ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3474/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/62/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale anularea în totalitate a actului administrativ - Ordinul nr. 15 din 12 ianuarie 2017 emis de aceasta din urmă, reîntregirea drepturilor sale salariale diminuate ca urmare a aplicării sancțiunii precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1271/CA din 11.09.2017, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, în favoarea Curții de Apel Brașov.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Brașov a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel, precum și ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora funcționarul nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea actului de sancționare.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 153 din 5 octombrie 2017, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâta Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâta Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, în favoarea Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, și Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și, temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit.

În argumentele expuse în susținerea soluției, instanța reținut că aplicarea sancțiunii disciplinare de diminuare a drepturilor salariale a reclamantului s-a făcut în virtutea raportului de serviciu specific funcției publice, existent între reclamant, în calitate de funcționar public, pe de o parte, și pârâtă, în calitatea sa de autoritate a administrației publice.

A mai reținut instanța că, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

În consecința, instanța a apreciat că excepția necompetenței materială invocată de pârâtă este fondată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, a admis această excepție și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat anularea în totalitate a actului administrativ - Ordinul nr. 15 din 12 ianuarie 2017 emis de Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, prin care a fost sancționat disciplinar precum și acordarea drepturilor salariale diminuate ca urmare a aplicării sancțiunii.

Reținând că prezentul litigiu este circumscris unui raport juridic de drept administrativ, decelarea competenței materiale urmează a fi efectuată prin raportare la prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

Așa cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel Brașov, aplicarea sancțiunii disciplinare de diminuare a drepturilor salariale a reclamantului s-a făcut în virtutea raportului de serviciu specific funcției publice, existent între reclamant, în calitate de funcționar public, pe de o parte, și pârâtă, în calitatea sa de autoritate a administrației publice.

Astfel, în privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât reclamantul este funcționar public, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Art. 109 - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Nu în ultimul rând, este de menționat că ordinul a cărui nulitate se solicită privește raportul reclamantului de serviciu, funcționar public- director executiv al A.N.R.S.P.S. - UT-430, iar, în lipsa unei reglementări exprese cu privire la competență în această situație pentru a fi în cazul de excepție prevăzut de teza finală a art. 109 din Legea nr. 188, competența de soluționare aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, indiferent de emitentul actului.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 noiembrie 2017.