ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4236/2022

Ședința publică din data de 28 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 10.12.2018, reclamanta Congregația Notre Dame de Sion, prin mandatara Episcopia Română Unită Cu Roma, Greco-Catolică Oradea, a solicitat - în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România - anularea parțială a Deciziei nr. 8038/2018 privind soluționarea cererii de restituire în natură a imobilului situat în municipiul Oradea, str. x, jud. Bihor, înscris în C.F. nr. x Oradea, la nr. topo xb, constând în construcții și terenul aferent în suprafață de 4478 mp.

În ședința publică din 14 octombrie 2020, instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarei Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Oradea pentru reclamanta Congregația Notre Dame de Sion.

Prin sentința nr. 102/CA din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis "excepția lipsei calității de reprezentant invocată din oficiu", și în consecință, a anulat acțiunea formulată de reclamanta Congregația Notre Dame de Sion, prin mandatara Episcopia Română Unită cu Roma, Greco - Catolică Oradea, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România.

Pentru a hotărî astfel a reținut că, în conformitate cu art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., "Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.", iar potrivit art. 85 alin. (5), "Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau o persoană juridică dată unui avocat sau consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei."

A mai reținut că, prin Decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată și reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanțelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă".

În speță, o persoană juridică, care figurează în proces ca reclamantă, adică Congregația Notre Dame de Sion, a formulat o acțiune în justiție prin avocatul angajat de o altă persoană juridică, respectiv Episcopia Română Unită cu Roma, Greco - Catolică Oradea. De asemenea, situația de fapt prezentată rezultă și din procurile de reprezentare prezentate la solicitarea instanței, mai întâi una generală, intitulată însă "Procură Specială" și autentificată în data de 13.12.2005 prin încheierea de autentificare nr. 4748/2005 a B.N.P. A..

Instanța a constatat că, din ambele procuri depuse la dosar rezultă că reclamanta o împuternicește pe mandatara Episcopia Română Unită cu Roma Greco - Catolică Oradea să o reprezinte în justiție. Or, așa cum s-a arătat anterior, în lumina prevederilor art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost acesta interpretat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în justiție o persoană juridică nu poate fi reprezentată printr-o altă persoană juridică, și nici prin avocatul angajat de aceasta din urmă.

Chiar dacă reclamanta a susținut că ar fi reprezentată ea însăși de domnul avocat B., instanța constată că deși i s-a pus în vedere, partea nu a putut prezenta contractul de asistență juridică încheiat între aceasta și domnul avocat, fiind depus la dosar, în vederea repunerii cauzei pe rol, Contractul de asistență juridică nr. x/10.12.2018 încheiat între domnul avocat și domnul C., în calitate de vicar general al Episcopiei Române Unită cu Roma, Greco - Catolică Oradea, fapt ce rezultă atât din ștampila aplicată de client pe contract precum și din susținerile orale ale părții.

În aceste condiții, chiar dacă împuternicerea avocațială este emisă în numele clientului Congregația Notre Dame de Sion, atât timp cât între domnul avocat și reclamantă nu există un contract de asistentă juridică legal încheiat, nu se poate reține nici susținerea reclamantei în sensul că aceasta ar fi reprezentată direct de avocatul care a formulat cererea introductivă.

Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că potrivit art. 85 alin. (5) in C. proc. civ. împuternicirea de a reprezenta o persoană juridică dată unui avocat se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei de avocat, iar conform art. 108 alin. (1) și (3) din Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011 privind Statutul profesiei de avocat, "(1) Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activități specifice profesiei se naște din contractul de asistență juridică, încheiat în formă scrisă între avocat și client ori mandatarul acestuia. (...) (3) Avocatul nu poate acționa decât în limitele contractului încheiat cu clientul său, cu excepția cazurilor prevăzute de lege".

Prin urmare, dreptul avocatului de a reprezenta un client, persoană fizică sau juridică, există doar în măsura în care există încheiat, în formă scrisă, un contract de asistență juridică între client și avocat.

În lipsa unui astfel de contract, nu se poate naște dreptul de reprezentare convențională, cu excepția cazului prevăzut de art. 87 alin. (2) din C. proc. civ., un astfel de drept de reprezentare neputând așadar rezulta dintr-o procură generală sau specială.

Pe de altă parte, nu se poate reține nici incidența art. 121 alin. (6) Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011 privind Statutul profesiei de avocat în sensul că avocatul reclamantei a fost angajat de o terță persoană juridică, respectiv Episcopia Română Unită Cu Roma, Greco - Catolică Oradea în beneficiul reclamantei, iar aceasta a acceptat încheierea contractului în aceste condiții.

Sub acest aspect, instanța are în vedere faptul că dispoziția cuprinsă la art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, are caracter de normă specială în materia reprezentării persoanelor juridice în justiție prin avocat, astfel că se aplică cu prioritate față de prevederile art. 121 alin. (6) Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011 privind Statutul profesiei de avocat, care trebuie interpretate în sensul că sunt aplicabile doar în cazul reprezentării de către avocat în fața altor autorități publice decât în justiție sau în cazul în care este vorba despre persoane fizice.

În consecință, curtea de apel a constatat că nu se poate reține existența dreptului de a o reprezenta pe reclamantă în prezenta cauză nici în favoarea mandatarei Episcopia Română Unită cu Roma, Greco - Catolică Oradea și nici în favoarea domnului avocat B., astfel că a admis excepția lipsei calității de reprezentant invocată din oficiu și a anulat acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Congregația Notre Dame de Sion, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 din C. proc. civ.

În motivare a arătat, în esență, că prin Procura specială autentificată sub nr. x/2005 de BNP A. din Iași, a mandatat EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ ORADEA, printre altele, "să ne reprezinte la (...) orice alte organe competente, în vederea reconstituirii/revendicării dreptului de proprietate pentru imobilele (construcții și terenuri) aflate pe raza județului Bihor". Totodată, prin această procură specială, în scopul retrocedării proprietăților imobiliare situate pe raza județului Bihor, a împuternicit mandatara inclusiv să-i angajeze avocat.

Toate cererile de retrocedare care au stat la baza emiterii Deciziei contestate au fost făcute, în numele reclamantei, de mandatara EPISCOPIA GRECO-CATOLICĂ ORADEA, în baza procurii de mai sus, iar acțiunea în contencios administrativ a fost introdusă de avocatul subscrisei, în baza Contractului de asistență juridică nr. x/2018 (depus la dosarul cauzei), încheiat de mandatara EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ ORADEA pentru CONGREGAȚIA NOTRE DAME DE SION. Astfel, calitatea de client a reclamantei este stipulată la rubrica din Art. 1 - Obiectul contractului, unde mai sunt menționate în mod expres serviciile avocațiale ce urmează a fi prestate, respectiv redactarea de cereri cu caracter juridic" și reprezentarea juridică".

În principal, sentința nr. 102/CA/14.10.2020 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosarul sus-menționat este nelegală sub aspectul anulării acțiunii, dacă dispozitivul sentinței nr. 102/CA/14.10.2020 a Curții de Apel Oradea nu se referă decât la excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarei Episcopia. Apreciază că instanța de fond a pronunțat această hotărâre cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, conform art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

In primul rând, instanța de fond a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 248 din C. proc. civ. privind soluționarea excepțiilor procesuale, respectiv, deși a invocat din oficiu excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului subscrisei, la termenul de judecată din data de 03.04.2019 și a prorogat discutarea ei pentru termenul din 17.04.2019, nu a dispus niciodată unirea acesteia cu fondul și nici soluționarea separată prin încheiere. Mai mult, după repunerea cauzei pe rol, singura excepție care a fost reiterată și asupra căreia s-a acordat un termen de judecată pentru ca părțile să pună concluzii a fost excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarei Episcopia. Chiar și la ultimul termen de judecată din data de 14.10.2020, instanța de fond nu a pus în discuție decât această ultimă excepție, iar prin dispozitivul hotărârii recurate nu s-a referit în mod explicit decât la admiterea acesteia.

În al doilea rând, instanța de fond nu a respectat regulile de procedură privitoare la reprezentarea procesuală, a căror încălcare atrage nulitatea absolută necondiționată, conform art. 176 pct. 2 din C. proc. civ.

Astfel, contrar celor reținute de prima instanță, calitatea de reprezentant a avocatului reclamantei a fost probată cu împuternicirea avocațială nr. 100/2018, care face această dovadă în condițiile art. 85 alin. (3) din C. proc. civ. și ale art. 43 din Legea nr. 51/1995.

În al treilea rând, toate considerentele sentinței privind analiza calității de reprezentant a avocatului prin prisma interpretării clauzelor contractului de asistență juridică contravin chiar Deciziei nr. 9/2016 a Înaltei Curți, care se referă limpede strict la ipoteza în care o persoană juridică este reprezentată în justiție de o altă persoană juridică mandatară sau de avocatul sau consilierul juridic al acesteia din urmă. Nicidecum, însă, decizia instanței supreme nu vizează ipoteza din speța de față, respectiv situația în care avocatul este avocatul reclamantei, iar nu al mandatarei. împrejurarea că reprezentantul Episcopiei a semnat contractul de asistență juridică în calitate de mandatară, atât timp cât reclamanta a avut calitatea de client în consonanță cu prevederile art. 121 alin. (6) raportat la art. 108 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.

În al patrulea rând, susținerea instanței de fond că prevederile art. 121 alin. (6) din Hotărârea nr. 64/2011 a UNBR sunt aplicabile doar în cazul reprezentării de către avocat în fața altor autorități publice decât in justiție", deoarece dispoziția art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte, are caracterul unei norme speciale în materia reprezentării persoanelor juridice in justiție prin avocat, este rezultatul unei interpretări parțiale și nesistematice a normelor de procedură incidente. Astfel, art. 121 din Statutul profesiei de avocat reglementează condițiile generale ale contractului de asistență juridică, constituind, practic, chiar una dintre normele de trimitere la care se referă expresia "în condițiile legii" din art. 84 din C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, prevederile art. 121 alin. (6) din Hotărârea nr. 64/2011 a UNBR, emise în conformitate cu Legea nr. 51/1995, au ele însele caracterul unor norme speciale emise în executarea în concret a legii, astfel încât motivul invocat de instanța de fond privind "caracterul special și prioritar" al prevederilor generale ale art. 84 alin. (1) din C. proc. civ. apare ca fiind nelegal.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat principalele susțineri din recurs.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat exclusiv în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reține că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunțare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept incidente.

De asemenea, în conformitate cu art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În acest context legal, Înalta Curte constată că prima critică formulată de recurenta reclamantă este întemeiată, întrucât judecătorul fondului a încălcat dispozițiile procedurale ce consacră principiile oralității, contradictorialității și dreptul la apărare al părților, principii care guvernează procesul civil, iar această împrejurare se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, din încheierea de ședință de la primul termen de judecată din 06.03.2019 reiese că instanța de fond a pus în discuție problema reprezentării reclamantei de EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICA ORADEA, apreciind că ar fi necesară depunerea la dosar a unui mandat special în acest sens, iar nu a procurii generale înfățișate. După dezbateri, a pus expres în vedere avocatului prezent să facă dovada existenței "unei procuri speciale din care să rezulte mandatul dat de reclamanta CONGREGAȚIA NOTRE DAME DE SION pentru EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICA ORADEA, în vederea reprezentării în prezentul dosar.", acordând și un termen în acest scop.

Ulterior, a fost depus la dosar Contractul de asistență juridică nr. x/2018 în care figurează la rubrica "Client" reclamanta CONGREGAȚIA NOTRE DAME DE SION, contractul fiind încheiat de mandatarul persoană fizică C.. De asemenea, împuternicirea avocațială consemnează drept client Congregația, fiind menționat numărul contractului de asistență juridică.

Avocatul prezent în ședința de judecată a solicitat admiterea excepției doar cu privire la lipsa calității de reprezentant a Episcopiei și a susținut tot timpul că o reprezintă direct pe reclamantă, care figurează în calitate de client în contractul de asistență juridică.

Înalta Curte constată că - în acest context factual, chiar fără a nega valabilitatea argumentației sentinței în sensul că o persoană juridică nu ar putea reprezenta convențional o altă persoană juridică în justiție, prin raportare la art. 84 alin. (1) din Cod, astfel cum a fost interpretat și prin Decizia nr. 9/2016 a ÎCCJ - totuși în cauză nu rezultă punerea în discuție a excepției lipsei calității avocatului semnatar al acțiunii de reprezentant al reclamantei CONGREGAȚIA NOTRE DAME DE SION, deși în considerentele sentinței este analizată și această excepție.

Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum și prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanța supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea recurată, Înalta Curte - constatând că prima instanță a soluționat pe cale de excepție cauza cu încălcarea regulilor de procedură în ceea ce privește aspectele expuse mai sus - apreciază recursul ca fiind fondat în limitele arătate, urmând să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) coroborate cu prevederile art. 496 și art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Congregația Notre Dame de Sion împotriva sentinței nr. 102/CA din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2022.