ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4134/2022

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 02.04.2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a-IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin prim-ministru B. a formulat cerere în anulare împotriva pct. 3 din Hotărârea de Guvern nr. 348/2021 pentru modificarea și completarea anexei nr. 3 Ia Hotărârea Guvernului nr. 293/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 martie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial cu numărul 308 din data de 26 martie 2021, solicitând anularea dispozițiilor acestui act administrativ prin care:

a) se instituie obligația pentru operatorii economici care desfășoară activități de comerț/prestări de servicii în spații închise și/sau deschise, publice și/sau private, să își organizeze și să își desfășoare activitatea în zilele de vineri, sâmbătă și duminică doar în intervalul orar 05:00-18:00, în toate localitățile unde incidența cumulată la 14 zile este mai mare de 4 și mai mică sau egală cu 7,5/1.000 de locuitori;

b) se instituie obligația pentru operatorii economici care desfășoară activități de comerț/prestări de servicii în spații închise și/sau deschise, publice și/sau private, să își organizeze și să își desfășoare activitatea doar în intervalul orar 05:00-18:00, în toate localitățile unde incidența cumulată la 14 zile depășește 7,5/1.000 de locuitori, întrucât este netemeinic și nelegal, fiind emis cu încălcarea art. 7 și art. 31 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Prin decizia civilă nr. 1774/2021 din 19 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția netimbrării cererii de intervenție accesorie.

A fost anulată ca netimbrată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul C..

Au fost respinse excepțiile inadmisibilității cererii, lipsei de interes, lipsei calității procesuale active, lipsei de obiect ca neîntemeiate.

A fost respinsă acțiunea privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Prim-Ministru B. și intervenientul accesoriu Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

A fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Afacerilor Interne.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii.

4.1 Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

Totodată, MAI a formulat și recurs incident, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce privește soluțiile date excepțiilor invocate.

4.2 Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca netimbrat în principal, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat. Totodată, față de faptul că motivarea cererii de recurs reprezintă o reluare a pretențiilor și a motivelor de fapt și de drept exprimate prin acțiunea introductivă, a solicitat anularea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului principal declarat de A., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., și analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acțiunii și soluția dispusă de instanța de fond prin sentința recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menționate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În speță, recursul formulat de recurentul A. nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci reprezintă o redare fidelă a cererii de chemare în judecată depuse în dosarul de fond, reluându-se, practic, motivele de nelegalitate expuse în fața instanței de fond.

Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate solicita instanței de control judiciar, în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, reformarea hotărârii pronunțate de instanța de fond sau de instanța de apel în anumite cazuri prevăzute de lege.

Conform prevederilor legale în vigoare, recursul nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile. Astfel, motivele de recurs vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Această examinare presupune existența unor critici concrete cu privire la soluția atacată, pentru a permite instanței de recurs să stabilească dacă sentința este conformă cu normele legale incidente în speță.

Faptul că recurentul își exprimă dezacordul cu privire la soluția primei instanțe, prin reluarea susținerilor din cererea de chemare în judecată depusă în dosarul de fond, nu înseamnă că prezintă în cuprinsul cererii de recurs motive de nelegalitate dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, în soluționarea căii de atac a recursului, instanța nu poate proceda la o reanalizare a susținerilor din cererea de chemare în judecată, acestea fiind deja examinate de prima instanță, ci numai la examinarea motivelor de nelegalitate care trebuie menționate în cererea de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul principal declarat de A..

În ceea ce privește recursul incident declarat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleiași sentințe, Înalta Curte constată că acesta este neavenit, potrivit următoarelor considerente:

Potrivit art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., "Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond".

Instanța de fond a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Guvernului României prin încheierea din 22.10.2021.

Având în vedere că pârâtul Guvernul României nu a declarat recurs, Înalta Curte constată că în privința recursului intervenientului Ministerul Afacerilor Interne devin aplicabile dispozițiile art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., calea de atac formulată de acesta fiind neavenită.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul principal declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1774/2021 din 19 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

În temeiul art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul incident declarat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleiași sentințe, ca neavenit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul principal declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1774/2021 din 19 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul incident declarat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleiași sentințe, ca neavenit.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 22 septembrie 2022.