ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4112/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal la data de 27 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. Polisano S.R.L., în faliment, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Competitivitate (DGPEC): anularea Deciziei nr. 15060/20.04.2017, emise de pârât, privind soluționarea contestației administrative; anularea Procesului-verbal nr. x/10.02.2017, emis de pârât, de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale din cadrul obiectivului convergență privind proiectul "Secție de producție medicamente Terapia cancerului" cod SMIS 24302; exonerarea de plata sumei de 19.967.411,86 RON, ca urmare a anularii actelor mai sus-menționate și stabilirea creanței bugetare, cu respectarea principiului proporționalității, ținând cont de procentul de realizare a indicatorilor de rezultat în cadrul perioadei de durabilitate.

Soluția pronunțată în primul ciclu procesual 2.1 Prin sentința civilă nr. 1992/25.04.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Polisano S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar BDO Business Restructuring SPRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Competitivitate; a anulat Decizia nr. 15060/20.04.2017 și procesul-verbal nr. x/10.02.2017 și a dispus recalcularea sumei datorate proporțional cu perioada rămasă de la deschiderea procedurii falimentului până la expirarea duratei de durabilitate. De asemenea, a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind exonerarea de plata sumei. 2.2 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 1358 din data de 04.03.2021 a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, în prezent Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, împotriva sentinței civile nr. 1992/25.04.2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a dispune astfel, instanța de casare a reținut, în esență, că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe prevederile Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 și ale Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, în raport cu care a reținut exonerarea reclamantei de plata parțială a sumelor reținute în sarcina sa, însă cele două regulamente anterior evocate nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată și nu a fost pusă în discuție aplicabilitatea lor în cauză, fiind menționate pentru prima dată în considerentele hotărârii recurate, fapt ce a încălcat principiile contradictorialității și dreptului la apărare prevăzute de art. 13 și 14 C. proc. civ. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a -VIII - a (Veche) contencios administrativ și fiscal la data 01.07.2021 sub numărul x/2017*.

Soluția pronunțată în al doilea ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 337 din 16 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Polisano S.R.L. în insolvență, reprezentată prin lichidator judiciar BDO Business Restructuring SPRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene; au fost anulate Decizia nr. 15060/20.04.2017 privind soluționarea contestației și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.02.2017, îndreptat prin Erata la PVC nr. 6880/10.12.2017 privind rectificarea unor erori materiale ca urmare a aplicării corecției financiare pe CR aferente proiectului, înregistrata sub nr. x/06.03.2017 și creanța bugetară stabilită prin aceasta Erata în cuantum de 19.967.411,86 RON; s-a constatat că reclamanta nu datorează suma de 19.967.411,86 RON și s-a luat act aceasta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 337 din 16 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, în urma rejudecării, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Criticile sale vizează caracterul superficial, extrem de părtinitor și în contradicție cu normele legale incidente în care prima instanță a soluționat speța și a concluzionat că se impune anularea actelor de impunere emise de Minister. Consideră că prima instanță a apreciat în mod neesențial că în perioada de durabilitate a investiției/sustenabilitate a proiectului, societatea a întocmit și comunicat autorității publice rapoarte aferente anilor 2015 și 2016 din care reiese că și-ar fi îndeplinit indicatorii de rezultate, acest aspect fiind irelevant, în condițiile în care, potrivit contractului de finanțare perioada de durabilitate a proiectului, respectiv de menținere a investiției este cuprinsă între anii 2014-2019. Apreciază recurentul-pârât că raționamentul primei instanțe care a condus la pronunțarea hotărârii atacate este unul viciat, situație de natură a justifica incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atâta timp cât aceasta, în încercarea de a-i valida demersul societății reclamante, apelează la interpretări discreționare ale normelor de drept material incidente și trunchiază într-un mod părtinitor situația de fapt intervenită prin falimentul declarat, doar pentru a acoperii creanțele și deficiențele societății în ceea ce privește nerespectarea clauzelor contractului de finanțare, ori ale prevederilor art. 5 alin. (45) din Legea nr. 85/2014 precum și ale Instrucțiunii AM POC nr. 19954/21.11.2014 emisă de autoritatea de management. Atâta timp cât prin intrarea în procedura de faliment, S.C. Polisano S.R.L. nu a respectat obligația contractuală asumată de aceasta cu privire la menținerea investiției în perioada de durabilitate a contractului, ulterioară implementării proiectului (2014-2019), apreciază recurentul că, în speță, ne aflăm în situația existenței unui prejudiciu cert întrucât autoritatea de management are de recuperat integral suma acordată pentru finanțarea proiectului. În ceea ce privește încadrarea procedurii de faliment în ipoteza de exceptare a beneficiarului de la obligația de rambursare a sumelor pentru lipsa de perenitate/durabilitate a investiției, consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză ar fi aplicabile prevederile art. 57 cap. IV din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 coroborat cu art. 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013, reținând că nemenținerea investiției de către beneficiar pe întreaga durată de durabilitate a proiectului l-ar exonera pe acesta de la angajarea răspunderii sale, apreciind pe de o parte că falimentul societății nu ar fi unul fraudulos, iar pe de altă parte că autoritatea de management nu ar fi argumentat și probat că ar fi un faliment fraudulos. Consideră că aceste prevederi invocate de instanța de fond nu constituie argumente pertinente și concludente în dezlegarea cauzei în speță și că instanța nu a creat cadrul procesual necesar unei dezbateri contradictorii pe tema celor două Regulamente Europene, corespunzător cerințelor ce rezidă din art. 14 raportat la art. 10 alin. (1) C. proc. civ. În privința art. 57 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, apreciază recurentul că, conținutul acestui articol confirmă chiar afirmațiile sale, astfel, prin nemenținerea investiției în perioada de durabilitate a contractului, generată de procedura intrării în faliment a reclamantei s-a produs o modificare substanțială contractului de finanțare care a afectat natura sau condițiile de aplicare ale acestuia, autoritatea de management procedând în sensul dispozițiilor art. 57 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006. Totodată, consideră că art. 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, cu excepția alin. (3), este inaplicabil în speța de față, întrucât prevederile sale fac referire, cu precădere, la operațiuni constând în investiții în infrastructură sau producție, operațiuni străine de obiectul contractului de finanțare din cauză. Referitor la natura falimentului beneficiarului, pe care instanța de fond îl apreciază ca fiind nefraudulos, apreciază recurentul că acest aspect excede competenței de învestire a instanței cu prezenta cauză, considerând că nicio autoritate de management (publică) nu trebuie să argumenteze sau să probeze existența/inexistența, ori natura unui faliment intervenit asupra unui beneficiar în perioada de durabilitate a unui contract, fiind, în opinia sa, redundant raționamentul primei instanțe câtă vreme obligația de restituire a finanțării este menționată într-un contract de finanțare pe care beneficiarul l-a cunoscut și asumat. A concluzionat recurentul că, în esență, considerentele instanței de fond au la bază interpretări ipotetice însă fără să analizeze în concret și să dezlege eficient litigiul raportat la obiectul dedus judecății și la argumentele sale, menționând totodată că regulile de finanțare stabilite pentru fondurile externe nerambursabile sunt prevăzute în aplicația de finanțare, respectiv în contractul de finanțare semnat cu beneficiarul și asumat de acesta, motiv pentru care apreciază raționamentul instanței de fond ca fiind irelevant.

Apărările formulate în recurs Intimata-reclamantă Polisano S.R.L. prin lichidator judiciar de BDO Business Restructuring SPRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică. În esență a susținut că în cuprinsul deciziei emise de pârât nu au fost menționate neregulile identificate în sarcina societății ce ar fi putut conduce la justificarea aplicării unei corecții de către instituția pârâtă, singura "neregulă" menționată fiind exclusiv aceea a declanșării falimentului societății Polisano S.R.L.. Consideră că prima instanță, care a invocat și citat în cuprinsul hotărârii atacate atât prevederile contractuale cât și cele ale legislației naționale și comunitare aplicabile speței, a analizat contractul de finanțare încheiat între părți iar motivarea sa este una completă și lipsită de echivoc, contrar susținerilor recurentului.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 21 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Între Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" și Polisano S.R.L. a intervenit contractul nr. x/03.05.2011, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea de Management, pentru implementarea Proiectului având codul SMIS 24032 intitulat: secție de producție medicamente terapia cancerului. In baza contractului nr. x/03.05.2011, Polisano S.R.L. a beneficiat de o finanțare totală în cuantum de 19.982.926,95 RON. Prin Raportul de verificare la fața locului nr. 3470/29.04.2014, întocmit de către reprezentanții Ministerului Fondurilor Europene la data de 02.02.2014, s-a constatat faptul că proiectul a fost finalizat la 31.01.2014. Tot în acest raport, la filele x, se menționează că reclamanta a achitat suma de 15.515,10 RON cu OP nr. x/24.01.2014 sumă reprezentând sancțiunea aplicată prin Nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/04.11.2011 ce a vizat neregulile săvârșite prin caietul de sarcini. La data de 09.09.2016 s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei Polisano S.R.L. de către Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 715/09.09.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016. La data de 31.01.2017 a fost dispusă deschiderea procedurii de faliment împotriva debitoarei Polisano S.R.L. prin sentința civilă nr. 44/31.01.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă. Prin Procesul-verbal DGPEC/6880/10.02.2017, astfel cum a fost îndreptat prin Erata nr. x.03./2017, s-a constatat reziliat de drept contractul de finanțare încheiat în 2011, întrucât beneficiarul Polisano a intrat în faliment în anul 2017 când se afla în perioada de durabilitate a contractului (2014-2019) și s-a dispus retragerea integrală a finanțării, stabilindu-se o creanță bugetară de 19.967.411,86 RON, din care contribuție UE -17.171.974,20 RON și contribuție publică națională (buget de stat) -2.795.437,66 RON. Prin Decizia nr. 15060/20.04.2017 a DGPEC din cadrul MDRAPFE, contestația reclamantei Polisano a fost respinsă ca neîntemeiată. În acest context reclamanta S.C. Polisano S.R.L., în faliment, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Competitivitate (DGPEC): anularea Deciziei nr. 15060/20.04.2017, emise de pârât, privind soluționarea contestației administrative; anularea Procesului-verbal nr. x/10.02.2017, emis de pârât, de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale din cadrul obiectivului convergență privind proiectul "Secție de producție medicamente Terapia cancerului" cod SMIS 24302; exonerarea de plata sumei de 19.967.411,86 RON, ca urmare a anularii actelor mai sus-menționate, și stabilirea creanței bugetare, cu respectarea principiului proporționalității, ținând cont de procentul de realizare a indicatorilor de rezultat în cadrul perioadei de durabilitate. Prin sentința nr. 337 din 6 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în rejudecare, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și au fost anulate Decizia nr. 15060/20.04.2017 privind soluționarea contestației și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.02.2017, îndreptat prin Erata la PVC nr. 6880/10.12.2017 privind rectificarea unor erori materiale ca urmare a aplicării corecției financiare pe CR aferente proiectului, înregistrata sub nr. x/06.03.2017 și creanța bugetară stabilită prin aceasta Erata în cuantum de 19.967.411,86 RON. Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, criticile sale fiind găsite neîntemeiate de instanța de control judiciar pentru cele ce urmează. Conform art. 57 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 539/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 iunie 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune în ceea ce privește simplificarea anumitor cerințe și în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestiunea financiară, ce reprezintă cadrul general de reglementare pentru acordarea fondurilor în exercițiul financiar 2007-2013: (1) Statul membru sau autoritatea de gestionare se asigură că o operațiune care cuprinde investiții în infrastructură sau investiții productive beneficiază în continuare de contribuția fondurilor doar dacă aceasta nu suferă, în decurs de cinci ani de la data finalizării, o modificare importantă cauzată de o schimbare în natura proprietății unui element de infrastructură sau de încetarea unei activități de producție și care afectează natura sau condițiile de punere în aplicare a operațiunii sau oferă unei firme sau unui organism public un avantaj necuvenit. Se va consideră că măsurile care intră în domeniul de aplicare al asistenței aferente FSE nu au păstrat contribuția numai în cazul în care sunt supuse unei obligații de menținere a investiției în conformitate cu normele aplicabile privind ajutoarele de stat în sensul articolului 107 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în cazul în care suferă o modificare importantă ca urmare a încetării activității productive în decursul perioadei prevăzute de normele respective. Statele membre pot reduce la trei ani termenele prevăzute la primul paragraf în cazul menținerii investițiilor de către întreprinderile mici și mijlocii. (2) Statul membru și autoritatea de gestionare informează Comisia în raportul final de execuție menționat la articolul 67 cu privire la orice modificare menționată la alin. (1). Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta. (3) Sumele plătite în mod necuvenit se recuperează în conformitate cu articolele 98-102. (4) Statele membre și Comisia se asigură că întreprinderile care fac sau au făcut obiectul unei proceduri de recuperare în conformitate cu dispozițiile alin. (3) în urma transferului unei activități productive într-un stat membru sau către un alt stat membru nu beneficiază de o contribuție din fonduri. (5) Alineatele (1) - (4) nu se aplică niciunei operațiuni care suferă o modificare importantă ca urmare a încetării activității productive din cauza unui faliment nefraudulos. Totodată, potrivit art. 71 din Regulamentul nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului: (1) În cazul unei operațiuni constând în investiții în infrastructură sau producție, contribuția din partea fondurilor ESI se rambursează dacă, în termen de cinci ani de la efectuarea plății finale către beneficiar sau în termenul prevăzut de normele privind ajutorul de stat, după caz, face obiectul uneia dintre următoarele: (a) încetarea sau delocalizarea unei activități productive în afara zonei vizate de program; (b) o modificare a proprietății asupra unui element de infrastructură care dă un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unui organism public; (c) o modificare substanțială care afectează natura, obiectivele sau condițiile de realizare și care ar determina subminarea obiectivelor inițiale ale acesteia. Sumele plătite în mod necuvenit pentru operațiune sunt recuperate de statul membru proporțional cu perioada pentru care cerințele nu au fost îndeplinite. Statele membre pot reduce la trei ani perioada limită stabilită la primul paragraf în situații care vizează menținerea investițiilor sau a locurilor de muncă create de IMM-uri. (2) În cazul unei operațiuni constând în investiții în infrastructură sau producție, contribuția din partea fondurilor ESI se rambursează dacă, în termen de 10 ani de la efectuarea plății finale către beneficiar, activitatea de producție în cauză este delocalizată în afara Uniunii, cu excepția situației în care beneficiarul este un IMM. În cazul în care contribuția din partea fondurilor ESI ia forma unui ajutor de stat, perioada de 10 ani se înlocuiește cu termenul-limită aplicabil conform normelor privind ajutorul de stat. (3) În cazul operațiunilor sprijinite de FSE și al operațiunilor sprijinite de alte fonduri ESI care nu constau în investiții în infrastructură sau producție, contribuția din partea fondului se rambursează numai dacă operațiunile fac obiectul unei obligații de menținere a investiției în temeiul normelor aplicabile privind ajutorul de stat și are loc o încetare sau delocalizare a activității de producție în termenul prevăzut de respectivele norme. (4) Alineatele (1), (2) și (3) nu sunt aplicabile contribuțiilor către sau din partea instrumentelor financiare sau oricăror operațiuni a căror activitate de producție încetează ca urmare a unui faliment nefraudulos. (5) Alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică persoanelor fizice care beneficiază de sprijin pentru investiții și, după finalizarea operațiunii de investiții, devin eligibile și beneficiază de sprijin în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, dacă investițiile în cauză sunt legate în mod direct de tipul de activitate identificată ca fiind eligibilă pentru sprijin din partea Fondului european de ajustare la globalizare. Din interpretarea acestor dispoziții comunitare rezultă că legislația exonerează beneficiarii care primesc finanțare pentru investiții de producție, de la restituirea acestor sume în situația în care încetează producția ca urmare a unui faliment nefraudulos. Cum potrivit art. 148 din Constituția României reglementările comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile din legile interne și cum procedura de faliment deschisă împotriva reclamantei Polisano este una nefrauduloasă, judecătorul fondului a stabilit în mod corect că aceasta se află în ipoteza de exceptare de la obligația de rambursare prevăzută de dispozițiile anterior enunțate. Criticile recurentului-pârât referitoare la inaplicabilitatea prevederilor art. 57 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 și a art. 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, prin raportare la faptul că în mod greșit prima instanță a apreciat că falimentul S.C. Polisano S.R.L. nu ar fi unul fraudulos și la lipsa argumentelor instanței în susținerea acestei concluzii, sunt apreciate ca fiind nefondate de către instanța de control judiciar. Instanța de fond a argumentat aspectul caracterului nefraudulos al falimentului reclamantei, reținând că, așa cum rezultă din cele două sentințe civile ale Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nr. 715/09.09.2016 și nr. 44/31.01.2017, prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență, respectiv prin care s-a hotărât începerea procedurii generale a falimentului S.C. Polisano S.R.L., împotriva societății nu au fost demarate acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 117 din Legea nr. 85/2014 și, prin urmare, procedura de faliment a acesteia este una nefrauduloasă. Cum perioada de implementare a proiectului cu titlul "Secție de producție medicamente terapia cancerului" a fost cuprinsă între data de 03.05.2011 și 03.02.2014, iar perioada de menținere obligatorie a investiției (perioada de durabilitate) era cuprinsă în intervalul 2014 - 2019, a constatat prima instanță că deschiderea falimentului (anul 2017) a avut loc în perioada de durabilitate, astfel încât perioada de implementare se încheiase cu mult înainte de acest moment. În ceea ce privește susținerile recurentului - pârât potrivit cărora instanța de fond nu ar fi creat cadrul procesual necesar unei dezbateri contradictorii pe tema celor două Regulamente Europene la care face trimitere în considerentele hotărârii criticate, se constată că acestea sunt contrazise de faptul că pentru termenul de judecată din 6 octombrie 2021, când au avut loc dezbaterile asupra cauzei, părțile au fost citate de instanța de fond cu mențiunea de a-și exprima punctul de vedere asupra incidenței în cauză a Regulamentelor nr. 1083/2006 și nr. 1303/2013, recurentul din prezenta cauză înțelegând să depună la dosar precizări cu privire la acest aspect . Prin urmare, instanța de fond a asigurat, întru totul, respectarea principiului contradictorialității prevăzut de art. 14 C. proc. civ., alegațiile recurentului fiind nesusținute. Instanța de control judiciar constată, așadar, că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate de recurentul-pârât prin memoriul de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare în sensul invocat de recurent, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârât, ca nefondat.