ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3342/2017

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17 martie 2015, reclamantul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, a solicitat anularea parțială a Notificării privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 5, întrucât cererea nu a fost validată integral, respectiv și pentru suma de 9.878,11 lei fără TVA privind proiectul cod SMIS 39174 și validarea sumei de 9.878,11 lei fără TVA.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1683 din 12 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității plângerii prealabile, respingând cererea reclamantului ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței de fond, reclamantul Ministerul Educației și Cercetării Științifice a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. A susținut recurentul-reclamant că excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, raportat la prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a fost respinsă în mod nelegal de prima instanță. Astfel, deși instanța de fond a reținut că "la data de 08.09.2014, reclamantul a depus la registratura pârâtului contestație formulată împotriva Notificării nr. 2984-P/21.07.2014, contestație înregistrată sub nr. 68814 din 08 septembrie 2014", nu a reținut faptul că aceasta a fost formulată în termen legal. Apreciază că, în speță, termenul de depunere a contestației a început să curgă de la data la care a luat cunoștință de conținutul actului contestat și a fost înregistrat la ministerul reclamant, sub nr. 1024 din 06.08.2014, astfel încât aceasta este data de la care a început să curgă termenul în care se putea formula plângere prealabilă. Recurentul susține că în cauza de față au fost respectate prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, conform cărora cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă. Prin urmare, arată recurentul că, și în situația în care s-ar reține că plângerea prealabilă a fost introdusă cu depășirea termenului de 30 de zile (împrejurare inexistentă în speță), cererea de chemare în judecată a fost formulată în termen legal.

Apărarea intimatului Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea recursului. Excepția inadmisibilității cererii a primit o soluție fondată, întrucât, data la care reclamantul a luat cunoștință de conținutul actului și de la care a început să curgă termenul în care se putea formula plângere prealabilă este 21.07.2014, când notificarea i-a fost transmisă prin fax de către AM PO DCA, iar nu 06.08.2014, când a fost înregistrată la sediul ministerului, cum greșit susține acesta.

Procedura de soluționare a recursului 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecarea în fond. Prin încheierea de la aceeași dată, Înalta Curte a dispus rectificarea citativului cauzei, în raport de dispozițiile art. 10 și 12 din O.U.G. nr. 1/2017, în sensul menționării, în calitate de recurent-reclamant a Ministerului Educației Naționale (în locul Ministerului Educației și Cercetării Științifice) și, în calitate de intimat-pârât, a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (în locul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice). 5.2. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat. 5.2.1. Argumente de fapt și de drept relevante Acțiunea judiciară inițiată de reclamantul Ministerul Educației Naționale are ca obiect anularea parțială a Notificării nr. 2984-P/21.07.2014 privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 5 emisă de MDRAP (în prezent MDRAPFE), prin care a fost validată doar suma de 593.179,17 lei, însă nu și suma suma de 9.878,11 lei fără TVA privind proiectul cod SMIS 39174. Analizând cu prioritate excepția tardivității plângerii prealabile, invocată de pârât, prima instanță a ajuns la concluzia că aceasta este întemeiată, respingând cererea reclamantului ca inadmisibilă. Se reține astfel că soluția de inadmisibilitate a acțiunii promovate în cauză a fost întemeiată pe constatarea că, în speță, s-a solicitat anularea unui act administrativ unilateral, fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, care, prin art. 7 alin. (1), condiționează sesizarea instanței de îndeplinirea procedurii prealabile administrative. Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă, potrivit art. 193 alin. (1) C. proc. civ. Pentru a fi valabilă, procedura prealabilă trebuie îndeplinită în cadrul unor termene prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Nerespectarea acestor termene echivalează cu neîndeplinirea procedurii prealabile. Termenul general pentru îndeplinirea acestei proceduri în cazul actelor administrative unilaterale cu caracter individual este de 30 de zile și se socotește de la data comunicării actelor respective. În cauză, instanța de control judiciar reține că actul a cărui anulare se solicită a fost comunicat reclamantului, prin fax, la data de 21.07.2014, iar contestația/plângerea prealabilă a fost depusă la registratura pârâtului la data de 08.09.2014, cu depășirea termenului de 30 de zile de la data comunicării actului, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Recurentul susține fără temei că data luării la cunoștință asupra actului administrativ individual atacat ar fi data înregistrării lui la registratura acestuia, adică 06.08.2014. Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004: " (1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, acestuia (...);". Cum norma citată nu conține dispoziții privind modalitatea de comunicare a actului se aplică prin similitudine dispozițiile C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, potrivit art. 2 C. proc. civ. Așa fiind, comunicarea prin fax poate fi circumscrisă modalității la care se referă art. 154 alin. (6) teza I C. proc. civ.: " alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia" și, prin aceasta, mai ales în contextul actual, trebuie acceptată ca fiind conformă cu spiritul reglementării citate. Ceea ce este esențial, este ca actul să fie adus la cunoștința destinatarului său. Din înscrisul existent la dosarul instanței de fond rezultă că la numărul de fax aparținând reclamantului, în data de 27 iulie 2014, ora 14.22, a fost primit (result OK) actul (notificarea nr. 2984-P/21.07.2014), compus din două pagini, așa încât se apreciază că autoritatea pârâtă nu doar că a comunicat în data de 21.07.2014 actul administrativ contestat, dar ministerul reclamant a și primit-o și, prin urmare, aceasta este data de la care trebuie calculat termenul de 30 zile în care reclamantul putea să formuleze plângere. Nici la judecata în primă instanță și nici în recurs, recurentul-reclamant nu a contestat transmiterea realizată prin fax sau că numărul de fax nu i-ar aparține, acreditând doar ideea că singura comunicare valabilă este cea realizată prin poștă. Legiuitorul nu a impus o condiție referitoare la mijloacele prin care să se realizeze comunicarea, ceea ce înseamnă că nu există nici o prevedere din care să se poată desprinde concluzia că transmiterea documentului prin intermediul poștei ar avea întâietate față de alte modalități în format electronic, singura cerință fiind aceea a comunicării. Or, în cauza de față, comunicarea actului administrativ contestat s-a făcut în data de 21.07.2010, prin fax, dată asupra căreia nu există niciun dubiu. Prin urmare, în condițiile în care recurentul-reclamant nu a dovedit că a formulat plângere prealabilă în termen de 30 de zile de data comunicării notificării, Înalta Curte constată că prima instanță în mod just a respins acțiunea în contencios administrativ, ca inadmisibilă. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerul Educației Naționale.