ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4114/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. x/2017, la data de 26 iulie 2017, reclamanta A. SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională Antifraudă Fiscală Suceava anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 31 mai 2017și, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna, anularea procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. CVG DEC 12031 din 7 iulie 2017.

2.1. Hotărârea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 721/CA din data de 14 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017 s-a disjuns capătul de cerere privind anularea procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. CVG DEC 12031 din 7 iulie 2017, formându-se Dosarul nr. x/2018.

În ceea ce privește capătul de cerere ce vizează anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A FSV -5561-2017 din 31 mai 2017, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin aceeași sentință, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea acestei cereri la Curtea de Apel Brașov.

În considerentele acestei sentințe, instanța de fond a reținut că, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și, întrucât decizia a fost emisă de Agenția Naționala de Administrare Fiscală - organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, Curtea de Apel Brașov este instanța competentă să soluționeze această cauză.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 135/2018 din data de 3 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a acțiunii având ca obiect anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A FSV - 5561 din 31 mai 2017, emisă de Direcția Regională Antifraudă Fiscală Suceava, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal cu soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că regimul specific de contestare a actelor administrativ-fiscale, în privința măsurilor asigurătorii dispuse de organele fiscale, este dat de dispozițiile art. 213 - 214 din C. proc. fisc. și de Ordinul ANAF nr. 2546 din 5 septembrie 2016. Astfel, art. 213 alin. (1) din C. proc. fisc. prevede că împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii cel interesat poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă.

În speță, fiind contestată decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 31 mai 2017 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală Suceava, care privește creanțe fiscale estimate în cuantum de 404.913,93 RON, în cauză devin incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Astfel, s-a reținut că instanța de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect deciziile A.N.A.F. de instituire a măsurilor asigurătorii se determină în funcție de pragul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat privește o creanță fiscală și, cum valoarea creanței fiscale pentru care s-au instituit măsurile asigurătorii nu depășește suma de 1.000.000 RON, a apreciat că instanța competentă să soluționeze acțiunea reclamantei este Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Reclamanta A. SA a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 31 mai 2017, emisă de pârâta Direcția Regională Antifraudă Fiscală Suceava.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv stabilirea competenței de soluționare a cauzei în funcție de rangul autorității emitente a actului administrativ contestat ori de criteriul valoric impus de textul de lege mai sus evocat.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei se reține că, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Potrivit dispozițiilor art. 213 alin. (13) din C. proc. fisc. :

"Împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, (...), cel interesat poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă", textul normativ făcând trimitere, prin urmare, la dispozițiile generale în materia stabilirii competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În raport de dispozițiile legale citate, competența materială de soluționare a cauzelor de către instanțele de contencios administrativ se stabilește în raport de două criterii și anume: criteriul rangului organului/autorității publice emitente a actului contestat, respectiv criteriul valoric, când litigiul privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

În speță, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 31 mai 2017 a fost emisă de Direcția Regională Antifraudă Fiscală Suceava pentru recuperarea unui debit estimat la suma de 404.913,93 RON reprezentând impozit pe profit estimat a fi datorat suplimentar de către societatea reclamantă.

Decizia contestată, având ca obiect instituirea unor măsuri necesare asigurării recuperării unei creanțe, este indisolubil legată de creanța ce a generat nevoia adoptării acestor măsuri. Această creanță rezultă, în cazul de față, din impozitul pe profit datorat de către reclamantă.

Criteriul normativ referitor la legătura actului administrativ cu debitele rezultate din taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora este îndeplinit și în cazul actelor administrative care nu vizează, în mod direct, stabilirea unor obligații fiscale în sarcina contribuabililor (decizii de impunere), ci doar urmăresc constituirea unor garanții de recuperare a creanțelor bugetare.

Prin urmare, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în funcție de criteriul valoric, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând că, în cauză, decizia contestată privește o creanță ce nu depășește valoarea de 1.000.000 RON.

De altfel, problema stabilirii competenței instanțelor judecătorești de a soluționa acțiunile judiciare formulate în temeiul art. 213 alin. (13) din C. proc. fisc. , prin care se contestă măsurile asigurătorii instituie de organele fiscale, a făcut obiectul Soluției de principiu a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată în data de 22 mai 2017, în sensul că instanța de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect deciziile A.N.A.F. de instituire a măsurilor asigurătorii se determină în funcție de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat privește o creanță fiscală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. SA în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală Suceava și Agenția Națională de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM