ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3419/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 mai 2019, sub nr. x/2019, și ulterior precizată, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 4 București, reprezentată în proces de D.G.R.F.P. București și B. (conducător al pârâtei de rândul 1), solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să aplice conducătorului pârâtei o amendă în cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și să-i acorde reclamantului penalități în condițiile art. 906 noul C. proc. civ. pentru prejudiciul cauzat prin refuzul executării obligației, în cuantum de 1.000 RON pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzută în titlu executoriu.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 32 din 14 noiembrie 2019, Curtea de Apel Oradea hotărât următoarele: - a respins primul capăt de cerere din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta de rândul 1, respectiv Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 4 București, reprezentată în proces de D.G.R.F.P. București, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală; - a respins cel de-al doilea capăt de cerere din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul de rândul 2, respectiv B., ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală; - a respins ca nefondat primul capăt de cerere din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul de rândul 2, respectiv B.; - a respins ca nefondat al doilea capăt de cerere din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta de rândul 1, respectiv Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 4 București, reprezentată în proces de D.G.R.F.P. București.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Hotărârea pronunțată în recurs Prin Decizia nr. 4942 din 6 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 32 din data de 14 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Contestația în anulare Împotriva Deciziei nr. 4942 din 6 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, a formulat contestație în anulare contestatorul A., întemeiată pe motivul prevăzut de art. 503 alin. (1) punctul 3 din C. proc. civ. La termenul de judecată din 4 iunie 2021, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării contestației în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 506 alin. (1) din C. proc. civ., reținând cauza în pronunțare asupra acestui aspect. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., excepția tardivității formulării contestației în anulare, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru considerentele arătate în cele ce urmează. Potrivit art. 506 alin. (1) din C. proc. civ.: "Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă". Termenul de 15 zile stabilit prin textul legal menționat se calculează potrivit dispozițiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) din C. proc. civ. care arată că "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul". Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că Decizia nr. 4942 din 6 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ce face obiectul contestației în anulare a fost comunicată contestatorului A. la data de 27 octombrie 2020, iar contestația în anulare a fost expediată către Înalta Curte la data de 25 noiembrie 2020 . Aplicând dispozițiile art. 506 alin. (1) din C. proc. civ. la situația procedurală descrisă mai sus, rezultă că ultima zi în care contestatorul putea să exercite calea de atac extraordinară a contestației în anulare era 12 noiembrie 2020, data de 25 noiembrie 2020 fiind situată în afara termenului procedural legal. Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate". Susținerea contestatorului în combaterea excepției tardivității, în sensul că s-a raportat la termenul de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii nu poate fi reținută în cauză, deoarece contestatorul nu s-a aflat în această ipoteză, decizia fiindu-i comunicată înăuntrul termenului de an prevăzut de art. 506 alin. (1) teza a II-a, astfel încât trebuia să se raporteze la termenul de 15 zile care a început să curgă de la data comunicării deciziei contestate. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității și va constata nulitatea contestației în anulare formulată de A..