ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4233/2022

Ședința publică din data de 28 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal la data de 25.06.2020 sub nr. x/2017, reclamantul Centrul Județean de Cultură Dâmbovița a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A., anularea în parte a Hotărârii CNCD nr. 973/18.11.2019 prin care a fost admisă sesizarea petentei A. cu aspecte privind nepromovarea în grad profesional necorespunzător vechimii și anularea amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 RON aplicată reclamantului, în baza art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Prin sentința nr. 87 din 8 septembrie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Centrul Județean de Cultură Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Centrul Județean de Cultură Dâmbovița, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, față de considerentele hotărârii pe care le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererea de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat și urmează a-l admite, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin hotărârea nr. 973/2019, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a admis sesizarea petentei A. privind nepromovarea acesteia în gradul profesional corespunzător vechimii deținute în profesie și a constatat că aspectele sesizate constituie discriminare conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) și art. 7 lit. d) din O.G. nr. 137/2000, dispunându-se sancționarea reclamantului cu amendă contravențională în sumă de 1000 RON.

S-a reținut că petenta A. nu a fost promovată în gradul profesional I după 3 ani de la ultima promovare, fiind menținută în gradul II, spre deosebire de patru colegi mai tineri din Orchestra Populară - Ansamblul Chindia care au fost promovați în gradul I și II după definitivarea studiilor superioare.

Astfel, s-a reținut existența unui tratament diferențiat al angajatorului care a omis să dea curs cererilor petentei privind promovarea în gradul profesional superior, existența unui criteriu de discriminare, respectiv "vârsta".

Prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite cerințele legale în sensul calificării faptei angajatorului de a nu da curs cererilor petentei privind promovarea în grad profesional după trei ani de la ultima promovare, drept faptă de discriminare, avându-se în vedere analiza considerentelor sentinței nr. 2332/2017 a Tribunalului Dâmbovița.

A apreciat că, potrivit acestei sentințe, reclamantul a fost obligat să dea curs cererilor formulate de petentă și să inițieze procedura privind încadrarea acesteia în gradul I corespunzător vechimii de 20 de ani iar examenele de promovare organizate nu ar constitui o punere în executare întocmai a dispozitivului sentinței sus menționate.

Instanța de recurs consideră că recursul este întemeiat iar sentința primei instanțe a fost dată cu aplicarea eronată a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și art. 7 lit. d) din O.G. nr. 137/2000, întrucât fapta nu constituie discriminare, așa cum greșit a apreciat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Lecturând sentința nr. 2332/2017 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, se constată că prin dispozitivul acesteia s-a dispus obligarea pârâtului Centrul Județean de Cultură Dâmbovița să dea curs cererilor formulate de reclamanta A. și să inițieze procedura privind încadrarea reclamantei în gradul I corespunzător vechimii de 20 de ani.

Prima instanță a interpretat eronat atât dispozitivul cât și considerentele acestei hotărâri judecătorești, singura obligație a Centrului Județean de Cultură fiind de a iniția procedura privind încadrarea reclamantei A., nicidecum să realizeze o anumită încadrare a acesteia în gradația superioară, așa cum greșit se menționează în motivarea Hotărârii nr. 973/2019 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Dimpotrivă, în penultimul alineat al hotărârii judecătorești menționate, s-a arătat în mod expres faptul că încadrarea în gradația superioară este o problemă ce poate fi decisă ulterior susținerii examenului, astfel că singura obligație ce incumba pârâtului era de a organiza examenul de promovare.

Ulterior pronunțării sentinței nr. 2332/2017, recurentul pârât a organizat, la data de 11.12.2017, examenul de promovare, intimata A. neformulând cerere de înscriere la examen, spre deosebire de colegii săi.

După data rămânerii definitive a sentinței respective, recurentul a mai organizat examenul de promovare la care intimata, din nou, nu s-a prezentat.

Considerentele hotărârii recurate sunt eronate întrucât examenele de promovare organizate de către reclamant constituie exact o punere în executare a dispozitivului hotărârii judecătorești astfel că susținerea primei instanțe în sensul că situația discriminatorie poate fi înlăturată numai prin executarea întocmai a dispozitivului sentinței nu face decât să fie în favoarea susținerilor reclamantului, astfel că are un caracter contradictoriu în raport de soluția pronunțată.

Cu toate că reclamantul a procedat exact așa cum a reținut prima instanță în sensul că s-a înlăturat situația discriminatorie prin organizarea a două examene de promovare la care intimata nu s-a prezentat, instanța nu a interpretat corect această situație de fapt, intimata refuzând să se prezinte la examene, astfel că este imposibil a se reține că recurentul ar fi săvârșit o faptă de discriminare, neavând nicio obligație de a o promova pe intimată în condițiile refuzului acesteia de a se prezenta la examene, acest aspect reținut prin Hotărârea contestată fiind contrazis atât de sentința civilă invocată cât și de prevederile H.G. nr. 286/2011 care se referă la promovarea personalului în urma examenului.

În consecință, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentința recurată și, în rejudecare, se va admite acțiunea reclamantului Centrul Județean de Cultură Dâmbovița și se va anula hotărârea nr. 973/18.11.2019 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Centrul Județean de Cultură Dâmbovița împotriva sentinței nr. 87 din 8 septembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite acțiunea reclamantului Centrul Județean de Cultură Dâmbovița.

Anulează hotărârea nr. 973/18.11.2019 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2022.