ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3569/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 24 august 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a solicitat anularea Deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/15.01.2015 și comunicată reclamantului cu adresa DAJ Caraș Severin nr. 127/19.01.2015, precum și obligarea pârâtului la recunoașterea certificatului eliberat reclamantului pentru anul 2014. Prin cererea înregistrată la data de 25 septembrie 2015, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat chemarea în garanție a societății C. S.R.L., iar prin întâmpinare a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, în temeiul art. 68 C. proc. civ., a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. Prin încheierea de ședință din 27 octombrie 2015, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de introducere în cauză, în calitate de pârâtă, a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, iar prin încheierea de ședință din 17 noiembrie 2015, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție a societății C. S.R.L. Prin sentința civilă nr. 329 din 24.11.2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a dispus anularea adresei nr. x/15.01.2015 și a obligat pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la recunoașterea valabilității certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B.. Împotriva sentinței civile nr. 329 din data de 24.11.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând fondul cauzei, în principal, să se dispună admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, iar în subsidiar, să se dispună respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Prin decizia civilă nr. 3258 din data de 10.10.2018, pronunțată în dosar nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 329 din 24 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 03.01.2019, sub dosar nr. x/2015. Reclamantul A. a formulat precizări ale obiectului cererii de chemare în judecată, solicitând anularea Adresei nr. x/15.01.2015 emisă de MADR, act subsecvent al Notei de control nr. x/16.12.2014, ca fiind un act administrativ nelegal prin care s-a transmis Direcției Agricole Județene Caraș-Severin decizia invalidării certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție și certificare B. pentru anul 2014, decizie comunicată cu adresa DAJ Caraș-Severin nr. 127/19.01.2015 și obligarea pârâtului MADR la recunoașterea validității certificatului nr. x/13.10.2014 emis de B..

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 128 din 11 aprilie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în rejudecare, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a dispus anularea adresei nr. x/15.01.2015 și a obligat pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la recunoașterea valabilității certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 128 din 11 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, iar în subsidiar, respingerea acțiunii formulate de reclamantul A., ca neîntemeiată. A susținut recurentul-pârât că actul contestat nu poate fi calificat drept act administrativ, întrucât, deși este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii nu produce prin sine efecte juridice, în sensul că nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice. A criticat soluția instanței de fond care, deși a apreciat că pârâtul nu a emis un act administrativ tipic, a reținut, în mod eronat, faptul că adresa contestată are caracterul unui act administrativ. În dezvoltarea acestei critici, recurentul a precizat că o analiză corectă a materialului probator aflat la dosarul cauzei, putea să conducă la o soluție corectă și legală.

Apărările formulate în recurs Intimatul A. a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. A arătat că într-o speță similară a fost admisă acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a fost recunoscută validitatea certificatului emis pe seama B..

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 2 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant A. prin notele scrise depuse la dosar, având în vedere că cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar argumentele invocate se circumscriu acestui temei de drept. Obiectul cauzei de față este reprezentat de anularea Adresei nr. x/15.01.2015 emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, act subsecvent al Notei de control nr. x/16.12.2014. Prin sentința civilă nr. 329 din 24.11.2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a dispus anularea adresei nr. x/15.01.2015 și a obligat pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la recunoașterea valabilității certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B.. Prin decizia civilă nr. 3258 din data de 10.10.2018, pronunțată în dosar nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 329 din 24 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În decizia de casare, instanța de control judiciar a reținut că, conform petitului acțiunii, dar și motivelor expuse în susținerea acesteia, precum și înscrisurilor anexate, obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea de anulare a deciziei de invalidare a certificatului de conformitate, adresa nr. x/15.01.2015 reprezentând doar actul cu care s-a comunicat respectiva decizie. A mai reținut instanța de control judiciar că la dosarul cauzei nu se regăsea decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului de către organismul de inspecție B. pentru anul 2014. În raport de aceste aspectele, a apreciat că se impunea ca instanța de fond să lămurească obiectul cererii de chemare în judecată, să stabilească, care este actul administrativ supus cenzurii instanței de contencios administrativ. În rejudecare, în baza notelor scrise depuse la dosar de reclamant și în baza precizărilor făcute de acesta, instanța de fond a reținut că nu a existat o decizie de invalidare a certificatului eliberat, apreciind că adresa contestată are caracterul unui act administrativ, astfel că, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a dispus anularea adresei nr. x/15.01.2015, emisă de pârât în baza notei de control nr. x din 16.12.2014, fiind obligat pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la recunoașterea valabilității certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B.. Recurentul-pârât a criticat sentința instanței de fond, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând inadmisibilitatea acțiunii și arătând că actul contestat nu poate fi calificat drept act administrativ. Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că susținerile recurentului se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe, de respingere a excepției inadmisibilității și admitere a acțiunii, este nelegală, întrucât actul atacat nu poate fi calificat drept un act administrativ. Chiar în decizia de casare, instanța de control judiciar a reținut că adresa nr. x/15.01.2015 reprezintă doar actul cu care s-a comunicat o decizie emisă de autoritatea pârâtă. Or, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege: "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ". Pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații. În raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că Adresa nr. x/15.01.2015 nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual sau normativ, ci reprezintă doar un act de informare, actul cu care s-a comunicat decizia, o corespondență între instituții. Prin acest act Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a adus la cunoștința tuturor direcțiilor agricole județene faptul că, în perioada 02 - 05.12.2014, Direcția Generală Control Antifraudă Inspecții - Direcția de Inspecții de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcționare, precum și la activitatea desfășurată de B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L și că, prin Nota de control nr. x/16.12.2014 s-a propus ca operatorii să fie informați asupra următoarelor aspecte: "- organismul de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform Certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluției nr. 14426/26.11.2014, iar societatea nou înființată, respectiv C. S.R.L., nu este aprobată de MADR ca organism de inspecție și certificare. - certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice. - se impune orientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică." Într-adevăr, Adresa nr. x din 15 ianuarie 2015 este emisă de o instituție publică, respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în exercitarea atribuțiilor legale, însă acest act nu reprezintă o manifestare juridică unilaterală deoarece aceasta presupune cu necesitate să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice între părți, raporturi juridice care presupun drepturi și obligații ale pârâtului. Însă actul atacat nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate publică, scopul emiterii acestuia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ, ci constatarea existenței unor fapte și împrejurări din activitatea instituțiilor implicate în acordarea ajutoarelor financiare pentru agricultura ecologică. Totodată, se constată că actul contestat în cauză nu a modificat și nu a stins raporturi juridice în care reclamantul se află ori s-a aflat ca subiect de drept. Numai un act administrativ poate forma obiectul unei acțiuni în contencios administrativ pentru că prin efectele sale juridice, de naștere, modificare sau stingere a unor raporturi juridice este apt, prin schimbările dispuse, a produce o vătămare a drepturilor subiective ori intereselor legitime ale unei persoane, cu care intră în conflict. În plus, în ședința din 21 noiembrie 2018 a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost adoptată soluția de unificare a practicii instanței în sensul că: "Adresa nr. x/15.01.2015 emisă de MADR privind invalidarea certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecție B. nu reprezintă un act administrativ în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004." Prin urmare, în mod greșit prima instanță a soluționat cauza pe fond, pronunțând o soluție cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În acest context, având în vedere considerentele anterior expuse, instanța de control judiciar urmează să admită recursul, să caseze hotărârea atacată și rejudecând să respingă acțiunea formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru toate aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și rejudecând va respinge acțiunea, ca inadmisibilă.