ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 760/2021

Ședința publică din data de 11 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Adminitratiei Publice și Fondurilor Europene, Direcția Generală Cooperare Teritorială Europeană, Serviciul de Constatare Nereguli si Antifraudă, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea în totalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor de stabilire a creanțelor bugetare încheiat in data de 22.02.2017, emis de Ministerul Dezvoltării Regionale, Adminitratiei Publice si Fondurilor Europene, Direcția Generală Cooperare Teritorială Europeană, prin care a fost stabilită în sarcina sa obligația de plată a unei creanțe bugetare în cuantum de 27.367,18 euro (TVA inclus) în echivalent 123.581,97 RON la cursul BNR, repararea pagubei cauzate prin punerea în aplicarea a procesului-verbal mai sus menționat și obligarea pârâtei la plata daunelor materiale cauzate prin punerea în aplicare a hotărârii menționate, respectiv restituirea sumei de 27.367,18 euro (TVA inclus); obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 3317 din 11 iulie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Cooperare Teritorială Europeană, Serviciul De Constatare Nereguli și Antifraudă, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs A. întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a susținut următoarele:

Prin hotărârea recurată, instanța de judecată a reținut în mod greșit că au fost încălcate prevederile contractului Subsidy nr. x/17.07.2013, cu privire la activitățile care puteau fi prestate cu ajutorul microbuzului de transport achiziționat, respectiv doar în vederea transportării membrilor A. și a beneficiarilor Centrului la târguri, expoziții și evenimente, activități prevăzute limitativ și nicidecum pentru orice alte activități ale A..

În mod greșit, s-a reținut că microbuzul nu a fost utilizat conform scopului stipulat în cererea de finanțare a proiectului, atât timp cât din probele administrate s-a demonstrat că deplasările au fost efectuate pentru promovarea proiectului x, al facilitării accesului la soluții de afaceri transfrontaliere, la training și suport al întreprinderilor beneficiare, fiind în concordonță cu scopul proiectului – respectiv promovarea zonei Ostrov-Silistra.

Reamintește recurenta că, încă de la momentul în care a fost depusă solicitarea pentru aprobarea finanțării bunului imobil, prin nota explicativă nr. 2/28.02.2011, s-a preconizat o utilizare restrânsă a bunului în prima parte a activității proiectului, urmând ca acesta să fie utilizat preponderent în perioada de sustenabilitate, conform răspunsului care de altfel a fost luat în considerație la fundamentarea și aprobarea aplicației.

Totodată precizează recurenta că, nu poate fi luat în considerare, nici motivarea potrivit căreia nu a fost respectat principiul eficienței economice, având în vedere faptul că acest termen are definiții multiple și diferite, fiind un termen general, nefiind precizate criteriile în raport de care se apreciază că a fost sau nu respectat principiul eficienței economice.

În opinia rcecurentei, toate cheltuielile referitoare la acest bun imobil au fost efectuate cu respectarea tuturor prevederilor legale europene și naționale, precum și a contractului de finanțare.

În concluzie, instanța de judecată a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material, atât timp cât dă o interpretare restrictivă a activităților ce vizează realizarea obiectivului contractului, fără a avea în vedere conținutul cererilor de finanțare în care este precizată necesitatea și modalitatea de utilizare a bunului mobil cât și relevanța acestuia în perioada de implementare și respectiv sustenabilitate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că, echipa de control din cadrul instituției recurente a procedat la efectuarea unei verificări documentare ce a avut drept scop investigarea aspectelor semnalate în sesizarea nr. x/21.11.2016, primită de la Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră (BRCT) Călărași pentru Granița România-Bulgaria, conținând constatări cu posibile implicații financiare privind prezentarea de documente false de către beneficiar în ceea ce privește utilizarea microbuzului achiziționat în cadrul proiectului.

Obiectivul general al proiectului viza contribuția în vederea dezvoltării durabile pe termen mediu și lung a regiunii transfrontaliere Ostrov-Silistra, prin sprijinirea sectorului viticol.

Obiectivul specific viza stimularea cooperării transfrontaliere în sectorul vitcol prin inițierea și dezvoltarea asociațiilor în participațiune, proiecte de dezvoltare comună, abordări inovatoare comune în cadrul unui set de afaceri integratoare și servicii tehnice.

Prin sesizarea nr. x/21.11.2016 a fost semnalată posibilitatea declarării ca neeligibilă a cheltuielii privind achiziționarea autovehiculului x 16+1 locuri, în baza contractului de furnizare de bunuri nr. x/18.07.2014 ca urmare a prezentării de documente false de către beneficiar privind utilizarea microbuzului achiziționat în cadrul proiectului.

Urmare a verificărilor efectuate de instituția recurentă, a fost emis Procesul-verbal de constatare nr. x/24.02.2017, în care echipa de control a constatat că mijlocul de transport auto tip x 16+1 nu a fost utilizat pentru realizarea de activități cu caracter transfrontalier în cadrul Centrului de oenologie și vitivinicol, așa cum s-a angajat beneficiarul potrivit prevederilor contractuale asumate, nici în perioada de implementare și nici ulterior, în perioada curentă de sustenabilitate.

Totodată, s-a constatat că, pentru a face dovada folosirii conforme a microbuzului, recurenta-reclamantă a completat mai multe foi de parcurs în mod defectuos, modificând în cel puțin două rânduri conținutul acestora pe motiv de eroare materială.

De asemenea, s-a remarcat faptul că, în cele trei situații înaintate, totalul distanțelor consemnate în noile foi de parcurs s-au închis la nivel de zecimală cu kilometrajul afișat la bordul mașinii la data celei de a doua vizite a reprezentanților BRCT Călărași cu toate că, pe perioada de implementare, diferențele erau de aproximativ 700 km.

Prin sentința civilă nr. 3317/11.07.2018 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017, instanță de fond a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată promovată de A..

Prima instanță a reținut, în mod corect că vehiculul a fost utilizat cu precădere în alte scopuri decât cel pentru care a fost finanțată achiziționarea sa.

În documentele aferente achiziției microbuzului, respectiv Referatul de necesitate nr. 49/04.12.2013 și Nota justificativă privind alegerea procedurii nr. 50/04.12.2013, recurenta-reclamantă a justificat achiziția pe baza faptului că "este necesar pentru transportul membrilor asociațiilor și a beneficiarilor centrului la târguri și evenimente de profil", fapt care vine în contradicție cu documentele prezentate de beneficiar, cu privire la utilizarea microbuzului.

Or, din documentele depuse de recurentă reies deplasări ce țin de activitatea în ansamblu a A., nicidecum de activități ce ar contribui la atingerea obiectivelor proiectului de facilitare a accesului la soluții de afaceri transfrontaliere, la training și suport al întreprinderilor beneficiare.

Astfel, în mod corect, a apreciat instanța de fond că constatarea împrejurării că vehiculul a fost utilizat în alte scopuri decât cele prevăzute în proiect, rezultă cu evidență din examinarea ordinelor de deplasare și a rapoartelor de activitate.

Totodată, referitor la restul documentelor, care fac trimitere la evenimente ce ar putea fi asimilate scopului pentru care a fost achiziționat microbuzul, instanța de control judiciar observă că acestea nu sunt

:

corelate, conțin informații pe baza cărora să se poată identifica alte persoane care au utilizat microbuzul, cu excepția celor menționate în ordinele de deplasare

Trebuie subliniat faptul că linia de finanțare nerambursabilă accesată de recurentă este aferentă unui program transfrontalier, în care activitățile cu caracter transfrontalier erau esențiale pentru atingerea obiectivelor și nu cele strict legate de acțiunile interne curente ale firmelor componente ale Asocierii.

Concret, recurenta nu a prezentat nicio activitate relevantă în acest sens, nici în timpul perioadei de implementare și nici a celei de sustenabilitate, încălcându-se în acest sens prevederile art. 5 din Subsidy contract și art. 2 alin. (2) și alin. (3) din Ordinul comun MDRL/MFP nr. 916/3364/2009.

În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la kilometrajul microbuzului, trebuie subliniat faptul că, la data de 09.02.2016, s-a constatat o diferență de aproximativ 700 km între kilometrajul autovehiculului marca "x" și foile de parcurs, reprezentând rodajul autovehiculului, conform justificării beneficiarului.

Totodată, în data de 06.10.2016, cu ocazia efectuării celui de-al doilea control asupra proiectului, BRCT Călărași a constatat faptul că kilometrajul de la bordul autovehiculului afișa 7.799,5 km, însă foile de parcurs justificau 11.269 km.

Urmare a acestor necorelări între situația reală și documentele justificative, s-au solicitat explicații recurentei, care a răspuns invocând eroarea umană și pretinzând că "datele eronate furnizate echipei de control nu-i pot fi imputabile, care a arătat în mod justificat faptul ca acestea au apărut urmare a întocmirii documentației de către o persoana care nu a analizat corect și complet solicitarea autorităților...".

În ceea ce privește prezența anumitor documente conforme la bordul autovehiculului care să certifice realitatea efectuării curselor respective, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Ordinul nr. 980/2011 coroborate cu cele ale art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 27/2011, se reține că operatorul economic trebuia să obțină un Certificat de transport în cont propriu emis de Autoritatea Rutieră Română.

Or, așa cum este precizat și în Decizia de soluționare a contestației nr. 5/04.05.2017, numai în perioada 08.04.2016 - 07.04.2017, recurenta-reclamantă a deținut Certificat de transport valabil, efectuând curse neconforme pe parcursul a 3.470 km, anterioare obținerii certificatului, încălcând în acest mod prevederile sus mentionate.

Mai mult decât atât, problema necesității completării foilor de parcurs în raport cu prevederile legale în vigoare nu a fost pusă în discuție de recurentă la faza exprimării punctului de vedere al acesteia în raport cu procesul-verbal de constatare.

Recurenta a susținut chiar că evidența curselor a fost corect ținută, prin întocmirea ordinelor de deplasare, foilor de parcurs la plecarea în cursă. Din aspectele anterior expuse rezultă teza contrară celor afirmate, iare ținerea evidenței foilor de parcurs și completarea lor corespunzătoare reprezintă o măsură a exploatării conforme a mijlocului de transport achiziționat, constituind o condiție specială de eligibilitate a cheltuielilor în raport cu prevederile art. 2 alin. (2) și alin. (3) din Ordinul comun MDRL/MFP nr. 916/3364/2009.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Ordinul nr. 916/3364 din 3 noiembrie 2009 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile efectuate în cadrul axei prioritare "Dezvoltare economică și socială", domeniul major de intervenție "Sprijinirea cooperării transfrontaliere în mediul de afaceri și promovarea unei imagini și identități regionale" pentru proiecte finanțate în cadrul celui de-al doilea apel de proiecte pentru Programul de cooperare transfrontalieră România - Bulgaria 2007 – 2013, "pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general: a) să fie în concordanță cu obiectivele și rezultatele activităților propuse, să fie necesară pentru a duce la bun sfârșit proiectul, să fie prevăzută în contractul de finanțare și să fie în conformitate cu principiile unui management financiar riguros; b) să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanțare încheiat de către autoritatea de management pentru aprobarea proiectului, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999."

Iar potrivit art. 8 alin. (3) din Ordin, "toate echipamentele trebuie să îndeplinească condițiile cerute prin proiect și trebuie să fie în conformitate cu principiul eficienței economice."

Conform art. 5 din Subsidy contract from ERDF nr. x/17.07.2013, cheltuielile sunt eligibile dacă sunt necesare pentru realizarea proiectului și sunt stipulate în bugetul proiectului.

Articolul 7 din același contract prevede responsabilitatea liderului de proiect pentru implementarea acestuia în conformitate cu prevederile convenției.

Articolul 11 din contract conține o definiție a neregulii în conformitate cu definiția stabilită la nivel comunitar.

În litigiul de față, încrisurile de la dosarul cauzei atestă faptul că vehiculul a fost utilizat cu precădere în alte scopuri decât cel pentru care a fost finanțată achiziționarea sa.

Prin urmare, instanșa de fond în mod corect a constatat încălcarea dispozițiilor contractuale menționate, a art. 2 alin. (2) și art. 8 alin. (3) din Ordinul nr. 916/3364 din 3 noiembrie 2009.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 3317 din 11 iulie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2021.