ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2271/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată. Procedura derulată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția A VIII A contencios administrativ și fiscal la data de 02.02.2015, reclamantul Ministerul Educației și Cercetării Științifice,în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, a solicitat instantei urmatoarele:

- anularea parțială a Notificării privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 2, înregistrată cu nr. x/28.08.2014, respectiv și pentru suma de 26638.62 RON fără TVA și, implicit, anularea Deciziei nr. II/195/24.10.2014 privind contestația formulată de către Ministerul Educației Naționale, înregistrată la sediul DDCA sub nr. x-CTS/26.09.2014, împotriva Notificării privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 2, înregistrată cu nr. x/28.08.2014, privind proiectul cod SMIS 38732;

- admiterea prezentei cereri și validarea sumei în cuantum de 26081,38 RON, fără TVA.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 1635 din 26 mai 2015, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, reclamantul Ministerul Educației și Cercetării Științifice a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului său, reclamantul afirmă că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept aplicabile cauzei.

Astfel, recurentul arată că a criticat, în fața instanței de fond, refuzul intimatului pârât de a recunoaște validitatea cheltuielilor în cuantum de 26.638,62 RON, reprezentând cheltuieli de salarizare, cererea sa de rambursare fiind respinsă.

Susține recurentul-reclamant că prima instanță și-a însușit argumentele intimatului-pârât, fără a arăta însă de ce înlătură apărările reclamantului.

Arată recurenta pârâtă că, potrivit art. 6 din Legea nr. 284/2010 gestiunea sistemului de salarizare a personalului din instituțiile și autoritățile publice se asigură de fiecare ordonator principal de credite.

(2) Gestiunea sistemului de salarizare a personalului din instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar de stat se asigură de ordonatorii principali de credite și de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

(3) Gestiunea sistemului de salarizare a personalului din unitățile sanitare publice, din rețeaua Ministerului Sănătății și a autorităților administrației publice locale se asigură de ordonatorii principali de credite și de Ministerul Sănătății.

(4) Ordonatorii principali de credite au obligația să stabilească salariile de bază, soldele funcțiilor de bază/salariile funcțiilor de bază, indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură stabilite potrivit legii, să asigure promovarea personalului în funcții, grade și trepte profesionale și avansarea în gradații, în condițiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu.

Mai mult, în mod greșit instanța de fond reține că în speță se justifică concluzia privind caracterul neeligibil al sumei în discuție în raport de prevederile legale în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, raportându-se astfel la art. 7 din Legea nr. 284/2010.

A achiesa la această argumentare înseamnă a încălca principiul aplicării legii, susține recurentul, în condițiile în care art. 6 din Legea nr. 284/2010 prevede că fiecare ordonator de credite are obligația de a stabili salariile de bază, soldele funcțiilor de bază/salariile funcțiilor de bază, indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură stabilite potrivit legii, să asigure promovarea personalului în funcții, grade și trepte profesionale și avansarea în gradații, în condițiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu.

Ordonatorul de credite, în speță, a stabilit în mod temeinic și legal modalitatea cu privire la acordarea claselor de salarizare suplimentare prevăzute de art. 34 din Legea nr. 284/2010.

De altfel, chiar emitentul Ordinului comun nr. 42/77/2011 comunica recurentului că prevederile ordinului referitoare la modalitatea de acordare a numărului de clase de salarizare suplimentare care se atribuie pentru timpul efectiv alocat realizării activităților pentru fiecare proiect pot fi utilizate cu tilu de recomandare.

Instanța de fond nu a reținut aceste aspecte și nici nu le-a înlăturat, arătând recurentul și faptul că Ordinul nr. 5720/23.12.2013, privind modificarea Ordinului nr. 4666/2011 privind Regulamentul privind plata drepturilor salariale pentru personalul care este nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare nu a fost aborgat, anulat și prin urmare produc efecte juridice, fiind opozabil pârâtei.

În consecință, recurentul solicită casarea hotărârii instanței fondului, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2018 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 19 aprilie 2018.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul de față, Înalta Curte constată că este nefondat, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant, în calitate de beneficiar de fonduri structurale nerambursabile a baza contractului de finantare nr. x/03.12.2012 pentru implementarea proiectului cu titlul,,Îmbunătățirea eficacitătii organizaționale a Învățământului Superior prin stabilirea unui set de indicatori specifici și crearea capabilității de gestionare și monitorizare a acestora", cod SMIS 38732, proiect finanțat prin Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative din Fondul Social European, derulat prin AM PODCA, a depus cererea de rambursare nr. 2, înregistrată la AM PO DCA sub nr. x-P/27.08.2014, în cuantum de 2.007.253,16 RON, din care a fost validată doar suma de 1.980.614,54 RON.

In Notificarea privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 2, înregistrată sub nr. x-P/28.08.2014, intimatul a menționat că cererea de mai sus nu a fost validată pentru suma de 26.638,62 RON fara TVA, aferent liniei bugetare 2.1 Cheltuieli de salarizare (salarii) și contribuții salariale aferente suportate de către angajator și angajat,pentru personalul angajat in cadrul instituției structurii partenere ca funcționari publici sau personal contractual cu normă întreagă sau partială de lucru, având atribuții privind implementarea proiectului finantat prin PODCA, intrucat nu s-au respectat prevederile pct. 5 din Ordinul comun nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Măsura nevalidării sumei de 26.638,62 RON a fost contestată, iar prin Decizia nr. II/195/24.10.2014 a fost admisă parțial contestația, din suma nevalidată în cuantum de 26.638,62 RON, suma de 557,24 RON fiind considerată eligibilă. Pentru restul sumei de 26.081,38 RON s-a mentinut măsura nevalidării, reținându-se, în esență, aceleași argumente care au fundamentat notificarea atacată cu contestație adminsitrativă.

Soluționând acțiunea reclamantului, Curtea de Apel București constată că este neîntemeiată, întrucât recurentul-reclamant a solicitat rambursarea unor cheltuieli al căror cuantum este nelegal, prin raportare la normele de drept incidente speței, individualizate în cuprinsul hotărârii instanței de fond.

Constată Înalta Curte că sentința civilă recurată nu este emisă cu încălcarea normelor de drept material, cum greșit susține recurenta, pentru considerentele ce urmează.

Astfel cum rezultă din economia dosarului, cererea de rambursare în discușie a fost respinsă întrucât cheltuielile de salarizare pretinse de recurent încăalcă prevederile legislației privind salarizarea personalului plătit din fodnurile publice precum și dispozițiile Ordinului comun nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

În concret, Ordinul comun anterior menționat prevede, la punctul 5 următoarele:

"Persoanei încadrate conform exemplului prevăzut la pct. 2, care desfășoară activități în cadrul unei echipe de proiect finanțat din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, la clasa de salarizare 70 i se adaugă până la 25 de clase de salarizare suplimentare, stabilite potrivit legii, pe perioada cât îșidesfășoară activitatea în aceste condiții. Timpul efectiv alocat lunar este corespunzător unei norme întregi, pentru care se acordă 25 de clase de salarizare suplimentare, sau poate corespunde unor fracțiuni de normă, după cum urmează:

- până la 8 ore se acordă o clasă de salarizare;

- între 9 și 35 de ore se acordă 5 clase de salarizare;

- între 36 și 62 de ore se acordă 9 clase de salarizare;

- între 63 și 89 de ore se acordă 13 clase de salarizare;

- între 90 și 116 ore se acordă 17 clase de salarizare;

- între 117 și 143 de ore se acordă 21 de clase de salarizare;

- peste 144 ore, dar fără a depăși durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare, se acordă 25 de clase de salarizare.

În primele 5 zile ale fiecărei luni calendaristice, în funcție de numărul de ore efectiv lucrate în luna anterioară, conform pontajului lunar semnat de managerul/coordonatorul/șeful de proiect, se stabilește numărul corespunzător de clase ce este acordat pentru activitatea desfășurată în luna anterioară ca membru al "echipei de proiect", în înțelesul art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010.

Conducătorul instituției, prin act administrativ, nominalizează, începând cu data de 1 ianuarie 2011, dintre persoanele care sunt implicate în pregătirea și implementarea proiectelor cu finanțare din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, pe cele care, în calitate de membre ale unei "echipe de proiect", vor beneficia de majorarea salarială prevăzută la art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu încadrarea în numărul prevăzut la alin. (4) al aceluiași articol, după caz".

Prin Ordinul MEN nr. 5720, emis la data de 23.12.2013 privind modificarea Ordinul nr. .4666/20.07.2011 privind aprobarea Regulamentului privind plata drepturilor salariale pentru personalul care este nominalizat în echipele de proiect finanțate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, iar la art. I, se prevăd urmatoarele:

"

- până la 10 ore/lună se acordă 2 clase de salarizare - 5% din salariul de bază;

- între 11 și 30 ore/lună se acordă 8 clase de salarizare - 20% din salariul de bază;

- între 31 și 50 ore/lună se acordă 13 clase de salarizare - 32,5% din salariul de bază;

- între 51 și 70 ore/lună se acordă 16 clase de salarizare - 40% din salariul de bază;

- între 71 și 100 ore/lună se acordă 19 clase de salarizare - 47,5% din salariul de bază;

- între 101 și 143 ore/lună se acordă 21 clase de salarizare - 52,5% din salariul de bază;

- peste 144 ore/lună dar fără a depăși durata maximă a timpului de lucru, prevăzută de normele legale în vigoare, se acordă 25 clase de salarizare - 62,5% din salariul de bază."

Este evident că marja de majorare a salariilor de bază, astfel cum a fost stabilită prin Ordinul nr. 5720/02.12.2013 și în funcție de care au fost stabilite și drepturile salariale ale funcționarilor implicați în implementarea proiectului al cărui beneficiar este recurentul-reclamant, a depășit limitele prevăzute prin Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 42/77/2011.

Reținând acest aspect, judecătorul fondului precizează și faptul că, deși Ordinul MEN nr. 5720/2013 statuează în mod expres in preambulul său imprejurarea că la emiterea acestuia au fost avute in vedere dispozițiile Ordinului comun al ministrului muncii, familiei șiprotecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, se constată totuși că dispozițiile acestuia contravin actului normativ superior pe care se intemeiază, sub aspectul majorării salariale de care poate beneficia personalul care este nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare .

Prin urmare, instanța fondului a analizat concursul de reglementări dintre cele două ordine, și, dând prevalență forței juridice superioare reglementării reprezentate de Ordinul comun nr. 42/77/2011, recunoscută numai formal de către recurent, a constatat faptul că în mod nelegal au fost stabilite drepturi salariale în cuantum superior prin Ordinul nr. 5720/2013, emis de către recurentul pârât.

De aceea, faptul că acest din urmă ordin nu a fost anulat sau aborgat nu are nicio relevanță în privința aprecierii legalității refuzului intimatului de a rambursa sumele pretinse de către recurent, cât timp aceste sume se situează în afara limitelor prevăzute prin actele normative cu forță juridică superioare Ordinului MEN nr. 5720/2013.

În mod greșit apreciază recurentul-reclamant caracterul normelor cuprinse în Ordinul comun nr. 42/77/2011 ca fiind de recomandare, concluzie ce se desprinde din contextul emiterii acestui act.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) din Legea cadru nr. 284/2010, "personalul din autoritățile administrației publice centrale, din structurile din subordinea autorităților administrației publice centrale și din instituțiile administrației publice locale, nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum și din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, beneficiază de la data intrării în vigoare a prezentei legi de o majorare a salariului de bază cu până la 75%, iar începând cu data de 1 ianuarie 2011 în locul majorării de până la 75%, de o majorare de până la 25 de clase de salarizare suplimentare aplicată la salariul de bază lunar, proporțional cu timpul efectiv alocat realizării activităților pentru fiecare proiect, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat, fără a depăși durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare și fără a depăși in total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2)."

Legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, respectiv Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 a fost publicată in Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010.

Conform art. 17 din lege, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice vor elabora normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care vor fi aprobate prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice, care va stabili și formula concretă de calcul al salariilor, indemnizațiilorși soldelor pentru anul 2011.

În aplicarea acestor dispozitii legale a fost emis Ordinul comun al ministrului muncii și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, astfel că sunt lipsite de suport afirmațiile recurentului-reclamant, în sensul că prevederile Ordinului comun nr. 42/77/2011 cuprind doar norme de recomandare.

Nici prevederile art. 6 din Legea nr. 284/2010 nu pot constitui temei pentru admiterea acțiunii reclamantului, observând Înalta Curte faptul că obligația de stabilire a drepturilor salariale în limita încadrării în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu nu poate conferi legalitate unor măsuri de stabilire a drepturilor salariale cu neobservarea prevederilor legale.

În concluzie, Înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., considerent pentru care va respinge ca nefondat recursul civil de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței nr. 1635 din 9 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 mai 2018.