ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3933/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 septembrie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul Ministerul Educației Naționale, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, a solicitat:

(i) anularea Notificării privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. x, înregistrată cu nr. x/17.02.2017, întrucât cererea nu a fost validată integral, respectiv neautorizarea cheltuielilor în valoare de 15.987,07 RON fără TVA și implicit anularea Deciziei nr. 2/06.04.2017 privind contestația formulată de către Ministerul Educației Naționale, înregistrată la sediul DGPECA - DDCA sub nr. x/14.03.2017, împotriva Notificării privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. x, înregistrată cu nr. x/17.02.2017, privind proiectul cod SIPOCA 3;

(ii) admiterea prezentei cereri și validarea în totalitate a sumei în cuantum de 15.987,07 RON fără TVA.

Prin sentința civilă nr. 4448 din 2 noiembrie 2018, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Educației Naționale, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței anterior referite, a declarat recurs reclamantul Ministerul Educației Naționale, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond.

După o scurtă prezentare a contextului factual al cauzei, recurentul-reclamant susține că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea, de vreme ce prevederile Ordinului nr. 42/77/2011 pot fi utilizate cu titlu de recomandare. Aceasta, întrucât, prin adresa nr. x/17.06.2013, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice i-a comunicat că "în anul 2012 și în anul 2013, pentru personalul din cadrul Ministerului Educației Naționale care desfășoară activități în cadrul unei echipe de proiect, prevederile pct. 5 din Ordinul comun nr. 42/77/2011 referitoare la modalitatea de stabilire a numărului de clase de salarizare suplimentare care se atribuie pentru timpul efectiv alocat realizării activităților pentru fiecare proiect pot fi utilizate cu titlu de recomandare", iar prin adresa nr. 28985Rg/1791IG/13.10.2013, același minister i-a comunicat că "în anii 2012, 2013 și 2014 nu au fost elaborate norme de aplicare a legislației privind salarizarea, ulterioare anului 2011. Prevederile Ordinului nr. 42/77/2011 referitoare la modalitatea de acordare a numărului de clase de salarizare suplimentare care se atribuie pentru timpul efectiv alocat realizării activităților pentru fiecare proiect pot fi utilizate cu titlu de recomandare."

Consideră, așadar, că Ordinul MEN nr. 5720/2013 de modificare a OMECTS nr. 4666/2011 este un act administrativ emis cu respectarea prevederilor legale, a cărui aplicare nu poate fi ignorată de către autoritatea pârâtă, în condițiile în care:

- ordinul comun nr. 42/77/2011 se referă la "aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice";

- Ministerul Muncii a precizat că "în anii 2012, 2013 și 2014 nu au fost elaborate norme de aplicare a legislației privind salarizarea, ulterioare anului 2011";

- prevederile Ordinului comun nr. 42/77/2011 pot fi utilizate cu titlu de recomandare;

- fiecare ordonator de credite putea reglementa prin act administrativ modalitatea de acordare a numărului de clase de salarizare suplimentare prevăzute la art. 34, cu respectarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 284/2010;

- conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 284/2010, salarizarea personalului din sectorul bugetar se face prin legi speciale anuale, iar în anul 2013 salarizarea personalului plătit din fonduri publice s-a făcut în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 84/2012.

Cum personalul din cadrul proiectului a fost salarizat cu respectarea acestui act administrativ, recurentul-reclamant susține că nevalidarea sumei este o măsură neîntemeiată, astfel că actele atacate sunt nelegale, iar soluția primei instanțe care le-a menținut este nelegală, de asemenea.

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (în prezent, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației) nu a depus întâmpinare, însă, la data de 5.03.2019, a înregistrat la dosar note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

După cum a indicat și instanța de fond în considerentele sentinței pronunțate, în speță, trebuie să se țină cont de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, "aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificare succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor, funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare."

Totodată, instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul nr. 42/77/2011, care menționează în alin. final al exemplului de reîncadrare nr. 5:

"conducătorul instituției, prin act administrativ, nominalizează, începând cu data de 1 ianuarie 2011, dintre persoanele care sunt implicate în pregătirea și implementarea proiectelor cu finanțare din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, pe cele care, în calitate de membre ale unei "echipe de proiect", vor beneficia de majorarea salarială prevăzută la art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu încadrarea în numărul prevăzut la alin. (4) al aceluiași articol, după caz."

Arată că recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale a aplicat clasele de salarizare, astfel cum au fost stabilite prin Ordinul MEN nr. 5720/23.12.2013 privind modificarea Ordinului MEN nr. 4666/20.07.2011, fără a mai lua în considerare prevederile art. 34 alin. (11) din Legea nr. 284/2010, potrivit cărora, "conducătorul instituției are obligația de a se asigura de respectarea condițiilor și limitelor stabilite prin prevederile prezentei legi la nivelul tuturor echipelor de proiect organizate în cadrul instituției pe care o conduce."

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată următoarele:

În susținerea recursului declarat împotriva soluției instanței de fond, reclamantul Ministerul Educației Naționale a invocat, drept motive de casare, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Deși, formal, recurentul-reclamant a invocat cazurile de nelegalitate menționate, din cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs pot fi decelate numai argumente vizând modalitatea de aplicare a dispozițiilor legale în cauză, critici care se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare menționat, Înalta Curte constată că nu există argumente care să ducă la reformarea hotărârii de fond pentru aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material, incidente în cauza prezentă.

Înalta Curte reține că, în înțelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material poate avea loc prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, prin extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau prin restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale.

În ceea ce privește contextul factual, Înalta Curte reține că, la data de 17.02.2017, reclamantul a depus cererea de rambursare nr. x, în cuantum de 146.803,07 RON.

Potrivit notificării nr. x/17.02.2017, emisă de Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, cererea de rambursare sus-menționată a fost validată parțial pentru suma de 130.816 RON, astfel: fonduri externe nerambursabile (FSE) - 109.927,30 RON și contribuția beneficiarului - 20.888,70 RON.

Cererea nu a fost validată pentru suma de 15.987,07 RON, cheltuieli aferente liniei bugetare 3 "Cheltuieli de personal pentru echipa de management a proiectului, respectiv pentru plata salariilor și contribuțiilor aferente, reprezentând diferența dintre suma solicitată de beneficiar și suma cuvenită, aferentă claselor de salarizare", reținându-se că nu au fost respectate prevederile punctului 5 din Ordinul comun nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Ministerul Educației Naționale a formulat contestație cu privire la suma de 15.987,07 RON, nevalidată, aferentă cererii de rambursare nr. x

În cuprinsul contestației a arătat că Direcția Salarizare a Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice i-a comunicat, prin adresa nr. x/17.06.2013, că prevederile punctului 5 din Ordinul comun nr. 42/77/2011, referitoare la modalitatea de stabilire a numărului de clase de salarizare suplimentare care se atribuie pentru timpul efectiv alocat realizării activităților pentru fiecare proiect, "pot fi utilizate cu titlu de recomandare".

Prin decizia nr. 2/06.04.2017, Comisia de soluționare desemnată prin dispoziția internă nr. 2/POCA/30.03.2017 a directorului Direcției pentru Dezvoltarea Capacității Administrative a respins contestația, ca neîntemeiată.

S-a menționat, în cuprinsul deciziei, că legiuitorul a stabilit în mod expres clasele de salarizare care se pot acorda personalului nominalizat în echipele de proiecte, orice altă dispoziție contrară fiind emisă cu nerespectarea legii.

Prin Ordinul nr. 4666/20.07.2011, emis de ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost aprobat Regulamentul privind plata drepturilor salariale pentru personalul care este nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare.

Ordinul nr. 4666/2011 a fost emis în baza art. 34 din Legea nr. 284/2010, a Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor Publice nr. 42/77/2011 și a H.G. nr. 536/2011.

Ordinul nr. 5720/23.12.2013 a fost emis în baza Legii nr. 284/2010, a Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor Publice nr. 42/77/2011, pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și a H.G. nr. 185/2013.

Atât timp cât Ordinul nr. 5720/2013 a fost emis și în baza Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor Publice nr. 42/77/2011, nu se poate reține critica recurentului-reclamant privitoare la inaplicabilitatea Ordinului nr. 42/77/2011.

Instanța de fond a constatat corect că niciunul dintre actele normative în baza cărora a fost emis Ordinul ministrului Educației Naționale nr. 5720/2013 nu prevedea posibilitatea modificării de către ordonatorul de credite, a claselor de salarizare stabilite anterior și, implicit, a cuantumului salariului pe proiect, astfel că în mod legal cererea de rambursare nr. x/17.02.2017 nu a fost validată integral.

Și critica recurentului potrivit căreia în calitate de ordonator de credite a stabilit astfel cum îi permiteau dispozițiile legale acordarea claselor suplimentare prevăzute la art. 34 din Legea cadru nr. 284/2010, este neîntemeiată și nu poate fi primită.

Dispozițiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 284/2010 invocate de recurent prevăd obligația ordonatorilor principali de credite de a stabili salariile de bază, soldele funcțiilor de bază/salariile funcțiilor de bază, indemnizațiile lunare de încadrare etc., astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu, însă, în același timp, salariile personalului nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri nerambursabile trebuie să respecte dispozițiile art. 34 din Legea-cadru nr. 284 din 2010. Or, prin Ordinul nr. 42/77/2011 referitor la normele metodologice de aplicare a legilor de salarizare, s-a stabilit corespondența fracțiunilor de normă cu numărul claselor de salarizare la care se referă art. 34 din Legea cadru nr. 284/2010.

Ordinul nr. 5720/2013 nu respectă soluția normativă conținută în Ordinul nr. 42/77/2011, în aplicarea căruia a fost emis.

Prin urmare, instanța de control constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 4448 din 2 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2021.