ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3065/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 15 februarie 2017 și înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 278 din Legea nr. 207/2015, suspendarea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A-FSB 1274 din 03 februarie 2017, până la pronunțarea instanței de fond.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 861/CA din data de 24 mai 2017, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.

Motivând hotărârea astfel dispusă, Tribunalul a reținut, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că suma asupra căreia au fost instituite măsuri asigurătorii se situează peste pragul de 1.000.000 de RON prevăzut de textul normativ, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Brașov.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 114/F din data de 03 iulie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Brașov, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, instanța a reținut că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost emisă pentru suma totală de 934.181 RON, așadar sub pragul valoric de 1.000.000 de RON instituit de art. 10 din Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Conform dispozițiilor art. 213 alin. (13) C. proc. fisc. :

"Împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, (...), cel interesat poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă", iar potrivit art. 278 alin. (1) și (2) C. proc. fisc. :

"(1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. (2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare (...)", textele normative făcând trimitere, prin urmare, la dispozițiile generale în materia stabilirii competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât în privința acțiunii în anularea actului administrativ, cât și în privința acțiunii vizând suspendarea executării actului administrativ.

Înalta Curte constată că, obiect al cererii de suspendare, în acțiunea de față, îl reprezintă Decizia nr. A-FSB 1274/03.02.2017, emisă de pârâtă, prin care au fost instituite măsuri asigurătorii sub forma înființării sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și a popririi asigurătorii la terți, pentru obligații de plată estimate la suma totală de 934.181 RON, din care T.V.A. în sumă de 561.448 RON și impozit pe profit în sumă de 372.733 RON.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ.

Înalta Curte constată că problema stabilirii competenței instanțelor judecătorești de a soluționa acțiunile judiciare prin care se contestă măsurile asigurătorii instituite de organele fiscale, a făcut obiectul Soluției de principiu a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată în data de 22 mai 2017, prin care s-a stabilit că aceste cereri vor fi judecate de instanțele competente în funcție de valoarea creanței pentru care s-au dispus aceste măsuri, și nu în raport de organul fiscal emitent al deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii. Aceste concluzii sunt pe deplin aplicabile și în cazul în care obiectul cererii îl reprezintă suspendarea executării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, formulată în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 278 alin. (2)-(6) C. proc. fisc.

Având în vedere că decizia a cărei suspendare se solicită privește o creanță în cuantum total de 934.181 RON, ce nu depășește pragul valoric de 1.000.000 RON instituit de art. 10 din Legea nr. 554/2004, cauza revine în competența de soluționare a tribunalului, și nu a curții de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL și pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT