ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1895/2022

HOTĂRÂRE

05.10.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1895/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la 8 octombrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., cu sediul în București, a solicitat, în numele și pentru membra de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Brăila, obligarea acestuia la plata majorărilor salariale începând cu 1 ianuarie 2021 prevăzute de Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prin aplicarea art. 38 alin. (4) din aceeași lege, obligarea pârâtului la plata majorărilor salariale pentru deținătorii titlului de specialist de clasă începând cu 1 iulie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 28 din Anexa VI la Legea -cadru nr. 153/2017, obligarea pârâtului la plata diferențelor de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamantă și sumele în urma recalculării, începând cu 1 ianuarie 2021 în cazul capătului 1 al cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă până la data plății efective, obligarea pârâtului la plata diferențelor de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamantă și sumele rezultate în urma recalculării începând cu 1 iulie 2017, în cazul capătului 2 al cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plății efective.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social și celelalte dispoziții legale invocate în cerere.

La termenul de la 15 decembrie 2021, Tribunalul Brăila, secția I civilă a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale raportat la sediul Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., la dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii și Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Prin sentința civilă nr. 916 din 15 decembrie 2021, Tribunalul Brăila, secția I civilă a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În esență, Tribunalul Brăila, secția I civilă a reținut că a fost învestit cu soluționarea unui litigiu de muncă, competența teriorială fiind stabilită în temeiul dispozițiilor art. 266 și art. 269 alin. (2) Codul muncii. A mai reținut că, în aplicarea art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și văzând Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legitimare procesuală activă în cauză are Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., competența teritorială aparținând tribunalului de la sediul sindicatului reclamant.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2021.

La termenul de la 25 martie 2022, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a invocat, din oficiu, excepția de necompetență teritorială, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 3668 din 26 mai 2022, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Brăila, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În esență, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că, potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Față de faptul că reclamanta A. are domiciliul și locul de muncă în județul Brăila, instanța a stabilit că litigiul este de competența Tribunalului Brăila.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele învestite, respectiv Tribunalul Brăila, secția I civilă și Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Brăila la plata unor majorări salariale, cerere formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în numele membrei de sindicat A..

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011:

"Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși., iar potrivit alin. (2):

"În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres."

Conform alin. (3) din același act normativ: "În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă."

Totodată, instanța supremă constată că prin Decizia nr. 1/2013 s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogate prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Față de împrejurarea că sediul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. este în București, str. x, Corp B, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.