ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4184/2022

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 25.02.2020 pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Oradea, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Oradea și Președintele Curții de Apel Oradea:

- recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Târgu Mureș, personal ce beneficiază de sporuri în procent de 45%, care depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 și agreat de reprezentanții Curții de Conturi a României, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat, și la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022;

- uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție conform deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu data de 01.01.2018 în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017.

- repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare constând în plata diferenței dintre suma care ni s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău și Curtea de Apel București.

- obligarea pârâților Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea și Ministerul Justiției la plata sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada I ianuarie 2018 și pe viitor,

- actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadentei plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 3, 4, 6, 10, 25, 37, 38 din legea 153/2017, Anexa V la Legea nr. 153/2017, art. 268, art. 5, art. 159, art. 166 Codul Muncii, art. 2523, 1535 C. civ., art. 14 Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin încheierea din 18.02.2021, Tribunalul Timiș, secția a I civilă a admis excepția de conexitate a cauzei înregistrate sub nr. x/2020 la dosarul x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București, invocată de pârâta Curtea de Apel Oradea și a dispus conexarea cauzei înregistrate sub nr. x/2020 la dosarul nr. x/2019.

La termenul din 21.09.2021 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus disjungerea dosarului nr. x/2020 și formarea unui dosar distinct, respectiv dosarul nr. x/2022, cu termen de judecată la data de 19.10.2021, având ca obiect obligația de a face.

Prin sentința nr. 1451 din data de 19 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă (complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale), a constatat ivit conflictul negativ de competență și, prin urmare, a suspendat soluționarea cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. și pe pârâții Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor și Ministerul Justiției, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că natura juridică a cauzei inregistrate initial sub nr. x/2020 nu este de contencios administrativ, întrucât reclamanții nu contestă un act administrativ tipic și nici nu deduc judecății un act administrativ asimilat, și nu există alte dispoziții speciale prin care să fie instituită competența materială a instanței de contencios administrativ. Ori de câte ori legiuitorul a dorit ca litigiile privind anumite categorii profesionale să nu intre sub jurisdicția muncii, ci să fie soluționate de către instanțele de contencios administrativ, a prevăzut-o expres, prin instituirea unor norme speciale de atribuire a competenței.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Din expunerea obiectului acțiunii deduse judecății, rezultă că reclamanții, personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului Bihor, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor și Ministerul Justiției, recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul altor curți de apel, uniformizarea modului de calcul al salariilor, repararea prejudiciului produs și plata diferenței dintre sumele astfel rezultate și cele efectiv plătite, pentru perioada 1 ianuarie 2018 dar și pentru viitor, precum și actualizarea sumelor astfel stabilite cu indicele de inflație.

În motivarea acțiunii, reclamanții au invocat o diferențiere nejustificată în materie de salarizare și au solicitat aplicarea directă a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului privind nediscriminarea și dreptul la egalitate în situații similare, a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a dispozițiilor legale în materie.

În raport de obiectul principal al acțiunii - acordarea de drepturi salariale, cu invocarea discriminării ivite în timpul raportului de serviciu al reclamanților, Înalta Curte reține că reclamanții nu supun judecății examinarea legalității unui act administrativ (nici tipic și nici asimilat), acțiunea formulată neprezentând nici configurația unei contestații promovate potrivit art. 7, sectiunea 1, cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017.

Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 anterior menționate, conform cărora "(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București" și nici dispozițiile de drept comun ale art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Dispozițiile legale anterior menționate sunt de strictă interpretare și aplicare și nu pot fi extinse la alte situații decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competența exclusivă, materială și teritorială a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal fiind reglementată pentru situații clar determinate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.

În raport cu obiectul cererii, astfel cum a fost configurat de către reclamanți, având în vedere împrejurarea că pentru litigiile privind drepturile salariale, în afara situației circumstanțiate, prevăzute la art. 7, sectiunea 1, cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017, legiuitorul nu a instituit alte norme speciale, prin care să atribuie competența de soluționare instanțelor de contencios administrativ, Înalta Curte constată că raportul juridic dedus judecății este unul civil, guvernat de normele de dreptul muncii, iar competența materială va fi determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170-171, art. 266 și art. 269 din Codul muncii.

Art. 266 din Codul muncii statuează că "jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit art. 269 alin. (2) din același cod "cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul/reședința/sediul."

Prin urmare, competența soluționării cauzei revine tribunalului - complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, instanță pe care, de altfel, reclamanții au ales să o învestească inițial, având în vedere și dispozițiile art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții GG., HH., II., JJ., BB., W., KK., LL., MM., NN., AA., OO., M., PP., T., N., NNN., QQ., SS., RR., TT., O., VV., UU., WW., YY., ZZ., XX., CC., BBB., Y., AAA., FF., GGG., I., X., CCC., DDD., EEE., FFF., JJJ., HHH., III., KKK., LLL., MMM., Z., L., DD., OOO., PPP., QQQ., Q., F., D., G., B., C., E., R., U., H., P., K., J., EE., S., V., A., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Justiției, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2022.