ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.06.2020

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2641/2020

HOTĂRÂRE
17.06.2020
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2641/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 17 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin cererea introdusă la data de 21.04.2017, sub nr. x/2017, pe rolul Tribunalului Harghita, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. - Biroul Teritorial Harghita, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție Județean Harghita a solicitat instanței de judecată următoarele:

- în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) - (3) din Legea nr. 554/2004, să se constate nelegalitatea Ordinului MAI. nr. S/78 din 13.07.2015 referitor la procentul de 5% al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică stabilit în favoarea celor 144 polițiști reclamanți, lucrători de poliție judiciară, spor care în mod nelegal și cu caracter discriminatoriu a fost stabilit în procent de 20% doar pentru lucrătorii de poliție judiciară care își desfășoară activitatea în cadrul structurilor aparținând Direcției de Combatere a Criminalității Organizate;

- obligarea pârâtului Ministerul Administrației și Internelor să modifice ordinul atacat ori să emită un nou ordin prin care să se stabilească un procent unic de 20% al sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru toți lucrătorii care realizează activități de poliție judiciară, indiferent de structura sau compartimentul la care sunt încadrați și își desfășoară activitatea;

- obligarea pârâților la plata în favoarea celor 144 polițiști cuprinși în tabelul anexat, lucrători de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Harghita, a unei despăgubiri reprezentând diferența dintre sporul de 5% acordat și cel de 20% prevăzut și acordat lucrătorilor din cadrul compartimentelor de combatere a criminalității organizate, diferență de spor care să fie calculată pentru perioada cuprinsă între data de 01.08.2015 și până la reglementarea/acordarea lunară a sporului de 20% în condiții de egalitate tuturor lucrătorilor de poliție judiciară, precum și la plata dobânzilor legale aferente, calculate de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a despăgubirilor;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 218 din data de 18.02.2020, Tribunalul Harghita, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Harghita a reținut că potrivit art. 96 alin. (1) C. proc. civ. "Curțile de Apel judecă în primă instanță cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale", iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Litigiile (…) privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În art. 10 alin. (1) prima teză din Legea nr. 554/2004 este reglementată, astfel, competența materială a instanțelor în cazul litigiilor care privesc actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, aceasta revenind curților de apel.

Cum pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, emitentul actului a cărui nelegalitate se contestă, este o instituție publică centrală, instanța a constatat că, în cauză, competența materială de soluționare a cererii privind constatarea nelegalității Ordinului nr. S/78 din 13.07.2015 aparține Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ la data de 5 martie 2020.

Prin sentința nr. 24 din 19.05.2020 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ a admis excepția necompetenței materiale invocată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI- Biroul Teritorial Harghita și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Pentru a pronunța această sentință Curtea de Apel a reținut că potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul."

Așadar, soluționarea excepției de nelegalitate este de competența instanței învestite cu fondul litigiului.

În cauză, cadrul procesual este creat de către reclamant, în virtutea principiului disponibilității. Acesta a arătat în mod neechivoc atât prin cererea introductivă cât și prin răspunsul la întâmpinare din 28.06.2017 depuse în dosarul Tribunalului Harghita și inclusiv prin notele scrise depuse în fața instanțe la data de 18.03.2020, faptul că nu a înțeles să formuleze o acțiune vizând anularea Ordinului M.A.I. nr. S/78/13.07.2015, ci a invocat în condițiile art. 4 alin. (1)-(2) din Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate a acestuia. Astfel, situația diferă de aspectele avute în vedere de instanțele care au soluționat dosarele nr. x/2016 al Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, și respectiv dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Târgu Mureș care vizau formularea pe cale principală a unei acțiuni în anularea Ordinului MAI nr. S/78 din 13.07.2015.

Curtea de Apel a reținut că, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 modificată, în forma în vigoare la momentul înregistrării cererii (21.04.2017) cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Așadar, textul legal amintit stabilește competența materială de soluționare a cauzelor vizând raportul de serviciu al funcționarilor publici în favoarea tribunalelor (secția contencios administrativ), în prezenta cauză nefiind incidente alte dispoziții legale care să instituite competența de soluționare în favoarea curții de apel.

În mod evident, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată dar și la finalitatea urmărită de reclamant pentru membrii de sindicat indicați în cerere, acțiunea se subsumează noțiunii de cauză ce vizează raportul de serviciu, drepturile salariale reprezentând o componentă esențială a acestui raport juridic.

În egală măsură instanța reține că membrii de sindicat au calitatea de funcționari publici, cu statut special, fiind ofițeri și agenți de poliție judiciară.

Trebuie menționat faptul că textul articolului 109 din Legea nr. 188/1999, se referă la funcționari publici în general, fără a face distincție după cum aceștia au sau nu un statut special, aspect ce se coroborează însă cu dispoziția conform căreia sunt exceptate situațiile în care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe. Așadar ori de câte ori, în considerarea aspectelor specifice raportului de serviciu al funcționarului public cu statut special se indică o altă competență decât cea prevăzută de Legea 188/1999, aceasta are a fi avută în vedere ca atare. În lipsa unor dispoziții exprese contrare, cum este și cazul de față, competența se stabilește conform normelor de drept comun în materia litigiilor ce vizează funcționarii publici, respectiv în favoarea Tribunalului.

Sub aspect teritorial se impune a se face aplicarea prevederilor art. 10, alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care statuează că "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetentei teritoriale".

Legiuitorul a prevăzut așadar o competență teritorială alternativă, iar cel care are alegere între aceste instanțe este reclamantul. Or, în prezenta cauză, sindicatul pentru membrii indicați în cerere a înțeles să sesizeze instanța de la domiciliul lor, care în cazul de față este Tribunalului Harghita.

În fine, Curtea a apreciat că nu este lipsit de relevanță faptul că prin încheierea civilă nr. 1842/10.10.2017 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul de față, instanța a stabilit că "având în vedere practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Decizia nr. 1874 din 19.05.2017 în dosarul nr. x/2016, constată că este competentă material și teritorial să soluționeze cauza."

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea nelegalității Ordinului MAI. nr. S/78 din 13.07.2015; obligarea pârâtului Ministerul Administrației și Internelor să modifice ordinul atacat ori să emită un nou ordin prin care să se stabilească un procent unic de 20% al sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru toți lucrătorii care realizează activități de poliție judiciară, indiferent de structura sau compartimentul la care sunt încadrați și își desfășoară activitatea; obligarea la plata în favoarea reclamanților a unei despăgubiri reprezentând diferența dintre sporul de 5% acordat și cel de 20% prevăzut și acordat lucrătorilor din cadrul compartimentelor de combatere a criminalității organizate, diferență de spor care să fie calculată pentru perioada cuprinsă între data de 01.08.2015 și până la reglementarea/acordarea lunară a sporului de 20% în condiții de egalitate tuturor lucrătorilor de poliție judiciară, precum și la plata dobânzilor legale aferente, calculate de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a despăgubirilor.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe se referă la stabilirea competenței materiale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcționari publici, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Așadar, textul legal amintit stabilește competența materială de soluționare a cauzelor vizând raportul de serviciu al funcționarilor publici în favoarea tribunalelor (secția contencios administrativ), în prezenta cauză nefiind incidente alte dispoziții legale care să instituite competența de soluționare în favoarea curții de apel.

În mod evident, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată dar și la finalitatea urmărită de reclamant pentru membrii de sindicat indicați în cerere, acțiunea de față vizează drepturile salariale rezultate din raporturile de serviciu, membrii de sindicat având calitatea de funcționari publici, cu statut special, fiind ofițeri și agenți de poliție judiciară.

Concluzionând, Înalta Curte, având în vedere că reclamanții au solicitat plata unor drepturi bănești, izvorâte din raporturi de muncă, precum și faptul că aceștia au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Harghita, constată că acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția de contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI-Biroul Teritorial Harghita, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție Județean Harghita, în favoarea Tribunalului Harghita, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-09-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4149/2022
Ședința publică din data de 22 septembrie 2022 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Tri
ÎCCJ 2017-05-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1874/2017
Decizia nr. 1874/2017 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Ha
ÎCCJ 2022-10-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4690/2022
Ședința publică din data de 14 octombrie 2022 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la Tribunalu
ÎCCJ 2021-10-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4643/2021
nut că, susținerea reclamantului potrivit căreia stabilirea altui procent în raport cu personalul din cadrul altei instituții ce desfășoară activități similare este discriminatorie, nu poate fi reținută având în vedere că fiecare structură,
ÎCCJ 2021-03-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1757/2021
Ședința publică din data de 18 martie 2021 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin cererea înregistrată pe
Sursă