ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5381/2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă la data de 8 mai 2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărârea judecătorească să se dispună:

- sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% din indemnizația de încadrare;

- sporul pentru păstrarea confidențialității, în procent de 5% din indemnizația de încadrare.

La data de 17.09.2019, anterior primului termen de judecată fixat în cauză la data de 22.10.2019, reclamații au depus o cerere precizatoare a acțiunii formulate prin care au arătat că renunță la capătul de cerere nr. x, respectiv la solicitarea de revocare a Deciziei nr. 147/20.07.2018 a Președintelui Curții de Apel Alba Iulia și emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare.

Totodată, reclamanții au înțeles să precizeze petitul nr. 3 al acțiunii, în sensul: uniformizării modului de calcul al salariilor privind desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a principiului nediscriminării prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituția României, precum și a dispozițiilor prevăzute în Decizia nr. 23/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul stabilirii drepturilor de indemnizație cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în procentul legal (în total de 45%) respectiv acordarea, pe lângă sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15% și a următoarelor sporuri: sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% din indemnizația de încadrare; sporul pentru păstrarea confidențialității, în procent de 5% din indemnizația de încadrare.

2.1. Prin sentința nr. 59 din 28 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalul Mureș a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mures și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut, în esență, că în cauza dedusă judecății, reclamanții sunt personal auxiliar de specialitate și personal conex reclama modalitatea de încadrare salariala, care se face prin Decizie a Președintelui Curții de Apel, chiar dacă au renunțat la petitul privind revocarea deciziei, acestia solicită în continuare modificarea încadrării în vederea unei salarizări uniforme, iar aceasta se poate face numai prin emiterea deciziei de către Presedintele Curții de Apel.

Astfel, invocând faptul că încadrarea lor nu este corectă și solicitând încadrarea prin raportare la un alt coeficient, reclamanții critică practic ordonatorul de credite pentru refuzul de a emite un ordin de salarizare, în conformitate cu textele legale incidente. Or, din rațiuni de simetrie juridică, acțiunea prin care se reclamă refuzul ordonatorului de credite de a emite un nou ordin de salarizare ar trebui să aibă același regim juridic ca și acțiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis și care este considerat ilegal.

În acest context, reținând că reclamanții sunt personal auxiliar de specialitate și personal conex, făcând aplicarea art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, s-a apreciat că în speță competența materială de soluționare aparține Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Prin sentința nr. 507 din 30 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel, în contextul enunțării dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, care stabilește competența exclusivă a Curții de Apel București doar în situația în care litigiul privește contestarea actului administrativ reprezentat de decizia organelor de conducere ale instituțiilor din sistem prin care au fost stabilite drepturile salariale pentru personalul salarizat potrivit aceluiași capitol, precum și a obiectului acțiunii, considerat a fi solicitarea de obligare a pârâților la plata unor diferențe salariale în urma constatării discriminării raportat la persoane care ocupă funcții similare în cadrul Curților de Apel București, Bacău și Târgu Mureș, iar nu contestarea hotărârii colegiului de conducere al curții de apel, a considerat că instanța competentă a soluționa cauza este Tribunalul Mureș.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Instanța de contencios administrativ, a fost învestită cu cererea formulată de reclamantii, personal auxiliar de specialitate și personal conex în contradictoriu cu ordonatorii de credite care au atribuții în stabilirea și plata drepturilor lor salariale, prin care au solicitat să fie recunoscută starea discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Târgu Mureș, care depășesc limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care beneficiază de sporuri în procent de 45%, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale, prin adresa nr. x/28.02.2018 și agreat de reprezentanții Curții de Conturi a României, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu au fost aplicat și la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022, stabilirii drepturilor de indemnizație cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în procentul legal (în total de 45 %) respectiv acordarea, pe lângă sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15 % și a următoarelor sporuri: sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% din indemnizația de încadrare; sporul pentru păstrarea confidențialității, în procent de 5% din indemnizația de încadrare; uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, conform Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate, în baza Legii nr. 153/2017; repararea prejudiciului produs, prin acțiunea pârâților, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să li se plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București și Curtea de Apel Târgu Mureș, instanța care, potrivit Notei MMJS, au stabilit în mod corect drepturile salariale acordate angajaților; obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curții de Apel Alba Iulia și Tribunalului Sălaj la plata sumelor reprezentând aceste diferențe salariale începând cu 1 ianuarie 2018 la zi și pentru viitor; actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistica și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

Înalta Curte constată că deși reclamanții au renunțat la petitul privind revocarea deciziei, aceștia solicită în continuare modificarea încadrării în vederea unei salarizări uniforme, iar aceasta se poate face numai prin emiterea deciziei de către Președintele Curții de Apel.

Potrivit art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 " (1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București."

Așa fiind, salarizarea personalului din justiție se face pe baza unor ordine/decizii de salarizare pe care trebuie să le emită în prealabil unul dintre ordonatorii de credite (în cazul din speță fiind vorba despre Președintelui Curții de Apel). Totodată, în cazul în care angajatul este nemulțumit de modalitate de calcul a salariului care rezultă din ordin, are posibilitatea să conteste actul administrativ, în conformitate cu dispozițiile alin. (2) din textul de lege citat.

În speță, reclamanții invocă faptul că încadrarea lor nu este corectă, solicitând încadrarea prin raportare la un alt coeficient, criticând practic ordonatorul de credite pentru refuzul de a emite un ordin de salarizare, în conformitate cu textele legale incidente.

Astfel, în acord cu opinia Tribunalului Mureș, Înalta Curte apreciază că din rațiuni de simetrie juridică, acțiunea prin care se reclamă refuzul ordonatorului de credite de a emite un nou ordin de salarizare ar trebui să aibă același regim juridic ca și acțiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis și care este considerat ilegal, întrucât dacă s-ar considera că se pune în discuție doar plata drepturilor salariale, ar însemna ca încadrarea reclamanților să rămână cea veche, ceea ce ar avea drept rezultat necorelarea raportului de muncă real cu cel scriptic.

Prin urmare, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, întrucât aceste prevederi sunt speciale în ceea ce privește modalitatea de stabilire a salariilor privind personalul din justiție, Înalta Curte constatând astfel că instanța competentă material să soluționeze cauuza este Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2020.