ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6267/2021

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 17.07.2018, reclamantul Ministerul Educației Naționale a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (M.D.R.A.P.) - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative: - anularea Deciziei nr. 184/23.02.2017 privind soluționarea contestației formulate de către Ministerul Educației Naționale împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/20.12.2017, înregistrată la DGPECA sub nr. x.01.2018, referitoare la proiectul cod SIPOCA 3; - anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/20.12.2017; - anularea Deciziei nr. 202/10.05.2018 privind soluționarea contestației formulate de către M.E.N. împotriva Notificării privind suma autorizată prin cererea de rambursare nr. x - sume amânate temporar la plată nr. x/2018; - anularea Notificării privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. x - sume amânate temporar la plată cu nr. x/15.03.2018 care a fost înregistrată la Ministerul Educației Naționale cu nr. 1200/SIPOCA 3/20.03.2018; - admiterea cererii și validarea sumei în cuantum de 29576,42 RON la plată, care reprezintă reducerea procentuală de 25%, care a fost amânată temporar de la plată (18018,80 RON pentru beneficiar Ministerul Educației Naționale și 11557,62 RON pentru partener Academia Română) ca fiind cheltuială eligibilă.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 1675 din data de 08 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Educației Naționale în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Ministerul Educației Naționale, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a considerat, în mod eronat, că optând pentru achiziția directă a echipamentelor IT, Ministerul Educației Naționale a încălcat prevederile art. 2 alin. (2) pct. b) și d), art. 11 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, prin utilizarea unei metode de calcul care a condus la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, în scopul de a evita aplicarea prevederilor legale privind achizițiile publice care instituie reglementări exprese cu privire la pragurile valorice ce trebuie respectate. A învederat recurentul că, deși sunt numite generic "echipamente IT", produsele achiziționate nu pot fi considerate similare doar pentru că asigură realizarea monitorizării eficiente a activităților din cadrul proiectului "Dezvoltarea capacității Ministerului Educației Naționale și a Cercetării Științifice de monitorizare și prognoză a evoluției învățământului superior în raport cu piața muncii". În acest sens, a arătat că televizorul smart nu poate fi asimilat cu stickul USB și cu HDD extern și nici telefoanele mobile cu imprimantele. De asemenea, deși a citat dispozițiile art. 13 și 17 din Anexa la H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, instanța nu a menționat și prevederile art. 16 din același act normativ sau art. 10 din Legea nr. 98/2016. A mai arătat recurentul că, din analiza și interpretarea prevederilor H.G. nr. 44/2016 privind organizarea funcționarea Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și ale Legii nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române - republicată, se poate observa că există două entități distincte care realizează independent achizițiile, deși sunt parteneri în același proiect, astfel încât este o concluzie eronată a considera că cei doi parteneri trebuiau să cumuleze valoarea achizițiilor iar achiziția să se facă de către unul dintre ei, în condițiile în care valoarea achiziționării de echipamente IT raportată la fiecare partener nu a depășit pragul valoric stabilit de legislația în materie .

Apărările formulate de intimat Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Reclamantul Ministerul Educației Naționale a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Decizia nr. 184/23.02.2017, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/20.12.2017, Decizia nr. 202/10.05.2018 și Notificarea nr. x/15.03.2018 privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. x - sume amânate temporar la plată, solicitând totodată validarea sumei de 29.576,42 RON, care reprezintă reducerea procentuală de 25% care a fost amânată termporar la plată (18.018,80 RON pentru beneficiar Ministerul Educației Naționale și 11.557,62 RON pentru partener Academia Română) . Fiind învestită cu soluționarea căii de atac promovate de reclamantă împotriva soluției de respingere a acțiunii, instanța de control judiciar reține că hotărârea atacată nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentința primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale, în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Astfel, din actele și documentele aflate la dosar, rezultă că între părți a fost încheiat contractul de finanțare nr. x/13.06.2016 pentru implementarea proiectului " Dezvoltarea capacității Ministerului Educației Naționale de monitorizare și prognoză a evoluției învățământului superior în raport cu piața muncii" cod SIPOCA 3/SMIS 59947. În urma verificării unei suspiciuni de neregulă, echipa de control a constatat că, la nivelul întregului proiect, valoarea estimată totală a achizițiilor publice efectuate, ce au ca obiect produse IT, respectiv echipamentele IT, licențe informatice și accesorii de natură IT, este de 149.144 RON fără TVA (108.420 RON fără TVA Ministerul Educației Naționale și 40.724 RON fără TVA Academia Română) conform bugetului probat, fiind depășit pragul minim stabilit de legislația în vigoare pentru aplicarea procedurii simplificate, respectiv 132.519 RON, conform art. 7 alin. (5) din Legea nr. 98/2016, astfel încât a fost aplicată o corecție financiară de 25% din sumele plăților validate. De asemenea, prin notificarea nr. x/15.03.2018 privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. x a fost stabilită suma de 29.576,42 RON, care reprezintă reducerea procentuală de 25%, amânată temporar de la plată (18018,80 RON pentru beneficiar Ministerul Educației Naționale și 11557,62 RON pentru partener Academia Română . Recurentul-reclamant a criticat sentința instanței de fond, apreciind că aceasta a reținut, în mod eronat, încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) pct. b) și d) și a) art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 98/2016, în sensul utilizării unei metode de calcul care a condus la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, respectiv la eludarea prevederilor legale privind pragurile valorice minime în care trebuie să se încadreze pentru aplicarea procedurii simplificate, directe. În opinia recurentului, bunurile achiziționate (desktop, laptop, imprimantă, tabletă, TV smart, hard-disk extern, memory stick, licență Antivirus, licență Office, geantă pentru laptop, mouse) nu sunt produse similare și nu pot fi privite ca un tot unitar, doar pentru că asigură realizarea monitorizării eficiente a activităților din cadrul proiectului. Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 98/2016, în sensul dispozițiilor alin. (1), prin produse similare se înțelege acele produse care îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiții: a) sunt destinate unor utilizări identice sau similare; b) fac parte din gama normală de produse care sunt furnizate/comercializate de către operatori economici cu activitate constantă în sectorul respectiv. Contrar susținerilor recurentului-reclamant, prin raportare la textul de lege invocat anterior, Înalta Curte reține că bunurile achiziționate intră în categoria bunurilor similare de resort IT, întrucât acestea sunt comercializate pe aceeași piață de profil, au fost achiziționate în vederea asigurării monitorizării eficiente a activităților în cadrul proiectului și a unui management eficient și asigură efectuarea unor operațiuni complementare pentru atingerea obiectivului comun, în implementarea aceluiași proiect. Prin urmare, s-a reținut în mod corect că nu se justifică divizarea contractului de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică, o astfel de măsură conducând la încălcarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 98/2016. Mai mult decât atât, în cazul achiziționării unor produse similare de către autoritatea contractantă, dispozițiile art. 18 alin. (2) din același act normativ prevăd în mod expres că valoarea estimată a achiziției, în cazul în care atribuirea contractelor poate fi realizată pe loturi separate, se determină luând în considerare valoarea globală estimată a tuturor loturilor. Înalta Curte nu poate primi nici criticile recurentului referitoare la procedura de achiziție directă și reține faptul că potrivit art. 11 din Legea nr. 98/2016 "(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza metode de calcul al valorii estimate a achiziției cu scopul de a evita aplicarea procedurilor de atribuire prevăzute de prezenta lege. (2) Nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică și nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică cu scopul de a evita aplicarea procedurilor de atribuire reglementate de prezenta lege". Astfel, pârâtul a reținut, în mod just, că în stabilirea procedurii de atribuire beneficiarul și partenerul său nu au ținut seama de toate achizițiile care urmau a fi realizate în cadrul proiectului, ci numai de achiziția echipamentelor aflate în sarcina fiecăruia, fără să țină seama de valoarea estimată cumulată a tuturor acestor bunuri. De asemenea, chiar dacă proiectul are mai mulți beneficiari, cu buget propriu în cadrul proiectului, aceștia puteau desfășura proceduri de achiziție publică pentru bunurile și serviciile bugetate, dar cu respectarea principiului legal conform căruia tipul procedurii este determinat de valoarea totală a bunurilor și serviciilor la nivel de proiect ce urmează a fi achiziționate. Prin urmare, este nefondată că susținerea recurentului conform căreia valoarea achiziționării produselor nu trebuie analizată unitar, ci trebuie raportată exclusiv la fiecare partener, întrucât beneficiarul și partenerul sunt entități diferite, potrivit prevederilor H.G. nr. 44/2016 privind funcționarea Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice și ale Legii nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române. Este adevărat că ambele entități sunt parteneri în cadrul aceluiași proiect, însă nu există o reglementare expresă care să facă o distincție în sensul indicat de recurent, câtă vreme actele normative invocate vizează strict organizarea și funcționarea celor două entități și, nicidecum, regimul achizițiilor publice. Astfel, procedura achiziției directe nu a fost corect aleasă de către Ministerul Educației Naționale, prin raportare la valoarea estimată a achizițiilor și la pragurile de achiziție prevăzute de legislația în vigoare, mai ales în contextul în care recurentul-reclamant avea cunoștință despre faptul că la nivelul proiectului cod SIPOCA 3 erau prevăzute achiziții cu același obiect sau destinate utilizării identice sau similare, atât pentru beneficiar, cât și pentru partener. Pentru considerentele expuse, constatând că sentința primei instanțe nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.