ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 50/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Brașov, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Brașov, B., SC C. SRL, D., E., F., Guvernul României și Comisia de atribuire a locuințelor din Primăria Municipiului Brașov, anularea adresei din 6.12.2013, anularea în parte a Hotărârii nr. 15/19.11.2013, anularea contractului de închiriere din 2.12.2013, anularea adresei din 29.01.2014, anularea în parte a Hotărârii nr. 1/13.01.2014, modificarea adresei din 18.07.2014, modificarea Hotărârii nr. 7/29.05.2014, recunoașterea dreptului său și al familiei sale în sensul obligării pârâților la încheierea contractului de închiriere și la plata daunelor morale în cuantum de 170.000 RON, precum și suspendarea executării actelor atacate, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 2.634 din 19 noiembrie 2014 a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că litigiul nu este în sfera contenciosului administrativ, întrucât actele atacate nu sunt acte administrative în sensul Legii contenciosului administrativ, motiv pentru care litigiul este în competența de soluționare a Judecătoriei, conform prevederilor art. 94 raportate la art. 98 alin. (1), art. 99 alin. (1) și art. 101 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Brașov

Prin Sentința civilă nr. 6.880 din 25 iunie 2015 a Judecătoriei Brașov a fost admisă excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Instanța a reținut faptul că hotărârile atacate sunt date în executarea legii, astfel încât a constatat că actele atacate sunt acte administrative în înțelesul Legii nr. 554/2004, motiv pentru care competența de soluționare a litigiului se stabilește în raport de dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, întrucât actele atacate sunt emise de autorități publice centrale, apreciind că aparține Curții de Apel competența de soluționare a cauzei.

2.3. Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 119 din 5 noiembrie 2015 a Curții de Apel Brașov a fost admisă excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și constatând că actele atacate au fost emise de autorități publice locale a reținut competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte a reținut că obiectul cererii introductive îl reprezintă cererea de anulare a unor adrese și hotărâri emise de Comisia de Atribuire a Locuințelor și societatea C. SRL, în procedura de atribuire a unei locuințe din fondul locativ de stat, procedură reglementată de H.G. nr. 1.275/2000, privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinței nr. 114/1996, act normativ care în cuprinsul art. 21 stabilește competența de soluționare a contestațiilor în favoarea instanțelor de contencios administrativ competente, potrivit legii.

Ținând seama de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că în mod corect Curtea de Apel a constatat că este în competența materială a tribunalului soluționarea cererii introductive, având în vedere faptul că actele ce fac obiectul acțiunii sunt acte administrative emise de autorități publice locale. Totodată, Înalta Curte reține că actele atacate nu sunt emise de Guvernul României, motiv pentru care chemarea în judecată a acestei autorități nu determină atragerea competenței în favoarea Curții de Apel, având în vedere argumentul că actele atacate nu sunt emise de această autoritate publică centrală.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere faptul că actele atacate nu privesc acte administrativ fiscale, competența de soluționare a litigiului se stabilește exclusiv în raport de locul ocupat de autoritatea publică emitentă a actelor atacate.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul rangului organului emitent și, pentru aceste considerente, Înalta Curte se va pronunța în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Brașov, B., SC C. SRL, D., E., F., Guvernul României și Comisia de atribuire a locuințelor din Primăria Municipiului Brașov în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2016.

Procesat de ED