ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3215/2022

Ședința publică din data de 3 iunie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 20663/22.07.2019, obligarea pârâtului FGA la plata unei despăgubiri suplimentare în cuantum de 365.000 RON, pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat de decesul fiicei sale, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 903 din 30 septembrie 2020, a respins excepția tardivității acțiunii, ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat în parte Decizia nr. 20663/22.07.2019 emisă de pârât, în ceea ce privește despăgubirile acordate pentru daunele morale, a obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să stabilească în favoarea reclamantului o despăgubire de 30.000 euro (echivalent în RON, la curs BNR din ziua plății) pentru daunele morale, a obligat pârâtul la plata către reclamant a despăgubirii de mai sus, din care se va diminua despăgubirea de 75.097 RON deja achitată precum și la plata către reclamant a sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

Împotriva hotărârii instanței de fond, atât recurentul - reclamant A. cât și recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, au declarat recurs.

3.1. Reclamantul A., în motivarea recursului, arată că deși instanța de fond a apreciat că este echitabilă suma de 30.000 euro cu titlu de despăgubirii bănești pentru acoperirea suferinței psihice a, motivat de faptul că lipsa relației de familie cu fiica sa se va perpetua în timp, și pe cale de consecință și suferința acestuia se va perpetua în timp, a presupus totuși că și suferința cauzată de pierderea fiicei sale se va diminua sau va îmbracă alte forme, neputând fi deci considerată un act instantaneu, punctual.

Recurentul arată că este greu de cuantificat suferința unui părinte și chiar în situația în care ne raportăm la motivarea instanței de fond care a apreciat că s-a rezumat la a prezenta numai aspecte cu caracter general.

Situația trebuie privită în raport de particularitățile individuale ale persoanei prejudiciate și de intensitatea cu care s-a perceput pierderea suferită.

După pierderea fiicei sale, recurentul susține că întreaga viață a avut de suferit, în plan personal a divorțat și s-a îmbolnăvit de hepatită virală cronică B, afecțiune în continuă evoluție și în prezent pentru care au fost necesare foarte multe analize și internări în spital.

Sentimentele de neputință, de frică, de imensă tristețe și alte emoții negative produse prin săvârșirea faptei prejudiciabile se circumscriu și ele în categoria suferințelor, a afecțiunii pe care o purtăm celor apropiați nouă, în general a acelor valori, trăiri și sentimente ce ne definesc ca oameni.

Desigur, întinderea prejudiciului moral real și efectiv produs în această cauză este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile a instanței, pe o bază echitabilă, însă nicio sumă de bani nu va putea înlocui pierderea ireversibilă suferită prin decesul fiicei sale.

3.2. Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, prin motivele de recurs arată că instanța de fond a încălcat prevederile art. 2 alin. (1) și (3) și 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 și ale art. 21 din Norma ASF 16/2015, precum și ale art. 49 alin. (2) lit. d) din Ordinul CSA 14/2011.

Din aceste dispoziții rezultă faptul că Fondul protejează creditorii de asigurări de consecințele insolvenței, nu faptul că Fondul se substituie asigurătorilor, obligațiile fondului fiind obligații proprii, noi, și nu o continuare/preluare a obligațiilor asigurătorilor faliți, aceste obligații fiind limitate atât în timp - la falimentul unui asigurător cât și ca plafon de garantare.

Obligațiile au ca izvor Legea 213/2015 și cererile de plată formulate de creditorii de asigurări- care generează raporturi de drept administrativ dintre aceștia și FGA-, rămânând un terț față de contractul de asigurare RCA care generează obligația de plată în sarcina asigurătorului, art. 9 alin. (2) din Norma ASF 16/2015, stipulând clar că: "(2) Fondul nu preia funcțiile unui asigurător și nu are obligația de a opera în baza de date CEDAM și de a elibera certificat privind daunele înregistrate."

Rezultă cu claritate faptul că singurul scop al constituirii și funcționarii Fondului este acela de garantare a creditorilor de asigurări în cazul falimentului unui asigurător și, fiind un instrument public de garantare, Fondul este obligat să procedeze la circumstanțierea dosarelor de daune, acordând doar suma constituită în dauna efectiv suferită, aceasta fiind rațiunea introducerii în textul de lege a obligativității instrumentării distincte, proprii, a dosarelor de daună de către FGA, potrivit prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea 213/2015 și art. 21 alin. (2) din Norma 16/2015, mai sus citate.

Acesta este și criteriul pe baza căruia FGA instrumentează dosarele de daună și acordă despăgubiri creditorilor de asigurare, cu observarea scopului pentru care Fondul a fost constituit și funcționează, având ca reper principal stabilirea unui tratament echitabil, nediscriminatoriu și verificabil pentru toți petenții care înțeleg să i se adreseze.

Pentru ca principiile echității și obiectivitătii să fie îndeplinite, în ceea ce privește soluționarea pretențiilor constând în despăgubiri morale ca urmare a vătămărilor suferite, în urma accidentelor rutiere, FGA a elaborat o procedură internă, bazată pe legislația și practica judecătorească în materie, stabilind praguri valorice pentru acordarea daunelor morale în funcție de valorile plătite de asigurător până la data falimentului, atât pe cale amiabilă, cât și în urma pronunțării de sentințe judecătorești împotriva sa.

Pentru situațiile în care despăgubirile sunt solicitate ca urmare a unui deces, la stabilirea despăgubirilor sunt avute în vedere valorile medii precizate în Ghidul FPVS, raportat la gradul de rudenie al petentului cu persoana decedată.

Recurentul-pârât mai susține că dreptul de apreciere de care dispune nu a fost exercitat discreționar sau prin abuz/exces de putere, iar instanța de fond nu a reținut un astfel de exercițiu culpabil al dreptului de apreciere în sarcina FGA -Fondul procedând în baza unor reguli clare și concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament egal și nediscriminatoriu față de oricare victimă a accidentelor rutiere -, fapt ce determină ca anularea în parte a actului administrativ atacat să fie lipsită de unul din elementele fundamentale ale sancțiunii dispuse: încălcarea culpabilă a îndatoririlor de către autoritate, cu efect în privința drepturilor sau intereselor persoanelor afectate.

Faptul că a acordat suma de 75.097 RON este justificat tocmai de principiul echității pe care astfel îl aplică, de resursele financiare pe care le deține și de scopul pentru care Fondul a fost înființat și funcționează, scop care nu este acela de a înlocui asigurătorii în raporturile lor contractuale, ci de a constitui o garanție a creditorilor de asigurări că aceștia vor fi despăgubiți în cazul falimentului asigurătorului, iar, în acest scop, suma plătită intimatei nu a fost stabilită arbitrar sau abuziv, ci a avut în vedere practica judecătorească extinsă, internă și externă analizată în cadrul Ghidului FPVS și este departe de a fi derizorie.

De asemenea, în sentința de fond nu este reținută nicio motivare care să permită să se constate că instanța a avut în vedere aplicarea principiului acordării unei despăgubiri echitabile și evitarea îmbogățirii fără justă cauză, precum și pe cel al proporționalității dintre prejudiciul suferit și suma acordată cu titlu de despăgubire, astfel cum a stabilit jurisprudența ÎCCJ.

În susținerea recursurilor sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

În cauză, părțile au formulat întâmpinări reciproce prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinările formulate, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza și răspunde prin considerente comune.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că accidentul s-a produs cu autovehiculul x, condus de numitul B., care, aflându-se pe DN1, pe raza localității Romanești, nu a adaptat viteza la condițiile de trafic, a pierdut controlul asupra direcției mașinii și a intrat în coliziune cu un alt autovehicul, condus regulamentar de C..

Prin cererea x/04.07.2017, reclamantul a adresat FGA cerere de despăgubire, solicitând suma maximă de 450.000 RON, compusă din 50.000 RON daune materiale și 400.000 RON daune morale.

Prin Decizia nr. 20663/22.07.2019, pârâtul a acordat daune materiale de 9.200 RON și daune morale de 75.097 RON, această ultimă sumă fiind acordată în baza grilei Fondului pentru Protecția Victimelor Străzii și a Deciziei nr. 142/26.05.2016 emise de FGA privind Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (materiale și morale) izvorâte din cazuri de vătămare corporală sau decese.

Instanța de fond a anulat această deciziei numai în ceea ce privește despăgubirile acordate pentru daunele morale și a obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să stabilească o despăgubire de 30.000 euro, din care se va diminua despăgubirea deja plătită în sumă de 75.097 RON.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că se impune acordarea acestor daune morale.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, Fondul de garantare a asiguraților trebuie să tină seama de criterii determinante.

Elementele care stau la baza evaluării despăgubirilor bănești pentru daune morale sunt reprezentate de:

- gravitatea prejudiciului moral - rezultat din durerile fizice și psihice este reflectată și poate fi evaluată prin intermediul indicatorului medico-legal denumit "durata îngrijirilor medicale".

- importanța prejudiciului moral - depinde de valorile nepatrimoniale cărora li s-a adus atingere, de măsura în care au fost lezate aceste valori și de intensitatea cu care persoana vătămată a perceput consecințele vătămării.

- durata menținerii consecințelor vătămării - determinată de prezența consecințelor posttraumatice sub forma sechelelor și a complicațiilor având legătură cauzal cu accidentul.

- consecințele prejudiciului pe plan social, familial, perturbările care au apărut în condițiile de viață personală, socială și profesională a reclamantului, dificultățile înregistrate în demersul de reintegrare în societate, de redobândire a echilibrului sufletesc.

Raportat la întreg materialul probator, instanța de fond a apreciat dimensiunile prejudiciului moral al reclamantului, respectiv trauma psihică, suferită prin pierderea fiicei sale.

Înalta Curte apreciază că nu există un sistem care să repare pe deplin daunele morale constând din dureri psihice, întrucât plata sumei de bani abia dacă poate aduce victimei unele alinări sau satisfacții. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește.

Înalta Curte apreciază că suma de 30.000 euro cu titlu de daune morale, acoperă integral, în expresie pecuniară, întreaga întindere a prejudiciului moral suferit de reclamant.

Întrucât cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, etc.

Un criteriu fundamental consacrat de doctrină și jurisprudență în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea.

Din acest punct de vedere, stabilirea cuantumului despăgubirilor morale implică și o doză de aproximare, însă instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care niciodată nu va putea fi înlăturat în totalitate și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei.

Și în termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului, criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar în același timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime.

Înalta Curte apreciază că acordarea de către de despăgubiri cu titlu de daune morale în cuantum de 30.000 euro constituie o reparație adecvată și echitabilă de natură a compensa într-o manieră rezonabilă trauma psihică a reclamantului.

De asemenea, Înalta Curte constată că stabilirea cuantumului daunelor morale include o doză de aproximare, prin raportare la consecințele negative suferite în plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, fără ca sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale să depășească sfera unor compensații destinate a alina suferința fizică și psihică, în caz contrar ajungându-se la o îmbogățire fără just temei a persoanei prejudiciate.

Din perspectivă jurisprudențială, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când au avut de soluționat cauze similare, au procedat la o judecată mai degrabă în echitate.

Astfel, în mod temeinic și legal s-a reținut de către instanța de fond că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, nu poate fi în măsură să conducă la înlăturarea suferinței produse reclamantului, o astfel de pierdere neputând fi cuantificată în bani.

Ceea ce se urmărește prin acordarea daunelor morale este, în primul rând, recunoașterea caracterului vătămător al faptei, prin producerea unor suferințe psihice/emoționale imposibil de cuantificat.

Scopul acordării daunelor morale este de a oferi o compensație persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenția ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că în privința cuantumului despăgubirii bănești ce ar fi necesară pentru acoperirea suferinței psihice, instanța are în vedere și faptul că lipsa relației de familie cu fiica se perpetuează în timp, astfel încât și suferința reclamantului este de presupus că se va perpetua în timp, chiar dacă ea se poate diminua sau poate îmbrăca alte forme.

Prin urmare, Înalta Curte reține că temeinic și legal, s-a apreciat de către instanța de fond, în echitate, că suma de 30.000 euro este mai aproape de scopul urmărit prin acordarea daunelor morale, decât suma acordată de pârât.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Astfel fiind, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Având în vedere soluția pronunțată, Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurentul-pârât privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul - reclamant A. și de recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 903 din 30 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurentul-pârât.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2022.