ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3226/2022

Ședința publică din data de 3 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, suspendarea efectelor înscrisului intitulat "informare a suspendării executării Ordinului Ministrului Mediului Apelor și Pădurilor nr. 1460/2021".

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2 din 5 ianuarie 2022, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca inadmisibilă.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. a declarat recurs.

După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că înscrisurile pe baza cărora s-a suspendat vânătoarea nu sunt doar înscrisuri de informare, deoarece, în lipsa acestor înscrisuri, pe de o parte vânătoarea nu s-ar fi oprit iar pe de altă parte Garda Forestieră nu ar fi putut dispune sancțiuni în cazul în care o persoană fizică ar fi continuat vânătoarea, deci implicit înscrisurile în cauză au afectat raporturi juridice.

În opinia recurentei, înscrisurile ce fac obiectul litigiului produc efecte directe și nemijlocite asupra unui Ordin de ministru, au născut raporturi juridice, respectiv s-a conferit dreptul de extracție, în condițiile aplicării acelui ordin. De asemenea, înscrisurile în cauză sting/suspendă raporturi juridice, respectiv exercitarea unui drept (vânătoarea), care dă naștere la raporturi juridice.

Față de motivarea instanței de fond, recurenta consideră că înscrisurile în cauză sunt acte cu caracter administrativ, deoarece sunt acte administrative care emană de la o autoritate publică și cel puțin până la proba contrarie se bucură de prezumpția de legalitate, chiar dacă "informarea" este semnată de către o persoană care nu putea emite asemenea acte și dau naștere, modifică și sting raporturi juridice, deoarece pe de o parte, conferă dreptul Gărzii Forestiere de a aplica sancțiuni, în cazul exercitării dreptului de a vâna, deci dau naștere unui raport juridic și pe de altă parte prin interzicerea exercitării unui drept sting un raport juridic.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Intimatul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă invocă faptul că suspendarea efectelor juridice produse de către Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1460/2021 s-a realizat urmare a notei de informare a Ministerului și nu a sentinței civile nr. 113/26.11.2021, pronunțate in dosarul nr. x/2021 de către Curtea de Apel Târgu Mureș.

Curtea de Apel București a reținut că prin ambele înscrisuri se aduce la cunoștință faptul că prin sentința nr. 113/2021 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2021, s-a dispus suspendarea executării Ordinului ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1460/2021, acestea având numai un rol de informare cu privire la soluția dispusă de către instanță."

Astfel, instanța de fond a reținut corect faptul că ministerul doar a comunicat soluția instanței și nu a dispus suspendarea actului administrativ.

Înalta Curte constată că din analiza adresei a cărei suspendare se solicită rezultă faptul că aceasta nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi catalogată drept un act administrativ, întrucât nu a dat naștere, nu a modificat si nici nu a stins raporturi juridice.

Informarea de către Minister a Gărzilor Forestiere cu privire la soluționarea litigiului prin care s-a dispus suspendarea OMMAP nr. 1460/2021 a fost făcută de pârât în calitate de emitent al actului suspendat.

Suspendarea Ordinului ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1460/2021 s-a realizat prin sentința civilă nr. 113/2021 pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2021, iar nu prin adresa de informare a Ministerului.

Astfel fiind, în mod corect s-a reținut că adresa respectivă nu reprezintă un act administrativ astfel cum este definit de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar instanța de fond în mod temeinic și legal a admis excepția inadmisibilității acțiunii.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a constatat că niciunul dintre cele două înscrisuri nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice, neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi considerate acte administrative(act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice).

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."

Dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004 se referă la posibilitatea suspendării efectelor unui act unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Câtă vreme dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se referă la suspendarea executării actului administrativ unilateral, în mod temeinic și legal s-a reținut că este inadmisibilă cererea prin care solicită suspendarea unui înscris care nu reprezintă un act administrativ.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 2 din 5 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2022.