ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4135/2022

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2020 la data de 12.06.2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca prin hotărârea care se va pronunța în cauză să se dispună:

1- anularea integrală a Raportului de evaluare înregistrat sub nr. x/02.06.2020 întocmit de Agenția Națională de Integritate în dosarul nr. x/14.12.2016;

2- obligarea Agenției Naționale de Integritate la retragerea de pe website-ul propriu și pagina de facebook a comunicatului de presă (sau, în situația în care este posibil, doar a numelui și prenumelui și a descrierii cazului său menționate la pct. 1 din comunicat) din 2 iunie 2020 intitulat "Incompatibilitate, conflict de interese administrativ și sesizare Parchet - 7 persoane prevăzute de Legea nr. 176/2010", disponibil la https://www.integritate.eu și pe pagina de facebook a pârâtei;

3- obligarea Agenției Naționale de Integritate la publicarea pe website-ul propriu, în cadrul secțiunii "Hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată" și în cadrul secțiunii "Incompatibilități" a hotărârii pronunțate în prezenta cauză;

4- obligarea Agenției Naționale de Integritate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, acestea fiind în cuantum de 8226 RON și reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.

Prin sentința civilă nr. 996 din 15 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

A fost anulat raportul de evaluare înregistrat sub nr. x din 02.06.2020 întocmit de pârâtă.

A fost obligată pârâta la retragerea de pe website-ul propriu și de pe pagina de facebook a comunicatului de presă din data de 02.06.2020 intitulat "Incompatibilitățile, conflict de interese administrativ și sesizare Parchet - 7 persoane prevăzute de Legea nr. 176/2010" disponibil la http://www.integritate.eu și pe pagina de facebook a pârâtei, privind pe reclamantă.

A fost obligată pârâta la publicarea pe website-ul propriu, în cadrul secțiunii "Hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată" și în cadrul secțiunii "Incompatibilități" a hotărârii pronunțată în prezenta cauză.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8.316 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocațial și taxă judiciară de timbru).

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și, după rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că raționamentul instanței de fond este bazat pe o interpretare eronată a prevederilor legale incidente, aceasta conducând la o aplicare greșită a dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

A menționat recurenta că textul art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 sancționează cumulul dintre calitatea de funcționar public și deținerea oricărei alte funcții sau desfășurarea de activități în cadrul autorităților sau instituțiilor publice. Prin urmare, este sancționată inclusiv deținerea unei alte funcții în cadrul unei autorități sau instituții publice.

Statutul funcționarilor publici reglementează expres situația funcționarilor publice de conducere, astfel cum este cazul reclamantei, funcționar public de conducere în cadrul Ministerului Sănătății.

A arătat recurenta că reclamanta nu a înțeles să renunțe la funcția publică de conducere, ci a solicitat doar suspendarea raporturilor de serviciu, suspendare care nu se poate confunda cu o suspendare de drept și în niciun caz cu o încetare a calității de funcționar public.

A susținut recurenta că deținerea calității de funcționar public - raportul de serviciu fiind suspendat - simultan cu o altă funcție/calitate prevăzută de lege ca fiind incompatibilă atrage aplicabilitatea normelor legale privind incompatibilitatea.

A mai criticat recurenta soluția instanței de fond și în ceea ce privește admiterea capetelor accesorii.

Totodată, recurenta a susținut faptul că onorariul avocațială acordat reclamantei este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, având în vedere că dosarul a fost soluționat în doar două termene de judecată și nu a fost administrat un probatoriu complex.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea integrală a Raportului de evaluare înregistrat sub nr. x/02.06.2020 întocmit de Agenția Națională de Integritate în dosarul nr. x/14.12.2016, obligarea Agenției Naționale de Integritate la retragerea de pe website-ul propriu și pagina de facebook a comunicatului de presă (sau, în situația în care este posibil, doar a numelui și prenumelui și a descrierii cazului său menționate la pct. 1 din comunicat) din 2 iunie 2020 intitulat "Incompatibilitate, conflict de interese administrativ și sesizare Parchet - 7 persoane prevăzute de Legea nr. 176/2010", disponibil la https://www.integritate.eu și pe pagina de facebook a pârâtei, obligarea Agenției Naționale de Integritate la publicarea pe website-ul propriu, în cadrul secțiunii "Hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată" și în cadrul secțiunii "Incompatibilități" a hotărârii pronunțate în prezenta cauză, cu cheltuieli de judecată.

Prin raportul de evaluare nr. x/02.06.2020 contestat în cauză, recurenta-pârâta Agenția Națională de Integritate a identificat, în privința reclamantei A., elemente de încălcare a legislației privind regimul incompatibilităților întrucât, în perioada deținerii funcției publice de conducere în cadrul Ministerului Sănătății, aceasta a exercitat (în perioada 01.04.2014 - 31.03.2017) funcția de Director financiar contabil în cadrul instituției publice Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie "Ana Aslan".

Astfel, s-a reținut că persoana evaluată a încălcat dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Soluționând cauza, instanța de fond a admis acțiunea și a anulat raportul de evaluare înregistrat sub nr. x din 02.06.2020 întocmit de pârâtă. Totodată, reținând ca fondat acest capăt principal de cerere, a admis și capetele accesorii, apreciind pretențiile ca fiind legale și justificate.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța de fond a avut în vedere și a apreciat ca fiind întemeiat motivul de nelegalitate central invocat de reclamantă, referitor la inexistența stării de incompatibilitate întrucât, pe perioada exercitării funcției de Director financiar-contabil în cadrul instituției publice Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie "Ana Aslan", raportul de serviciu era suspendat.

A apreciat judecătorul fondului că, din interpretarea logică și gramaticală a prevederilor art. 94 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, rezultă că există caz de incompatibilitate numai în condițiile în care funcționarul public exercită efectiv/practică în fapt și o altă funcție publică, nu și în condițiile în care acesta "deține" scriptic o funcție publică suspendată, o simplă calitate neproducătoare de efecte.

Instanța de fond a constatat că reclamanta, în perioada în care a deținut funcția de Director financiar contabil în cadrul Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie "Ana Aslan", nu a deținut o altă funcție publică în cadrul Ministerului Sănătății, raportul său de serviciu fiind suspendat, iar o funcție suspendată nu produce niciun efect juridic, nefiind susceptibilă a conferi titularului său vreo prerogativă, ci presupune doar dreptul titularului acesteia de a își recupera funcția deținută anterior intervenirii cazului de suspendare.

A mai avut în vedere instanța de fond că starea de incompatibilitate reținută de pârâtă este condiționată de exercitarea unei alte funcții și că deținerea pur formală a două funcții considerate incompatibile nu poate conduce la stabilirea stării de incompatibilitate. Astfel, numai exercitarea simultană a funcțiilor putea conduce la stabilirea stării de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, acela de înlăturare a cauzelor și condițiilor care determină sau favorizează corupția și conflictul de interese.

A constatat judecătorul fondului că situația de fapt probată atestă că reclamanta nu putea exercita, în împrejurările expuse, și nu a exercitat efectiv și simultan funcțiile invocate, astfel că a apreciat că soluția adoptată de A.N.I. este excesiv de formalistă și contrară scopului Legii nr. 161/2003.

Înalta Curte constată că, în ceea ce privește acest motiv de nelegalitate avut în vedere și analizat de instanța de fond, normele de drept material incidente au fost aplicate în mod eronat.

Astfel, în mod greșit a reținut instanța de fond că termenul de "deține" din art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 vizează nu doar numirea pe o funcție publică, ci și exercitarea ei, iar reclamanta nu devenea incompatibilă întrucât tocmai efectul suspendării evita consecința incompatibilității, în sensul că reclamanta nu avea în același timp două raporturi de serviciu, unul din ele fiind suspendat pentru evitarea stării de incompatibilitate rezultate din angajarea într-o funcție care crea o incompatibilitate cu statutul de funcționar public.

Potrivit dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în forma în vigoare în perioada 01.04.2014-31.03.2017, care reglementează, în Cap. III, Secțiunea a 5-a, incompatibilitățile privind funcționarii publici, "Calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică", iar art. 94 alin. (2) lit. a) prevede că "Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice."

Prin raportul de evaluare contestat în cauză s-a reținut că reclamanta, în perioada deținerii funcției publice de conducere în cadrul Ministerului Sănătății, a exercitat, (în intervalul 01.04.2014 - 31.03.2017, în care raportul său de serviciu a fost suspendat), funcția de Director financiar-contabil în cadrul instituției publice Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie "Ana Aslan" .

Înalta Curte reține că, deși raportul de serviciu al reclamantei în funcția publică a fost suspendat, acesta nu a încetat. Pe cale de consecință, în lipsa unor dispoziții exprese, suspendarea raportului de serviciu nu înlătură incidența dispozițiilor legale care reglementează incompatibilitățile funcției publice.

Dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 nu condiționează starea de incompatibilitate de exercitarea efectivă a funcției publice. Regimul incompatibilităților este aplicabil funcționarului public inclusiv pe perioada suspendării din funcția publică, suspendarea raportului de serviciu nu echivalează cu pierderea/încetarea calității de funcționar public și de titular al funcției publice, pe care acesta o deține în continuare, inclusiv pe perioada suspendării.

Acest punct de vedere este reflectat și de Soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, din 27 iunie 2022: în situația suspendării raportului de serviciu se menține starea de incompatibilitate, întrucât suspendarea raporturilor de muncă nu echivalează cu o încetare a raporturilor de muncă, persoana aflată în situația de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 păstrându-și în continuare calitatea de funcționar public, incompatibilă cu orice altă funcție publică.

În concluzie, instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond a aplicat în mod greșit normele de drept material în ceea ce privește motivul de nelegalitate central invocat de reclamantă, respectiv cel referitor la inexistența stării de incompatibilitate întrucât pe perioada exercitării funcției de Director financiar-contabil în cadrul instituției publice Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie "Ana Aslan" raportul de serviciu era suspendat.

Lecturând cererea de chemare în judecată, Înalta Curte reține că reclamanta a invocat și faptul că poziția pe care a ocupat-o în cadrul Comitetului Director al Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie "Ana Aslan" este asimilată calității de reprezentant al Ministerului Sănătății, în conformitate cu art. 94 alin. (2)

1

din Legea nr. 161/2003 .

Instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra acestui motiv de nelegalitate invocat de reclamantă, astfel că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 996 din 15 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 996 din 15 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 22 septembrie 2022.