ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4265/2022

Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bucuresti - sectia a II-a de contencios administrativ si fiscal, la data de 03.04.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată, în calitate de pârât, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate și să dispună: - nelegalitatea operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii rezultatului de respingere la examenul de verificator de proiecte, în ceea ce privește securitatea la incendiu, specializare construcții in toate domeniile (C. civ.), ce a făcut obiectul examinării Comisiei privind atestarea tehnico-profesionala a specialiștilor cu activitate in construcții pentru domeniul C. civ.-securitate la incendii pentru construcții; - nelegalitatea operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii rezultatului de respingere a contestației nr. 112858 din 02.10.2018, referitor la examenul de verificator de proiecte; - nulitatea deciziei de soluționare a contestației nr. 112858 din 02.10.2018; - anularea în parte a subiectele de examen care conțin probleme controversate ori sunt greșit formulate sau interpretate, indicate la punctul 4 din cerere, cu obținerea punctajului aferent; - anularea în parte a deciziei de respingere la examenul de verificator de proiecte în ceea ce privește securitatea la incendiu, specializare construcții în toate domeniile, în sensul promovării examenului de verificator de proiecte în ceea ce privește securitatea la incendiu, specializarea construcții în toate domeniile (C. civ.), care a făcut obiectul examinării Comisiei privind atestarea tehnico-profesională a specialiștilor cu activitate în construcții pentru domeniul C. civ.-securitate la incendii pentru construcții; - obligarea pârâtului la emiterea deciziei de dobândire a calității de verificator de proiecte, în ce privește securitatea la incendiu, specializare construcții în toate domeniile. Prin sentința civilă nr. 6238/02.10.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București - sectia a II-a de contencios administrativ si fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, dosarul fiind înregistrat pe rolul secției a IX-a contencios administrativ și fiscal a acestei instanțe, la data de 15.11.2019, sub nr. x/2019.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 878 din 4 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Calea de atac exercitată în cauză. Împotriva sentinței nr. 878 din 4 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând ca temei de drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ. În dezvoltarea recursului partea a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 9 alin. (7) și art. 8 din Ordinul nr. 2264/2018, prin prisma art. 175 din C. proc. civ., reținând că omisiunea indicării articolelor din ordinul menționat nu este de natură a conduce la producerea unei vătămări reclamantului, în condițiile în care vătămarea ce i-a fost cauzată acestuia nu a produs consecințe juridice, astfel încât acest motiv de nelegalitate nu poate conduce la anularea actelor administrative contestate. Totodată, a susținut că prima instanță a reținut în mod greșit că Ordinul Ministrului nr. 2264/2018 nu prevede obligativitatea unei metodologii de corectare publicată, fiind contrazisă de prevederile art. 18 alin. (1) lit. b) ale actului indicat. A mai criticat recurentul soluția primei instanțe de respingere a cererii de probatorii, pe care a considerat-o nemotivată, fiind rezultatul neanalizării tuturor motivelor din acțiunea formulată, și a expus argumentele în considerarea cărora a apreciat că a fost vătămat de intimatul-pârât și pentru care ar fi fost îndrituit la un punctaj ce i-ar fi acordat calificativul de verificator atestat.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a formulat întâmpinare la recursul exercitat de reclamant, prin intermediul căreia a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat. La termenul de dezbateri din 29 septembrie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru netimbrare și a rămas în pronunțare, cu prioritate asupra acestei excepții, iar, în subsidiar, asupra excepției nulității recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, precum și asupra fondului recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru netimbrare, excepție invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și o va admite, anulând recursul pe acest temei, în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit dispozițiilor legale menționate supra, "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc." În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora: "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", precum și dispozițiile art. 24 alin. (2) teza a II-a din aceeași ordonanță de urgență, conform cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material pentru cererile neevaluabile în bani, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În speță, recurentul-reclamant a criticat pentru nelegalitate hotărârea atacată, indicând în mod expres motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege", iar alin. (2) prevede: "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței". De asemenea, art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege". În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii". În plus, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. Din analiza textelor de lege enunțate supra rezultă obligația părții de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat. Prin adresa comunicată recurentului-reclamant la data de 20.09.2021, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, precum și prin citația comunicată la data de 29.06.2022, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, s-a adus la cunoștința părții recurente obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței nr. 878 din 4 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019. Or, prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, iar aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat. Recurentul-reclamant nu a îndeplinit această obligație până la termenul de judecată fixat, iar din verificările efectuate în sistemul informatic Ecris s-a constatat că nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar pentru plata taxei judiciare de timbru. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat sau până la închiderea dezbaterilor, recurentul-reclamant neconformându-se obligației de timbrare comunicate de instanța de recurs, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 197 și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., aplicând sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații, respectiv anularea recursului ca netimbrat.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs. Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (1) și alin. (2) și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 878 din 4 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.