ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4064/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin acțiunea înregistrată la această instanță, la data de 24.03.2022, sub dosar nr. x/2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâții Ministrul și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Cluj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- suspendarea executării Acordului nr. 5076/10.03.2022 și a măsurii dispuse prin Adresa nr. x/11.03.2022 de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor;

- suspendarea executării măsurilor dispuse de pârâta Garda Forestieră Cluj prin Notificarea nr. x/16.03.2022 în urma rezilierii Contractului de gestionare nr. x/05.12.2013, nr. y/05.12.2013 de gestionare a faunei cinegetice din Fondul cinegetic nr. 3 Horea, jud. Alba, încheiat între ITRSV Cluj (actual Garda Forestieră Cluj) și reclamanta S.C. A. S.R.L.;

- suspendarea executării să se dispună până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea acestor acte administrative.

Prin sentința civilă nr. 99 din data de 19 aprilie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția a II -a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că, ceea ce reclamanta solicită în realitate, prin cererea introductivă, prin prisma interesului său de a acționa, este constatarea nelegalității rezilierii de drept a contractului invocată de către pârâta Garda Forestieră Cluj, respectiv suspendarea adresei prin care i se aduce la cunoștință punerea în executare a clauzei de reziliere, acesta constituind capătul de cerere principal de a cărui soluționare depinde soluția ce urmează a fi dată celorlalte capete de cerere care constituie cereri accesorii, în accepțiunea art. 30 C. proc. civ.

Cum această măsură intră în competența unei structuri teritoriale asimilată unei autorități publică locale - Garda Forestieră Cluj, făcând aplicarea art. 10 alin. (1) teza I coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel s-a declarat necompetentă material să soluționeze cauza și a stabilit că tribunalul de la domiciliul reclamantei este competent a soluționa cauza.

Prin sentința civilă nr. 453 din data de 18 iulie 2022, Tribunalul Alba, secția a II -a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus trimiterea cauzei la ICCJ, în vederea soluționării conflictului negativ de competență și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că actul vătămător principal în cauză este acordul 5076/10.03.2022, astfel cum a arătat și reclamanta, în lipsa căruia celelalte 2 acte atacate nu ar mai fi existat. Și din punct de vedere temporal, al succesiunii în timp a celor 3 acte indicate în cerere, rezultă că principalul act care se atacă în cauză este acordul 5076/10.03.2022, care a fost apt să producă vătămarea reclamantei generată de rezilierea contractului și care nu putea avea loc în lipsa acestuia. Cu toate acestea, cele 3 acte își păstrează individualitatea, atâta timp cât fiecare dintre ele putea face obiectul unei cereri distincte, chiar dacă din punct de vedere funcțional ele se află în legătură. Așadar nu aflăm în situația în care capetele principale au cauze diferite aflate în strânsă legătură, fiecare dintre ele fiind emise în vedere realizării operațiunii finale - rezilierea contractului.

Deși Curtea de Apel Alba Iulia a făcut trimitere la art. 123 C. proc. civ., Tribunalul Alba apreciază că acesta nu este aplicabil în cauză, nefiind vorba despre cereri principale sau accesorii, ci despre 3 cereri principale, situație în care instanța competentă se determină potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

"În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt."

Este irelevant pentru soluționarea prezentei cereri stabilirea naturii juridice a contractului nr. x/2013 de gestionare a faunei cinegetice sau stabilirea caracterului legal și temeinic al rezilierii contractului nr. x/2013 de gestionare a faunei cinegetice, întrucât instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare privitoare la 3 acte distincte.

De asemenea, Tribunalul Alba constată că prima instanță s-a substituit reclamantei considerând că în realitate, prin cererea introductivă, raportat la interesului de a acționa, dorește constatarea nelegalității rezilierii de drept a rezilierii. Acest aspect nu a fost pus în discuția, nu s-a depus vreo cerere precizatoare sau adițională, potrivit art. 30 C. proc. civ., astfel că trebuie să se aibă în vedere doar cererea de suspendare a celor 3 acte unilaterale, indicate expres în acțiune, dintre care 2 sunt emise de pârâtul de ordin 1, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Reclamanta a solicitat suspendarea executării Acordului nr. 5076/10.03.2022 emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a măsurilor dispuse prin adresa nr. x/11.03.2022 precum și a măsurii de reziliere a contractului de gestionare a faunei cinegetice nr. 44/2013 dispuse de Garda Forestieră Cluj.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe se referă la stabilirea calității de act vătămător.

Contractul de gestionare a faunei cinegetice nr. 44/2013 a fost încheiat, în temeiul art. 9 și 15 din Legea nr. 407/2006, între fostul ITRSV Cluj-Napoca, pe de o parte, în calitate de administrator și reclamanta A. S.R.L., pe de altă parte, în calitate de gestionar.

Așa cum a reținut și Curtea de Apel Alba Iulia, Înalta Curte constată că, în cauză, calitatea de act vătămător principal o are decizia de reziliere a contractului de gestionare a faunei cinegetice nr. 44/2013, aflată în competența Gărzii Forestiere Cluj.

Faptul că, în temeiul art. 18 alin. (1) din Contractul nr. x/2013 de gestionare a faunei cinegetice, rezilierea de drept a acestuia din inițiativa administratorului se realizează fără sesizarea instanței și fără punerea în întârziere, cu avizul autorității publice centrale în silvicultură, nu translatează raportul juridic contractual în zona autorității centrale, în speță Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

De altfel, din chiar conținutul Acordului nr. 5076/10.03.2022 rezultă că acesta a fost emis pentru rezilierea de către Garda Forestieră Cluj a contractului de gestionare nr. x/05.12.2013 pentru fondul cinegetic 3 Horea, jud. Alba și că a avut ca temei constatările și concluziile controlului efectuat de reprezentanții Gărzii Forestiere Cluj la asociația reclamantă, materializate în cuprinsul notelor de constatare.

Prin urmare, faptul că acest acord(aviz) este solicitat și emis anterior deciziei de reziliere nu este de natură a-l transforma dintr-o operațiune administrativă prealabilă într-un act administrativ.

Având în vedere că reclamanta urmărește constatarea nelegalității rezilierii de drept a contractului de gestionare a faunei cinegetice, măsură ce intră în competența unei structuri teritoriale asimilată unei autorități publică locale(Garda Forestieră Cluj), Înalta Curte constată această împrejurare este de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, sub aspectul competenței de soluționare a cauzei, în primă instanță, de către tribunal, secția de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Alba, secția a II -a civilă. contencios administrativ și fiscal

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. Ocolul Silvic "Horea-Apuseni" S.R.L. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL Mediului, Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Cluj, în favoarea Tribunalului Alba, secția a II -a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2022.