ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4165/2022

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 28.01.2020, reclamantul A. a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care a solicitat să se constate discriminarea salarială pentru perioada 11 mai 2011 - 31 ianuarie 2014 și să se dispună obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale la plata despăgubirilor materiale reprezentate de diferențele salariale la nivelul legilor nr. 221/2008 si nr. 330/2009 pentru perioada 13 mai 2011 - 31 ianuarie 2014, sume actualizate cu rata inflației si dobânda legala de la data nașterii acestui drept și până la plata efectivă a acestora, precum și daune morale, ambele despăgubiri în cuantum total de 100.000 RON.

Prin sentința nr. 117 din 10 iulie 2020 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii, respingerea excepției inadmisibilității și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurentul a invocat existența unor spețe similare, acțiuni formulate de alte cadre didactice, care s-au adresat celor 3 puteri ale statului, respectiv cea legislativă, executivă și judecătorească, pentru rezolvarea situației discriminatorii reclamate, a prezentat corespondența purtată cu diferitele autorități și federații sindicale reprezentative din învățământ și a apreciat că nu putea solicita pârâtului emiterea unui act administrativ, câtă vreme drepturile salariale ale cadrelor didactice sunt stabilite prin lege sau prin interpretarea actelor normative dată prin recursuri în interesul legii sau hotărâri de dezlegare a chestiunilor de drept emise de Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, recurentul a prezentat succesiunea actelor normative în materie, situația discriminatorie din punct de vedere salarial pentru perioada 2011-2014, a redat parte din considerentele deciziei CCR nr. 794/15.12.2016 și a indicat o serie de dosare soluționate de Tribunalul Argeș având ca obiect "drepturi bănești - Legea nr. 221/2008, Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 63/2011".

Deși au fost legal citați, intimații-pârâți Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Educației nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări în cauză.

În ședința publică din data de 22 septembrie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând cererea de recurs prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază calea de atac, argumentele prezentate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, cererea de recurs se limitează la prezentarea situației de fapt care a condus la formularea cererii de chemare în judecată, fără a fi aduse critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate (fără a se face referiri la vreunul dintre considerentele instanței de fond).

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Constatând că recurentul nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 anterior menționat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată din oficiu și va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 117 din 10 iulie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2022.