ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2278/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului, anularea Deciziei de imputare nr. 438450 din 12 mai 2016, emisă de pârât.

2.1. Prin Sentința nr. 9 din 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Curtea a reținut că decizia de imputare contestată a fost emisă în temeiul O.G. nr. 121/2008 privind răspunderea materială a militarilor și, potrivit dispozițiilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998, în situația în care după epuizarea căilor de atac prevăzute în procedura administrativ jurisdicțională, persoana obligată la repararea prejudiciului consideră că a fost lezată într-un drept legitim se poate adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii.

În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Așadar, criteriul de stabilire a competenței nu este cel al nivelului ierarhic al organului emitent al actului dedus judecății, cum a susținut reclamantul.

2.2. Prin Sentința nr. 667 din 26 aprilie 2015, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov; a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență, reținând incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la rangul central al emitentului actului administrativ contestat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Reclamantul A. a avut calitatea de funcționar public cu statut special - ofițer de poliție la Biroului Control, Anchete și Inspecții din cadrul Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a Ministerului Afacerilor Interne.

Prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea Deciziei de imputare nr. 438450 din 12 mai 2016 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului, prin care i s-a atras răspunderea materială pentru prejudiciul cauzat, imputându-i-se suma de 5.

071,22 RON.

Este adevărat că actul administrativ jurisdicțional a fost emis de o autoritate publică centrală, în procedura prevăzută de O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, însă competența materială de soluționare a cauzei nu este atrasă de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât litigiul derivă din raportul de serviciu al reclamantului, fost funcționar public cu statut special, devin aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, care stabilesc în favoarea tribunalelor o plenitudine de competență materială în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2017.

Procesat de GGC - LM