ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2883/2022

Ședința publică din data de 20 mai 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 06.02.2018 sub nr. de mai sus, astfel cum a fost ulterior precizată, prin cererile depuse în acest sens la dosar și mai apoi prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției solicitând obligarea acestuia în temeiul Legii nr. 544/2001 și al Legii nr. 554/2004 să solicite de la Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Uniunea Naționala a Executorilor Judecătorești din Romania și Casa de Asigurări a Executorilor Judecătorești, autorități care se află sub coordonarea sa, să comunice situațiile financiare anuale pentru anii 2014, 2015 si 2016, respectiv fișierele electronice conținând aceste situații, pe adresa sa de mail.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 3563/2018 pronunțată la data de 10 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată ca nefondată. 3. Cererea de recurs formulată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului casarea în totalitate a hotărârii atacate, și rejudecând cauza a solicitat obligarea pârâților Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, Casa de Asigurări a Executorilor Judecătorești să comunice reclamantului situațiile financiare anualte pentru anii 2014, 2015 și 2016, respectiv fișele electronice conținând aceste situații.

4. Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 26 februarie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 26 februarie 2021 a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 26 februarie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc.

civ., termen care s-a împlinit la data de 26 august 2021. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția perimării recursului. Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3563/2018 din 10 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2022.