ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 446/2021

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea Deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/15.01.2015, și obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Prin sentința nr. 340/03.12.2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la cererea de introducere în cauză în calitate de pârât a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și la cererea de chemare în garanție formulată în cauză și a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 1799/07.05.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr 340 din 3 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că judecătorul fondului a soluționat cauza fără a cerceta fondul cauzei, fără a analiza legalitatea adresei nr. x/15.01.2015, prin care au fost suprimate efectele juridice ale certificatului de conformitate care îi fusese eliberat părții pentru anul 2014, iar respectiva adresă constituie decizia de invalidare, reținând astfel încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015*.

La data de 21.01.2019, reclamantul a depus la dosar precizări ale obiectului cererii de chemare în judecată arătând că obiectul acestei acțiuni este anularea Adresei nr. x/15.01.2015 emisă de MADR, act subsecvent al Notei de control nr. x/16.12.2014, ca fiind un act administrativ nelegal prin care s-a transmis Direcției Agricole Județene Caras Severin decizia invalidării certificatului de conformitate eliberat reclamantului de organismul de inspecție și certificare B. pentru anul 2014, decizie comunicată reclamantului cu adresa DAJ Caras Severin nr. 127/19.01.2015 și obligarea pârâtului MADR la recunoașterea validității certificatului nr. x/13.10.2014 emis de B..

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 83 din 7 martie 2019, pronunțată în fond după casare, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamant, ca neîntemeiată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a reluat situația de fapt expusă și în fața primei instanțe, susținând, în esență, că prima instanță a reținut în mod eronat că " Potrivit mențiunilor din raportul de inspecție nr. 1/16.08.2014, acesta a fost întocmit de către C. SRL", precizând că în antetul documentului se menționează B. și nu S.C. C. S.R.L. cum eronat se susține în considerentele hotărârii.

Astfel, a apreciat că dacă s-ar fi stăruit pentru aflarea adevărului s-ar fi reținut că respectivul raport de inspecție a fost întocmit la exploatația acestuia la data de 16.08.2014 de către inspector care era sub contract cu B., potrivit notei de control nr. x/16.12.2017, doar ștampila cu elementele de identificare ale S.C. C. S.R.L. a fost aplicată eronat, însă aplicarea eronată a acestei ștampile pe raportul de inspecție nu trebuie să conducă la invalidarea certificatului său de conformitate, cum eronat a s-a reținut de către prima instanță.

Așa fiind, recurentul a considerat că aplicarea ștampilei societății pe rapoartele de inspecție nu este de natură a afecta valabilitatea lor și producerea de efecte juridice, eficacitatea lor fiind dată doar de semnarea acestora de către cei î n drept-inspectorii CERES (cei care au întocmit aceste rapoarte).

Totodată, recurentul a susțint că notele scrise depuse de către pârât la data de 06.02.2019 față de precizările obiectului cererii nu i-au fost comunicate.

În continuare, a arătat că la pagina 1 din sentință se retine că organismul de inspecție a informat ministerul de faptul că și-a schimbat locația sediului și denumirea reprezentanței pentru România din B. -Sucursala Iemut România în S.C. C. S.R.L., iar despre aceasta schimbare a informat departamentul de resort din cadrul ministerului, se reține că, deși chiar ministerul recunoaște că responsabilitatea pentru producerea de erori revine propriilor functionari, prima instanță a apreciat că adresa atacată este legală (pagina 12 din hotărâre) și în mod nelegal îi respinge acțiunea.

În opinia recurentului, este regretabil că departamentul juridic al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a fost capabil să gestioneze o schimbare de reprezentanță pentru România a unui organism de inspecție și certificare cu care se afla sub contract, anunțată, iar ulterior, după mai bine de 5 luni, să îi invalideze certificatul de conformitate eliberat pentru activitatea de agricultură ecologică în care este angajat, fără să i se impute nimic referitor la activitatea sa.

Astfel, a apreciat că negarea drepturilor sale este nejustificată în condițiile în care nu se contestă neîndeplinirea condițiilor pentru practicarea agriculturii ecologice, ci i se impută anumite nereguli procedurale și de organizare ale organismului de inspecțe și certificare.

Or, ceea ce i se reproșează este că, deși certificatul este emis de organismul acreditat B., una din anexele certificatului- raportul de inspecție poartă ștampila altui organism, neacreditat de minister la data efectuării controlului, respectiv S.C. C. S.R.L., împrejurare care nu poate să îi fie impuntată de vreme ce certificatul a fost emis de organismul acreditat B. și neînțelegerile menționate vizează relația ministerului cu acest organism, fiind nerezonabil ca lipsa de diligență a pârâtului în raporturile sale cu organismele cărora le-a delegat atribuții de control să se răsfrângă asupra activității acestuia.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, adniterea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

a invocat excepția nulității recursului, penru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea căii de atac și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că susținerile recurentului pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Adresei nr. x/15.01.2015 și obligarea pârâtului la recunoașterea validității certificatului nr. x/13.10.2014 emis de B..

Curtea de apel a respins acțiunea formulată și precizată de reclamant, ca neîntemeiată.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

1.1. Cu privire la motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că nu poate fi primit.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) și art. 338 C. proc. civ.. încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greșită a unor texte de lege.

Or, recurentul-reclamant nu a precizat nicio neregularitate procedurală în sensul prevăzut de textul legal sau că ar fi fost nesocotit vreun principiu fundamental, astfel că acest motiv de recurs a fost invocat în mod formal, fără a fi argumentat. Cu toate acestea, instanța de control judiciar observă că, în cauză, au fost respectate dispozițiile legale care guvernează desfășurarea procesului civil.

1.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține, de asemenea, că acesta a fost invocat în mod formal, partea a făcut trimitere la aceste prevederi fără însă să formuleze critici care să vizeze nemotivarea sentinței atacate sau că aceasta ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe respectă exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul fondului explicând raționamentul care a fundamentat soluția adoptată.

1.3. Instanța de control judiciar constată că susținerile recurentului vizează în realitate încălcarea sau aplicarea greșită a legii, critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și pe care le apreciază ca fiind nefondate.

În esență, critica recurentului este centrată pe susținerea conform căreia prima instanță în mod greșit i-a respins acțiunea, apreciind că adresa atacată este legală, întrucât chiar ministerul recunoaște că responsabilitatea pentru producerea respectivelor erori revine propriilor functionari, așa încât nu i se pot imputa anumite nereguli procedurale și de organizare ale organismului de inspecțe și certificare, în condițiile în care nu i s-a reproșat nimic în legătura cu activitatea sa.

Din conținutul adresei atacate, nr. x/15.01.2015, emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, rezultă că:

"În urma controlului, prin Nota de control nr. x/16.12.2014 s-a propus că operatorii vor fi informați asupra următoarelor aspecte: - Organismul de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform Certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluției nr. 14426/26.11.2014, iar societatea nou înființată, respectiv C. S.R.L. nu este aprobată de MADR ca organism de inspecție și certificare; - certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice; - se impune orientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică".

Se reține astfel că actul sus-menționat a fost adresat directorilor executivi din cadrul Direcțiilor pentru Agricultură Județene de pe întreg teritoriul țării, în care s-a precizat că "în perioada 2-5.12.2014 Direcția Generală Control Antifraudă Inspecții - Direcția de Inspecții de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcționare precum și la activitatea desfășurată de B. - Sucursala Iernut/C. SRL", iar în urma controlului, prin nota de control nr. x/16.12.2014 s-a propus informarea operatorilor cărora le-au fost eliberate certificate de către entitatea verificată asupra următoarelor aspecte:

"- organismul de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluției nr. 14426/26.11.2014, iar societatea nou înființată, respectiv, C. S.R.L. nu este aprobată de MADR ca organism de inspecție și certificare;

- certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice;

- se impune orientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică".

Solicitarea adresată destinatarilor actului este în sensul de a se identifica operatorii clienți ai B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. și de a-i informa cu privire la cele semnalate.

Așa fiind, în mod just prima instanță a constatat că prin adresa atacată s-a reținut în mod corect că certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice, având în vedere că, la data emiterii acestor certificate, C. S.R.L. nu era aprobată de MADR ca organism de inspecție și certificare.

Din această perspectivă, este relevantă sentința civilă nr. 421/15.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia civilă nr. 358/02.02.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la care a făcut trimitere și prima instanță, prin care s-a statuat, cu putere de lucru judecat, în sensul că B. - Sucursala Iernut și C. S.R.L. sunt două subiecte diferite, fiind neavenită solicitarea de obligare a pârâtului la recunoașterea C. S.R.L. ca entitate care a preluat întreaga activitate a societății B. - Sucursala Iernut, cu atât mai mult cu cât ea depășește limitele stabilite în Ordinul nr. 188/2002.

Contrar celor susținute de recurent, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în mod corect prima instanță a reținut că acestuia i-a fost întocmit, în temeiul art. 29 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, certificatul de conformitate nr. x/13.10.2014, fiind emis de către B., cu codul RO-ECO-014, în baza raportului de inspecție din data de 16.08.2014. Potrivit mențiunilor din raportul de inspecție nr. 1/16.08.2014, acesta a fost întocmit de către C. S.R.L..

Rezultă astfel că inspecția efectivă în anul 2014 a fost realizată de către S.C. C. S.R.L.., societate care, la data emiterii acestui înscris obligatoriu ce a stat la baza emiterii certificatului de conformitate pentru reclamant, nu era aprobată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ca organism pentru desfășurarea pe teritoriul României a activităților de inspecție și certificare în agricultură ecologică.

Așadar, chiar dacă la data emiterii certificatului nr. x/13.10.2014 de către B. - Sucursala Iernut cu codul RO-ECO-014, aceasta era aprobată ca organism de inspecție și certificare în agricultura ecologică, deținând certificatul de aprobare nr. x/28.11.2012 cu valabilitate până în data de 27.12.2016 (fiind radiată la solicitarea sa conform certificatului de radiere din data de 28.11.2014), societatea care a întocmit și asumat prin aplicarea ștampilei, raportul de inspecție ce a stat la baza emiterii certificatului de conformitate al reclamantului, nu a fost B.- Sucursala Iernut, ci C. S.R.L..

Prin urmare, este de necontestat că C. S.R.L. nu avea dreptul conferit de lege să efectueze inspecții în agricultura ecologică, nefiind acreditată la acea dată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru a desfășura activități de inspecție și de certificare în agricultura ecologică, cum corect a reținut și prima instanță.

Este de subliniat că modul de desfășurare a activității organismelor de inspecție și certificare este clar reglementat prin Ordinul nr. 181/1012 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecție și certificare în agricultura ecologică, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28.06.2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 și ale Regulamentului (CE) nr. 889/2008 al Comisiei din 05.09.2008 de stabilire a Normelor de aplicare a Regulamentului nr. 834/2007,

În aceste condiții, niciun act efectuat în domeniul inspecției și certificării care excede cadrului legal, fiind efectuat de o societate care nu a fost aprobată ca organism de inspecție și certificare, nu poate sta la baza emiterii unui certificat de conformitate.

Prin urmare, instanța de control judiciar reține că nu poate primi alegațiile recurentului, în cauză, responsabilă pentru prejudiciul cauzat părții fiind societatea care a desfășurat activități de inspecție și certificare în agricultura ecologică fără aprobarea Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că notele scrise depuse de către pârât la data de 06.02.2019, în raport cu precizarea obiectului cererii, nu i-au fost comunicate, instanța de control judiciar constată că respectivele note nu fac parte dintre actele procedurale cu privire la care există obligativitatea comunicării către partea adversă, în plus, din conținutul acestora rezultă că au fost reiterate aspecte cunoscute reclamantului din primul ciclu procesul, legate de natura juridică a adresei contestate, ele fiind menționate în hotărârea recurată, așa încât partea a fost în măsură să ia cunoștință de conținutul lor.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 sau 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 83 din 7 martie 2019 a Curții de Apel Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.