia ICCJ nr. 2971/25 septembrie 2018- dosar x/2015, parte J.; Decizia ICCJ nr. 1799/07 mai 2018 -dosar 1375/59/201, parte K., anexate la recurs, cu titlu de practica judiciară)

Faptul că Adresa nr. x/15.01.2015 emisă de pârâtul MADR este un act administrativ si constituie decizia de invalidare a certificatului meu de conformitate a fost reținut și de către ICCJ în considerentele Deciziei nr. 1798/07.05.2018 pronunțată în dosar nr. x/2015. Este o speță similară, însă în această speță instanța de fond Curtea De Apel Timișoara a respins acțiunea, pe considerentul că adresa nr. x/15.01.2015 nu este un act administrativ și ca scopul emiterii actului l-a constituit informarea, iar ICCJ a admis însă recursul reclamantului pe considerente contrare.

Daca instanța de fond, în rejudecare, s-ar fi conformat îndrumărilor instanței de casare si ar fi stăruit pentru aflarea adevărului, trecând Ia judecata pe fond a cauzei, ar fi analizat conținutul actelor a căror anulare o solicită si ar fi constatat caracterul vădit ilegal al acestora, având in vedere considerentele reținute chiar de către ea in conținutul hotărârii pronunțate.,

Susține astfel că, în privința acestui petit de acțiune, hotărârea Curții de Apel Timișoara a fost pronunțata cu încalcarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările si obligările ulterioare, care permiteau obligarea paratului Ia recunoașterea validității acestui certificat, care nu a fost anulat de vreo instanța judecătoreasca si nici revocat de către emitentul lui(aspecte reținute chiar de către instanța de fond, după rejudecare, in considerentele hotărârii a cărei casare o solicit prin prezentul recurs.)

Prin urmare, si in aceasta privința este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - reclamant a depus la rându-i Răspuns la întâmpinarea intimatului - pârât, susținând că Adresa nr. x/15.01.2015 este un act administrativ și constituie decizia de invalidare a certificatului său de conformitate, motivele de recurs sunt temeinice și concret și explicit prezentate, iar pârâtul nu probează prin nimic cele susținute.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, din data de 20 iunie 2019, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 05 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în cadrul cererii de recurs, a apărărilor intimatului - pârât și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul D., moștenitor al defunctului A., este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

Argumente de fapt și de drept relevante

Obiectul cauzei prezente, astfel cum a fost precizat de către moștenitorul reclamantului, recurentul D., (dosarul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reînregistrat sub nr. x/2015*, dosar format în vederea rejudecării, după casarea cu trimitere) îl reprezintă anularea Adresei nr. x/15.01.2015, de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului A. (tatăl recurentului D.) de organismul de inspecție și certificare B. pentru anul 2014, transmisă acestuia cu adresa DAJ Caraș Severin nr. 127/19.01.2015, precum și obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului nr. x/13.10.2014 eliberat pentru anul 2014.

Astfel cum în mod corect și instanța de fond a reținut, analizând conținutul Adresei emisă de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sub nr. x/15.01.2015 rezultă că aceasta se adresează directorilor executivi din cadrul Direcțiilor pentru Agricultură Județene de pe întreg teritoriul țării, iar în titlul său s-a menționat că a fost emis cu scop de "informare privind situația organismului de inspecție și certificare B.." De asemenea, din conținutul adresei rezultă că s-a adus la cunoștința destinatarilor că, "în perioada 2-5.12.2014, Direcția Generală Control Antifraudă Inspecții - Direcția de Inspecții de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcționare, precum și la activitatea desfășurată de B./C. SRL"; că, în urma controlului, prin nota de control nr. x/16.12.2014, s-a propus informarea operatorilor cărora le-au fost eliberate certificate de către entitatea verificată asupra următoarelor aspecte:

"- organismul de inspecție și certificare B. a fost radiat conform certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluției nr. 14426/26.11.2014, iar societatea nou înființată, respectiv, C. S.R.L. nu este aprobată de MADR ca organism de inspecție și certificare;

- certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice;

- se impune orientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică " .

La finalul actului, este menționată solicitarea adresată destinatarilor actului de a identifica operatorii clienți ai B./C. S.R.L. și de a-i informa cu privire la cele semnalate.

Ca urmare a acestei solicitări, Direcția de Agricultură a județului Caraș-Severin s-a adresat reclamantului, adresa nr. x/19.01.2015, arătând că are obligația de a-l informa în legătură cu aceleași aspecte enumerate în actul emis de MADR sub nr. x/15.01.2015.

Instanța de fond, în rejudecare, ținând seama de dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare, a luat act de precizarea formulată de moștenitorul reclamantului și, respectând întocmai dreptul de dispoziție al reclamantului, garantat de art. 9 C. proc. civ., a reținut că reclamantul nu a înțeles să solicite anularea Notei de control nr. x/16.12.2014 a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ci exclusiv Adresa MADR cu nr. x/15.01.2015, aceasta neputând fi calificată drept act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecință, instanța de fond, admițând excepția inadisisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a respins acțiunea, astfel cum a fost formulată de reclamantul A. (decedat la data de 10.10.2016), continuată și precizată de moștenitorul acestuia -D..

Înalta Curte constată că soluția Curții de apel este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative incidente raportat la situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța de fond nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății.

În analizarea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de control judiciar verifică dacă instanța a cărei hotărâre se atacă a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Cu privire la motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că nu poate fi primit.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) și art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greșită a unor texte de lege.

A arătat recurentul că hotărârea instanței de rejudecare a fost pronunțată fără a ține cont de dezlegarea dată de instanța de recurs unor probleme de drept și nu a stăruit pentru aflarea adevărului, aceasta având obligația să solicite lămuriri părții, care, neavând studii juridice, nu a reușit să indice suficient de explicit care este obiectul acțiunii, respectiv că solicită " anularea actelor administrative de invalidare a certificatului de conformitatem respectiv a Notei de control nr. x/16-12-2014 și a actului subsecvent - Adresa nr. x/15.01.2015".

Recurentul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 22 din C. proc. civ.

Aceste critici nu pot fi reținute de instanța de control judiciar.

În ceea ce privește critica conform căreia hotărârea instanței de rejudecare a fost pronunțată fără a ține cont de dezlegarea dată de instanța de recurs unor probleme de drept, reține Înalta Curte că, potrivit art. 501 alin. (1) C. proc. civ. "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul", iar, potrivit alin. (3) al aceluiași text legal, "după casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată."

În speță, astfel cum rezultă din considerentele Deciziei de casare nr. 1433/30.03.2018 s-a impus instanței de fond "să clarifice obiectul cererii de chemare în judecaă, respectiv să solicite reclamantului să indice care este actul a cărui anulare o solicită în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004".

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, format în urma casării cu trimite spre rejudecare a cauzei, Înalta Curte constată că, respectând întocmai dispozițiile art. 501 C. proc. civ., încă de la primul termen de judecată acordat în cauză pentru data de 19.11.2018, instanța de primă jurisdicție a pus în vedere reclamantului D. să precizeze în scris " obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să indice în mod concret care este actul a cărui anulare o solicită în prezenta cauză (Adresa nr. x/15.01.2015 sau Nota de Control nr. x/16.12.2014", astfel cum rezultă din conținutul dispozitivului încheierii de ședință pronunțate la termenul de judecată anterior menționat, respectiva încheiere fiind atașată la dosarul nr. x/2015.

Urmare a acestor dispoziții, la data de 06 decembrie 2018, recurentul - reclamant D., a depus la dosar Precizări ale obiectului cererii, menționând că " obiectul cererii este:

- anularea Adresei nr. x/15.01.2015 emisă de MARD, act subsecvent Notei de control nr. x/16.12.2014, ca fiind un act administrativ nelegal prin care s-a transmis Direcției Agricole Județene Caraș Severin decizia invalidării certificatului de conformitate, eliberat subsemnatului de organismul de inspecție și certificare B. pentru anul 2014, decizie comunicată subsemnatului cu adresa CAJ Caraș Severin nr. 127/19.01.2015 și

- obligarea pârâtului MARD la recunoașterea validității certificatului nr. x/13.10.2014 emis de B.".

Ori, raportat la aceste Precizări depuse în scris de către moștenitorul reclamantului, în mod corect judecătorul de primă jurisdicție, ținând seama de dreptul de dispoziție al reclamantului, garantat de art. 9 C. proc. civ., ce prevede că " obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților", a reținut că " reclamantul nu a înțeles să solicite anularea Notei de control nr. x/16.12.2014 a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ci exclusiv anularea Adresei nr. x/15.01.2015."

Judecând în limitele învestirii, respectând întocmai dispozițiile art. 22 alin. (5) și (6) C. proc. civ., ce prevăd că " judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, astfel încât nu se încalcă drepturi sau interese legitime ale altora", respectiv că " Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel", a soluționat litigiul în limitele cererii precizatoare depusă la dosar de către reclamant, din conținutul căreia rezultă fără echivoc faptul că obiectul judecății constă în anularea Adresei nr. x/15.01.2015 emisă de MADR și obligarea pârâtului la recunoașterea validității certificatului nr. x/13.10.2014 emis de B., partea nesolicitând la acel moment și anularea Notei de Control nr. x/16.12.2014, cum eronat susține în cadrul recursului.

Nota de control nr. x/16.12.2014 emisă de MDAR vizează rezultatele controlului efectuat la organismul de inspecție și certificare B./C. S.R.L., verificări efectuate în perioada 02-05.12.2014 cu privire la criteriile de funcționare și la activitatea desfășurată în anul 2014 de către acest organism.

Înalta Curte constată că Nota de control nr. x/16.12.2014 emisă de MDAR nu a făcut obiectul acțiunii inițiale formulată în fața primei instanței și, prin urmare, nu este permisă analizarea acestei note sub aspectul nulității, atâta vreme cât instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere, iar instanța de control judiciar nu poate analiza hotărârea atacată pe un aspect nesupus cenzurii și pe care nu s-a pronunțat prima instanță.

Dacă s-ar analiza această nouă cerere formulată în faza de soluționare a recursului, instanța de control judiciar ar încălca dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În concluzie, sunt nefondate criticile aduse de recurent modului în care instanța de fond a identificat obiectul real al cauzei dedus judecății prin cererea precizatoare depusă la dosar de către reclamant, în rejudecare după casarea hotărârii inițiale, aceasta pronunțându-se conform prevederilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ., " fără însă a depăși limitele învestirii".

Prin urmare, nu se poate reține încălcarea vreunei reguli de procedură sancționate cu nulitatea de către prima instanță.

Așadar, nu poate fi reținută incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond fiind pronunțată cu respectarea normelor de procedură.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), instanța de control judiciar reține că,

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, acesta reținând corect situația de fapt și judecând în limitele învestirii.

Înalta Curte constată că instanța de fond a analizat întocmai solicitările reclamantului și a răspuns fundamentat cererii formulate, în considerentele hotărârii neidentificându-se analizarea altui obiect față de cel care s-a cerut. De asemenea, nu se identifică nici existența unor motive străine de natura cauzei.

În concluzie, se reține că motivarea hotărârii atacate permite instanței de control judiciar să verifice aplicarea legii la stabilirea situației de fapt, instanța de fond lămurind pe deplin situația de fapt a cauzei și judecând în limitele învestirii, considerentele hotărârii făcând posibilă examinarea legalității soluției pronunțate.

Așadar, susținerile recurentului - reclamant în contextul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu sunt fondate, fiind simple interpretări care nu țin în fapt de invocarea unor motive contradictorii în contextul analizei hotărârii atacate.

Instanța de control judiciar constată că sunt nefondate și criticile care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Contrar susținerilor reclurentului, se constată că acesta nu aduce critici unui act administrativ emis de autoritatea intimată, ci contestă Adresa nr. x/15.01.2015, așa încât nu pot fi primite afirmațiile acestuia cu privire la obiectul acțiunii, care a fost corect reținut de prima instanță în raport cu precizările formulate de reclamant în rejudecare după casare, care a indicat actul atacat ca fiind Adresa M.A.D.R. nr. x/15.01.2015.

În speță, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că adresa contestată nu are caracterul unui act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, prin această adresă, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a informat toate direcțiile pentru agricultură județene cu privire la faptul că, în perioada 02-05.12.2014, Direcția Generală Control Antifraudă Inspecții-Direcția de Inspecții de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcționare precum și la activitatea desfășurată de B./C. S.R.L..

În urma verificărilor efectuate, prin Nota de control nr. x/16.12.2014, s-a propus informarea operatorilor cu privire la faptul că B. a fost radiată din data de 28.11.2014, iar societatea nou înființată, C. S.R.L. nu este aprobată de M.A.D.R. ca organsim de inspecție și certificare.

Astfel, certificatele emise după data de 24.07.2014 care au aplicată ștampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice, impunându-se orientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

Pentru ca un act să fie considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

De reținut că nu toate actele unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci numai acelea care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

Într-adevăr, Adresa nr. x/15.01.2015 este emisă de o instituție publică, respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în exercitarea atribuțiilor legale, însă acest act nu reprezintă o manifestare juridică unilaterală, deoarece aceasta presupune cu necesitate, să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice între părți, raporturi juridice care presupun drepturi și obligații ale pârâtei.

Chiar dacă actul emană de la o instituție publică, scopul emiterii lui nu a fost de a produce prin el însăși efecte juridice, ci de a-i comunica unui terț o informație despre persoana juridică cu care acesta avea încheiat un contract.

În acord cu instanța de fond și instanța de control judiciar constată că Adresa nr. x/15.05.2015 nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual sau normativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă un act de informare, o corespondență între instituții.

În acest sens, se reține că, prin actul emis, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a adresat Direcțiilor de Agricultură Județene din subordinea sa și a solicitat informarea operatorilor în agricultura ecologică, care au beneficiat de serviciile de inspecție și certificare ale organismului B. în perioada 01.01.-28.11.2014 asupra unor aspecte de nelegalitate ce afectează certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L., precum și asupra obligației de accesare a serviciilor altui organism de inspecție și certificare autorizat de MADR, în scopul continuării activității în sistemul de agricultură ecologică.

Totodată, se constată că actul emis nu a modificat și nu a stins raporturi juridice în care acesta se afla ori s-a aflat ca subiect de drept, nici măcar în sensul invalidării certificatului de conformitate eliberat acestuia pentru anul 2014 de B..

Prin urmare, nu se identifică trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate publică, scopul emiterii acestuia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ, ci constatarea existenței unor fapte și împrejurări din activitatea instituțiilor implicate în acordarea ajutoarelor financiare pentru agricultura ecologică.

Astfel, Înalta Curte constată că pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a emis vreun act de revocare a certificatului nr. x/2014, iar în Adresa cu nr. x/15.01.2015 nu a dispus revocarea ori o altă măsură de înlăturare a efectelor juridice produse de certificatul de conformitate, deși avea posibilitatea potrivit art. 27 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28.06.2007 privind producția ecologică și etichetare a produselor ecologice.

Atât timp cât adresa constată o stare de fapt și constituie doar un mijloc de informare, nu poate fi contestată în procedura administrativă prealabilă și, implicit, în fața instanței de contencios administrativ și fiscal.

Așadar, având în vedere că actul emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a modificat sau stins raporturi juridice și nici nu face referire la înlăturarea pe viitor a efectelor actelor de certificare emise, ci doar menționează aspecte legate de nelegalitatea emiterii unor acte emise ca urmare a delegării competențelor de la un organ la altul, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins, ca inadmisibilă, cererea dedusă judecății.

Nici susținerile recurentului, în sensul că instanța de judecată ar fi trebuit să se raporteze și la practica judiciară invocată de acesta, nu doar la decizia 1557/19.04.2018 invocată de MADR, nu pot conduce la reformarea hotărârii atacate, în condițiile în care practica judiciară nu este izvor de drept iar soluția pronunțată de judecătorul fondului a avut la bază interpretarea dispozițiilor legale și aplicarea acestora la circumstanțele concrete ale speței.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul D. moștenitor al defunctului A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul D. moștenitor al defunctului A. împotriva sentinței civile nr. 49 din 4 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.