ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4285/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.03.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., ocupând funcția publică de execuție de consilier juridic în cadrul Casei Județene de Pensii Bistrița Năsăud-Serviciul Plăți Prestații-Direcția Stabiliri și Plăți Prestații, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bistrița Năsăud, să dispună anularea Deciziei de sancționare nr. 55 din 28.02.2020, emisă de pârâtă ca urmare a sesizării comisiei de disciplină din data de 18.04.2019, precum și anularea raportului de sancționare nr. 426 din 21.02.2020 emis de comisia de disciplină.

Prin sentința civilă nr. 41 din 19.02.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bistrița Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bistrița Năsăud.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Prin decizia definitivă nr. 1112 din 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost respins recursul declarat de recurenta A. împotriva sentinței civile nr. 41 din 19.02.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bistrița Năsăud, care a fost menținută în întregime.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs a declarat recurs recurenta-reclamantă A., criticând-o pentru nelegalitate și invocând în drept dispozițiile art. 485 din C. proc. civ., art. 6 din CEDO, Constituția României, Legea nr. 188/1999, Legea nr. 554/2004, C. civ., Codul administrativ și H.G. nr. 1344/2007. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și anularea deciziei de sancționare emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bistrița Năsăud, precum și anularea raportului emis de comisia de disciplină.

În dezvoltarea recursului a susținut, în esență, în contextul unei ample expuneri a situației de fapt și a considerentelor reținute de prima instanță și de instanța de recurs, că soluția pronunțată de aceasta din urmă este dovada efectuării unui act de injustiție care îi încalcă drepturile la un proces echitabil, nediscriminatoriu, având în vedere că motivarea soluției este dată printr-o denaturare a adevărului, prin crearea de către instanță a unei iluzorii stări de fapt și a promovării garantării unor drepturi iluzorii.

De asemenea, a susținut că instanța de recurs nu a efectuat un control de legalitate a hotărârii atacate, deși instanța de fond a încălcat dispozițiile legale de drept substanțial, pe care le-a interpretat în mod greșit, încălcând și principiile generale de drept.

De aceea, reclamanta a considerat că decizia Curții de Apel Cluj este nelegală, solicitând casarea acesteia conform argumentelor prezentate pe larg în cererea de recurs.

Prin întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Bistrița Năsăud s-a invocat excepția inadmisibilității recursului reclamantei, solicitându-se respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă și menținerea deciziei civile nr. 1112/14.10.2021 a Curții de Apel Cluj ca legală și temeinică.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, note scrise prin care a reiterat susținerile din cererea de recurs, precum și completări la susținerile prezentate în cererea de recurs, apreciind că recursul său este admisibil și solicitând, în consecință, respingerea excepției inadmisibilității, invocată de intimata-pârâtă, precum și admiterea căii de atac astfel cum a fost formulată.

La termenul de dezbateri din 29.09.2022, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de recurs, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte o apreciază întemeiată, urmând să o admită și să constate inadmisibilitatea recursului declarat de reclamantă, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii de recurs de față îl reprezintă decizia civilă nr. 1112 din 14 octombrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia menționată, definitivă, instanța învestită cu recursul reclamantei A., a respins recursul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 41 din 19.02.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bistrița Năsăud, pe care a menținut-o în întregime.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege enunțate supra, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care legea specială aplicabilă sau C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de față, reclamanta A. a formulat critici cu privire la Decizia de sancționare nr. 55 din 28.02.2020, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bistrița Năsăud ca urmare a sesizării comisiei de disciplină din 18.04.2019, precum și anularea raportului de sancționare nr. 426 din 21.02.2020 emis de comisia de disciplină din cadrul pârâtei, solicitând anularea actelor contestate.

Instanța de fond, respectiv Tribunalul Bistrița Năsăud, învestită cu acțiunea în anulare pe calea art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, norme speciale aplicabile în materie, a soluționat cauza, verificând legalitatea actelor contestate prin prisma dispozițiilor legale incidente, cuprinse în Legea nr. 188/1999.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare în perioada de referință, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel", iar alin. (2) din același text prevede că "Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Așadar, Tribunalul Bistrița Năsăud a analizat cauza pe fond și a pronunțat sentința nr. 41 din 19.02.2021, prin care a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea Deciziei de sancționare nr. 55 din 28.02.2020 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bistrița Năsăud, autoritate publică locală județeană, hotărâre care, astfel cum s-a evidențiat, este supusă recursului la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel competente, în speță Curtea de Apel Cluj, având în vedere că în materia contenciosului administrativ și fiscal regula este aceea că recursul se judecă de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

La rândul său, în aplicarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a soluționat recursul declarat de reclamanta A., prin decizia nr. 1112/14.10.2021, recurată în cauza de față, care este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive: 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

În acest context normativ, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 1112 din data de 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal este definitivă, iar recursul promovat de reclamanta A. împotriva acesteia este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Totodată, se reține că prin jurisprudența sa Curtea Constituțională a statuat în mod constant faptul că "(…..) sunt supuse recursului acele hotărâri judecătorești expres prevăzute de lege, iar o hotărâre judecătorească poate fi atacată numai cu acele căi de atac care sunt prevăzute de lege. Mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituție prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condițiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părțile interesate și Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege" (Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 913 din 16 decembrie 2014, paragraful 24).

Pentru motivele arătate, Înalta Curte constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal ce formează obiectul prezentului demers judiciar nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind incident principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., în aplicarea căruia va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă.

Totodată, având în vedere soluția pronunțată asupra excepției inadmisibilității recursului, Înalta Curte nu va mai proceda la analizarea criticilor de nelegalitate invocate de reclamantă deoarece acestea vizează fondul cauzei, iar prin raportare la respingerea recursului ca inadmisibil, analiza acestora ar fi de prisos, fără a avea o finalitate practică.

În virtutea argumentelor expuse la pct. 6 din prezenta decizie, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, și va respinge recursul declarat de reclamantă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1112 din 14 octombrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.