ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1985/2018

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brașov la data de 06.10.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene să dispună anularea adreselor nr. x și nr. y/7.09.2016 și să oblige pârâtul să îi respecte dreptul la contestație permițându-i reexaminarea în condiții corecte, similare cu cele prevăzute în Anexa II la Ordinul MLPAT nr. 77/N/28.10.1996. De asemenea, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 777/2003 și a Procedurii Operaționale pentru atestarea tehnico - profesională a specialiștilor cu activitate în construcții pentru competențele verificator de proiecte, expert tehnic, responsabil tehnic cu execuția. Totodată, reclamantul a solicitat aplicarea prevederilor art. 291 din C. proc. pen. cu privire la infracțiunile prevăzute la art. 320-323 comise de B. și C. precum și cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 267 și art. 269 din C. pen. comise de B., D., C. și E.. Prin sentința civilă nr. 445/CA/22.03.2017 Tribunalul Brașov și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Brașov, reținându-se că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Având în vedere că în cauză actele contestate sunt emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, respectiv de o autoritate publică centrală, instanța a constatat că această împrejurare atrage competența secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel. 1.

Hotărârea curții de apel Învestită cu soluționarea cauzei, prin sentința nr. 101 din 14 iunie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată și completată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene. 1.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 101 din 14 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamantul A.. Așa cum s-a reținut și în raportul întocmit în cauză, completul de filtru a constat că, deși recurentul-reclamant A. nu a procedat la indicarea expresă a tezelor de nelegalitate de care se prevalează pentru susținerea recursului, dezvoltarea susținerilor din cererea de recurs fac posibilă încadrarea în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Astfel, reinterând susținerile făcute și în fața instanței de fond, recurentul precizând că nu poate indica motivele de nelegaliate pentru care a solicitat anularea tuturor atestatelor tehnico -profesionale emise de instituția pârâtă, în esență, arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentineți atacate și, în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată în fața instanței de fond, recurentul susține că în mod nelegal a fost respină excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 din Ordinul Ministerului Lucrărilor publice, Transporturilor și Locuinței nr. 777/2003 și a Procedurii Operaționale pentru atestarea tehnico-profesională a specialiștilor cu activitate în construcții pentru competențele verificator de proiecte, expert tehnic, responsabil tehnic cu execuția (ediția III, revizia 2 din 10.03.2015). Pe fondul cauzei, recurentul-reclamant precizează că intimatul MDRAPFE a organizat- din 2003 până în prezent examene de atestare tehnico-profesională a specialiștilor în construcții fără a avea o bază legală, aspect menționat chiar în referatul de aprobare a proiectului de Ordin pentru aprobarea procedurii privind atestarea verificărilor de proiecte și a experților tehnici în construcții. Mai susține recurentul-reclamant că numărul verificărilor de proiecte a experților tehnici atestați în ultimii doi ani (și nu numai) este extrem de relevant, având în vedere modalitatea subiectivă și discreționară de atestare a specialiștilor în construcții de către un grup organizat- la nivelul departamentului de atestări din cadrul instituției pârâte. În fine, arată că solicită și acordarea de daune morale în cuantum de 15000 RON l care se mai adaugă suma de 1000000 RON reprezentând daune morale pentru starea de stres creată recurentului de către instituția pârâtă timp de un an. 1.

Apărările formulate in cauză Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a depus întâmpinare la data de 05.10.2017, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate. A arătat că în considerarea prevederilor art. 3, art. 7 și art. 21 din Ordinul MLPTL nr. 777/2003, s-a avut în vedere că solicitarea reclamantului de reexaminare pentru examenul susținut excede prevedeilor legale incidente, posibilitatea reexaminării fiind prevăzută doar în condițiile art. 21 din Ordinul MLPTL nr. 777/2003. Recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare la data de 23.10.2017, prin care susținut că soluția instanței de fond este netemeinică întrucât instanța nu a luat În considerare toate probele prezentate în cauză, fiind superficială și nedreaptă. 1.

Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat și comunicat părților în temeiul alin. (4) al aceluiași articol, conform încheierii din data de 2 februarie 2018. Prin încheierea din data de 2 aprilie 2018, având în vedere propunerea formulată prin raportul asupra admisibilității recursului, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia cu dezbateri contradictorii, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ. 2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor din întâmpinare, a răspunsului la întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Recurentul-reclamant a supus controlului exercitat de instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută în art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anularea adreselor nr. x, nr. y/7.09.2016 și nr. z/28.09.2016 precum și obligarea pârâtului la respectarea dreptului la contestație permițându-i reexaminarea în condiții corecte, similare cu cele prevăzute în Anexa II la Ordinul MLPAT nr. 77/N/28.10.1996. În acest sens a arătat că modalitatea de organizare a examenului este nelegală, având în vedere că anexa II la Ordinul MLPAT nr. 77/N/28.10.1996 este abrogată iar, în Procedura Operațională pentru atestarea tehnico profesională a specialiștilor cu activitate în construcții pentru competențele verificator de proiecte, expert tehnic, responsabil tehnic cu execuția (ediția III, revizia 2 din 10.03.2015) nu este prevăzută metodologia de examen. La judecata în primă instanță, recurentul-reclamant a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 777/2003 și a Procedurii Operaționale pentru atestarea tehnico- profesională a specialiștilor cu activitate în construcții pentru competențele verificator de proiecte, expert tehnic, responsabil tehnic cu execuția. În recursul promovat, s-a reiterat argumentația aferentă greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor privind procedura opearțională de atestare tehnico -profesională a specialiștilor cu activitate în construcții susținând modalitatea subiectivă și discreționară de atestare a specialiștilor în construcții de către un grup organizat- la nivelul departamentului de atestări din cadrul instituției pârâte. În această privință, curtea de apel a reținut că potrivit art. 3 din Ordinul MLPTL nr. 777/26.05.2003 "examinarea în vederea atestării tehnico-profesionale a specialiștilor cu activitate în construcții se va face de către comisii tehnice distincte în funcție de obiectul atestării, înființate în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței" iar potrivit art. 7 "atestarea tehnico-profesională a specialiștilor verificatori de proiecte se face în urma examinării acestora de către o comisie de specialiști, conform prevederilor art. 5 din Regulamentul de verificare și expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuției lucrărilor și a construcțiilor" pe baza unui dosar care trebuie să cuprindă obligatoriu documentele enumerate în alin. (2) al articolului 7 din Ordin. Potrivit art. 21 din Ordin " solicitanții respinși de comisia de examinare pot reveni cu o nouă cerere de atestare după o perioadă de minimum 6 luni. În acest scop, solicitanții vor întocmi un nou dosar în care vor înscrie și realizările din ultima perioadă de activitate". Sentința curții de apel este corectă. Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, examenul de atestare tehnico-profesională la care a participat recurentul- reclamant a fost organizat- în baza Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 765/2016, Hotărârii Guvernului nr. 925/1995 pentru aprobarea Regulamentului de verificare și expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuției lucrărilor și a construcțiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 286 din 11 decembrie 1995 și a Ordinului MLPTL nr. 777/26.05.2003, pentru aprobarea "îndrumătorului pentru atestarea tehnico-profesională a specialiștilor cu activitate în construcții", publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 397 din 09.06.2003, cu modificările și completările ulterioare. Recurentul-reclamant s-a înscris pentru examenul de atestare tehnico-profesională din data de 21 iunie 2016,pentru competența de verificator de proiecte/expert tenic (V) -securitate incendiu. În urma examenului au fost admis 5 candidați din cei 18 înscriși, recurentul reclamant fiind declarat respins. Prin contestația formulată sub nr. x/2016 reclamantul a solicitat reexaminarea pentru cerința esențială C în termen de 30 de zile de la data formulării contestației de către o altă comisie în condițiile prevăzute de Ordinul MLPAT nr. 77/28.10.1996. Prin adresele înregistrate sub nr. x din 5 septembrie 2016 și nr. y din 7 septembrie 2016, intimatul-pârât a răspuns recurentului în sensul că rezultatul examenului de atestare a fost însușit de acesta, prin semnarea fișei de examinare fără a formula obiecțiuni. În ceea ce privește cererea de reexaminare, din actele dosarului reiese că recurentului i s-a comnicat faptul că legislația in vigoare nu cuprinde prevederi referitoare la reexaminarea candidatului declarat respins la examenul de atestare. Mai mult, s-a menționat că toți candidații declarați respinși la examanul de testare au dreptul de a-și depune cererea de participare la reexaminare după o perioadă de 6 luni de la respingere, conform art. 21 din Îndrumătorul pentru atestarea tehnico-profesională a specialiștilor cu activitate în construcții oprobat prin Ordinul MLPTL nr. 777/2003. Soluția curții de apel reflectă interpretarea și aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situația de fapt relevată de înscrisurile administrate. Prevederile art. 3 din Ordinul MLPTL nr. 777/26.05.2003 menționează "examinarea în vederea atestării tehnico-profesionale a specialiștilor cu activitate în construcții se va face de către comisii tehnice distincte în funcție de obiectul atestării, înființate în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței" iar potrivit art. 7 "atestarea tehnico-profesională a specialiștilor verificatori de proiecte se face în urma examinării acestora de către o comisie de specialiști, conform prevederilor art. 5 din Regulamentul de verificare și expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuției lucrărilor și a construcțiilor" pe baza unui dosar care trebuie să cuprindă obligatoriu documentele enumerate în alin. (2) al articolului 7 din Ordin. Dispozițiile art. 21 din Ordin prevăd că " solicitanții respinși de comisia de examinare pot reveni cu o nouă cerere de atestare după o perioadă de minimum 6 luni. În acest scop, solicitanții vor întocmi un nou dosar în care vor înscrie și realizările din ultima perioadă de activitate". Înalta Curte apreciază, că pârâtul și-a argumentat în mod corect răspunsul la cererile recurentului, în acord cu legislația în vigoare, în sensul că solicitarea recurentului-reclamant excede dispozițiilor legale incidente anterior enunțate, posibilitatea reexaminării fiind prevăzută doar în condițiile art. 21 din Ordinul MLPTL nr. 777/26.05.2003. Nici critica recurentului referitoare la anularea tuturor atestatelor tehnico-profesionale emise de MDRAPFE din anul 2003 și până în prezent pentru competențele de verificator de proiecte și expert tehnic, nu poate fi reținută, atâta timp cât potrivit principiului disponibilității părții. În conformitate cu principiul disponibilității, părțile pot determina conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și al participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul le-ar putea parcurge. În aplicarea acestui principiu, instanța este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum această solicitare a fost expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Așadar, nefiind invocate motive concrete de nelegalitate a respectivelor atestate, în mod corect instanța de fond a respins această solicitate a recurentului. Referitor la critica privind respingerea în mod greșit de către instanța fondului a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 777/2003 și a Procedurii Operaționale pentru atestarea tehnico - profesională a specialiștilor cu activitate în construcții pentru competențele verificator de proiecte, expert tehnic, responsabil tehnic cu execuția, Înalta Curte constată că nu poate fi primită, în condițiile în care nu sunt întrunite stipulate de art. 29 alin. (1)-(5) din Legea nr. 47/1992, în sensul că se invocă dispoziții cu privire la alte acte normative decât cele cu privire la care se poate invoca o astfel de excepție, respectiv, lege sau ordonanță. Nici cererea formulată de recurent direct în recurs cu privire la acordarea de daune morale în cuantum de 15000 RON și de 1000000 RON reprezentând daune morale pentru starea de stres creată recurentului de către instituția pârâtă timp de un an, dacă prin cererea de chemare în judecată nu a existat un asemenea petit potrivit art. 294 alin. (1) fraza I-a C. proc. civ., coroborat cu art. 316 C. proc. civ. care prevede că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol. Prin urmare, această solicitare privind obligarea intimatului-pârât la plata daunelor morale, reprezintă o cerere nouă în recurs, care este inadmisibilă, întrucât nu a fost formulată procedural. Conchizând, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.