ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3598/2022

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. x/26.11.2019 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civile nr. 74 din 8 octombrie 2020, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a anulat Raportul de evaluare nr. x/26.11.2019 emis de pârâtă și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.050 RON, cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtă Agenția Națională de Integritate a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut că reclamantul era subordonat administratorului având drept de semnătură numai pentru pontaje, situații de lucrări, procese-verbale de recepție și fișe obiecte de inventar. Instanța de fond a apreciat că încheierea contractelor este străină reclamantului, acesta neavând un rol în încheierea respectivelor contracte, iar funcția deținută în cadrul societății comerciale nu poate fi încadrată în categoria funcțiilor de conducere menționate în Legea nr. 161/2003. Contrar celor reținute de instanța de fond, recurenta susține că nu are relevanță pentru existența situației de incompatibilitate prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003 faptul că recurentul nu are prerogative de angajare a societății în raport cu terțe persoane și nici că nu ar fi avut un rol la încheierea contractelor. Legiuitorul nu a condiționat situația de incompatibilitate de încheierea contractelor personal de către consilierul local, fiind suficient ca relația comercială să existe între UAT-ul respectiv și societatea comercială la care consilierul local deține funcția de conducere sau calitatea de acționar sau asociat. Intimatul-reclamant, cunoscând legislația referitoare la incompatibilități, ar fi trebuit să informeze celelalte persoane din conducerea societății că încheierea oricărui contract comercial sau de asociere cu autoritatea publică din care face parte, ori cu societățile comerciale înființate de consiliul local, este de natură să atragă incompatibilitatea sa. Legiuitorul a stabilit în mod expres incompatibilitățile consilierilor locali și județeni, una dintre acestea fiind generată de încheierea de contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv, ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective, între societatea comercială la care acesta deține funcții sau calități și autoritățile administrației publice locale din care fac parte. Or, judecătorul fondului nu a făcut altceva decât să adauge noi condiții pentru existența stării de incompatibilitate reglementată de art. 90 din Legea nr. 161/2003, condiții care în mod evident nu au fost avute în vedere de către legiuitor. În susținerea recursului sunt invocate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă a apărărilor expuse în întâmpinare intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare nr. x/26.11.2019 s-a reținut că, în urma evaluării efectuate în lucrarea nr. 2933/A/II/02.02.2017, au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul juridic al incompatibilităților deoarece, în perioada în care reclamantul a exercitat funcția de consilier local, UAT Victoria a încheiat contracte comerciale de prestări de servicii și de executare de lucrări cu S.C. B., societate în cadrul căreia deținea funcția de Șef Parc Industrial, iar în baza acestor contracte societatea a încasat suma de 90.368,87 RON, fiind astfel încălcate prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Înalta Curte constată că recurentul-reclamant, începând cu data de 15.11.2016, deținea funcția de Șef Parc Industrial la S.C. B. S.R.L., iar funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local Orașului Victoria începând cu data de 24.06.2016, în baza HCL nr. 2/24.06.2016. Între S.C. B. S.R.L. și UAT Victoria au fost încheiate un număr de 15 contracte comerciale în valoare totală de 105.158,80 RON. Contrar celor reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile existenței situației de incompatibilitate prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003. Potrivit prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 "Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective". Or, recurentul-reclamant deținea calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Orașului Victoria, exercitând simultan și funcția de conducere de Șef Parc Industrial la S.C. B. S.R.L., iar între UAT Victoria și S.C. B. S.R.L. au fost încheiate contracte comerciale. Funcția de Șef Parc Industrial la S.C. B. S.R.L. este o funcție de conducere și se încadrează în sintagma " alte funcții de conducere" folosită de legiuitor în articolul 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Conform dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, pentru existența incompatibilității nu este obligatoriu ca persoana respectivă să dețină cea mai înaltă funcție de conducere din societate ci este suficientă deținerea uneia dintre funcțiile de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, ipoteză în care se regăsește reclamantul prin deținerea funcției de Șef Parc Industrial. Astfel, incompatibilitatea stabilită prin art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice de autoritate, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice de autoritate. Aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul voinței legiuitorului de asigurare a integrității în exercitarea funcțiilor publice, inclusiv prin stabilirea unor interdicții și aplicarea unor sancțiuni în cazul persoanelor cu privire la care s-a constatat încălcarea regimului incompatibilităților sau conflictului de interese. Interdicția pentru consilierii locali și județeni prevăzută la art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 este imperativă, scopul incompatibilității fiind împiedicarea alesului local de a încheia contracte comerciale, respectiv ca societatea la care deține calitatea sau funcția prevăzută de lege să încaseze bani de la autoritatea administrației publice locale din care face parte. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentei sunt întemeiate, instanța de fond apreciind în mod greșit situația de fapt dedusă judecății, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea și interpretarea eronată a dispozițiilor legale aplicabile cauzei. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamantului, motiv pentru care va admite recursul, va casa sentința atacată și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.