ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4149/2022

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la 01.11.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului contractual din M.A.I. - Biroul Teritorial Harghita, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Harghita, a solicitat obligarea pârâtului să emită documentele prin care să recalculeze salariul și sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanți, începând cu data de 01.11.2018 și pentru viitor, prin raportare la salariul minim brut prevăzut de lege în perioada 2018-2021, prin înlocuirea salariului funcției îndeplinite din reconstrucția salarială cu suma de 1.900 RON în anul 2018, de 2.080 RON în anul 2019, de 2.230 RON, respectiv 2.350 RON în anul 2020 și de 2.300 RON, respectiv 2.350 RON în anul 2021, dar nu mai mult de nivelul stabilit pentru anul 2022 prin legea în vigoare, Legea nr. 153/2017; obligarea pârâtului să recalculeze sumele compensatorii și sporurile cuvenite prin raportare la noile valori obținute; obligarea pârâtului să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanți și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 01.11.2018, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plății efective; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Harghita, secția Civilă

Prin sentința civilă nr. 73/26.01.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Harghita, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Ilfov a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, competența se stabilește prin raportare la domiciliul reclamantului, membru de sindicat.

2.2. Hotărârea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 508/27.05.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita. A constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut, în esență, că, potrivit procesului-verbal atașat la dosar, domiciliul reclamantei este în mun. Miercurea Ciuc, jud. Harghita, la data înregistrării acțiunii.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția Civilă, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Așadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispozițiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de contencios administrativ și fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică, situație reținută în mod corect de ambele instanțe aflate în conflict. Problema care a generat conflictul negativ de competență privește înțelesul noțiunii de "domiciliu", în sens procedural și a diferenței juridice dintre această noțiune și aceea de "reședință", precum și a efectului pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin domiciliu se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar reședința este locul unde persoana fizică are locuința secundară.

Deși dispozițiile art. 107 și următoarele din C. proc. civ. nu arată, în mod expres, ce se înțelege prin domiciliul părților, prezintă relevanță prevederile art. 155 pct. 6 din C. proc. civ., care stipulează că, prin locul citării se înțelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuiește la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de aceasta.

Aplicând aceste dispoziții legale la speța de față, Înalta Curte reține că, deși noțiunile de "domiciliu" și "reședință" nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, această distincție nu este relevantă în procedura civilă, unde utilizarea alternativă a celor două sintagme urmărește să asigure legalitatea procedurii de citare, respectiv înștiințarea corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii. Noțiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt, în cazul de față cu reședința reclamantului, iar în raport de locuința statornică a părții se stabilește atât legalitatea procedurii de citare, cât și instanța competentă să soluționeze pricina.

O interpretare contrară ar conduce, în speță, la atribuirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea unei instanțe în circumscripția căreia reclamanții nu domiciliază în fapt, aspect de natură a invalida voința legiuitorului, care, prin modificarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a urmărit să asigure reclamanților accesul facil la instanța de judecată aflată în circumscripția teritorială în care locuiesc.

Din verificările efectuate de Tribunalul Brașov în ceea ce o privește pe reclamanta A., angajată în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Harghita, a rezultat că aceasta are reședința din 11.08.2020 în mun. Miercurea Ciuc, jud. Harghita, unde a avut locul de muncă, loc menținut și la data promovării cererii de chemare în judecată, aceasta fiind locuința statornică, în raport de care se stabilește competența teritorială a instanței de contencios administrativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Harghita, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe Sindicatul Național Al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I.-Biroul Teritorial Harghita pentru A., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean Harghita, prin reprezentant legal, în favoarea Tribunalului Harghita, secția Civilă.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 22 septembrie 2022.