ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 288/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 288/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată la data de 04.07.2019, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația Registrul Electronic al Animalelor Domestice și de Companie (Asociația Readc), în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a solicitat instanței obligarea pârâtei la modificarea structurii codului microcipului de identificare a câinilor existenți pe teritoriul României (a transponderului), care este detaliată în anexa nr. 1 pct. 4 respectiv în anexa nr. 2 a Ordinului nr. 1/2014 pentru aprobarea Normelor privind identificarea și înregistrarea câinilor cu stăpân, în sensul eliminării din structura microcipului a celor 3 cifre care reprezintă codul fabricantului
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 107 din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată prin întâmpinare de către pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanta Asociația Registrul Electronic al Animalelor Domestice și de Companie (ASOCIAȚIA READC) în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor,
Calea de atac exercitată în cauză
Reclamanta Asociația Registrul Electronic al Animalelor Domestice și de Companie (Asociația Readc) a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 107 din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.
În opinia recurentului, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea dreptului la sănătate din Constituția României, art. 34, raportat la faptul că nu se asigură transabilitatea și unicitatea codului.
Recurenta consideră faptul că structura actuală a codului/a transpoderului nu respectă normele internaționale ISO 11784 care se referă la unicitatea și transabilitate, cu toate că Ordinul nr. 1/2014 al ANSVSA face trimitere la aceste prevederi internaționale.
Standardele internaționale ISO 11784 prevăd că unicitatea este garantată de state cu un cod de țară (de către țară), iar abia în momentul în care nu există un cod de țară (România are cod de tară 642), aceasta va fi garantată de către producător prin 3 caractere. Astfel, un prim aspect nerespectat și contrar dispozițiilor internaționale este cel referitor la unicitate întrucât autoritatea națională din România nu asigură unicitatea codurilor alocate, deși ar trebui să facă acest lucru, motiv pentru care există multiple cazuri de dublare a anumitor coduri de identificare alocate animalelor.
De asemenea, se susține că prevederile anexei 1 și 2 la Ordinul președintelui ANSVSA nr. 1/2014 arată la pct. 1 lit. b) că unicitatea codului trebuie garantată de către producător, însă această cerință este în contradicție cu normele internaționale ISO - IC AR care stabilesc, că, răspunzătoare pentru unicitate atunci când există cod de țară, este chiar statul în cauză și nu producătorul .
Pe de altă parte, recurenta a arătat că este competentă în a introduce prezenta cerere de chemare în judecată raportat la faptul că legea contenciosului administrativ prevede că orice persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ poate solicita anularea actului, iar sintagmei persoană vătămată din Legea nr. 554/2004 îi este asimilat și "organismul social" care invocă vătămarea prin actul administrativ fie a unui interes public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.
În consecință, recurenta apărând un interes public, identificarea și microciparea animalelor, dar și interesele altor persoane, consideră că este îndreptățită să introducă prezenta acțiune.
În continuare, recurenta susține nerespectarea normelor internaționale ISO, întrucât urmare a reglementării actuale, prin care s-a stabilit ce anume trebuie să conțină codului microcipului, legislația națională este în contradicție cu normele internaționale.
Astfel, partea tehnică a transponderului stabilit prin Ordinul nr. 1/2014 al ANSVSA și descris prin anexele acestuia nu respectă normele internaționale ISO 11784 care se referă la unicitate și transabilitate. Standardul ISO 11784 stabilește structura codului microcipului, structură în care biții 17 până la 64 oferă cele 15 poziții ale unui cod unic la nivel internațional. Primele 3 cifre reprezintă codul producătorului sau al țării, iar următoarele 12 cifre servesc identificării animalului sau identificării la nivel național.
Standardele internaționale care sunt arătate în ordin spre a fi respectate, ISO 11784 prevăd că unicitatea este garantată de state cu un cod de tară, iar dacă nu există un cod de tară (România are cod de tară 642), aceasta va fi garantată de către producător prin 3 caractere. Prin urmare, România având un cod de țară unic, transponderul nu mai are nevoie de cele 3 caractere care reprezintă codul fabricantului așa cum este se precizează în detalierea structurii microcipului, în anexa 1 pct. 4 lit. e) indice iii ("următoarele 3 caractere reprezintă codul fabricantului").
În prezent, atât codul de țară, cât și codul de producător fac parte integrantă din structura microcipului din România, ceea ce este contrar normelor internaționale ISO 11784, care nu permite să existe două coduri (și de țară și de producător), ci codul de producător este condiționat de existența sau inexistența codului de țară.
Mai mult, Ordinul nr. 1/2014 face trimitere la standardele ISO 11748 precizând că "microcipul trebuie să fie un dispozitiv (...) care utilizează tehnologia HDX sau FDX-B conform standardelor ISO 11784 și anexei A a standardului ISO 11785".
Precizează recurenta că, cu ambele coduri (3 caractere pentru fiecare în parte) nu se poate garanta unicitatea și transabilitatea, deoarece nu ar mai rămâne suficiente caractere în structura microcipului pentru seria de animal (codul unic de identificare, utilizat pentru identificarea individuală a unui animal la nivel național).
În consecință, standardul ISO 11784 prevede că statele sunt responsabile pentru unicitatea unui cod național de identificare (garantarea transabilității), iar în cazul în care o țară nu dispune de proceduri pentru atribuirea și înregistrarea acestor coduri, în locul codului de țară se va folosi un cod de producător. Acest lucru va garanta unicitatea codurilor folosite la nivel internațional. În plus, când un producător solicită autorizare ISO conform normelor 11784 și 11785, după promovarea testării i se alocă un set de numere, care au 15 poziții, dintre care primele 3 reprezintă codul de producător care i-a fost alocat pe care trebuie să le folosească doar în situația în care nu există un cod de țară (România având cod de țară).
Recurenta menționează faptul că a comandat transpondere de la un producător, dar acesta a afirmat că nu poate produce asemenea transpondere din pricina legislației, deoarece acestea nu sunt conforme din punct de vedere tehnic (nu respectă normele ISO) astfel cum sunt prevăzute de normele interne.
De asemenea, a mai precizat recurenta, că, a fost refuzată de ANSVSA să se înregistreze ca distribuitor de microcipuri pe motiv că nu este înființată ca S.R.L..
Referitor la condițiile interesului și vătămării, recurenta a menționat că are ca scop înregistrarea electronică și ținerea de evidență a animalelor de companie și cele domestice din România, respectiv susținerea și acordarea de sprijin financiar și sprijinire a activităților din acest domeniu, lucru ce reiese din art. 6 al Statutului Asociației.
În consecință, actuala structură a microcipului, neconformă normelor internaționale ISO, perturbă activitatea recurentei (și a celorlalți cetățeni) de înregistrare și ținere în evidență a animalelor, preocupare care vine în sprijinul cetățenilor.
Conform prevederilor art. III alin. (2) din Legea nr. 258/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân:
"(1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba, prin hotărâre, normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2002, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, la propunerea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
(2) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor va emite norme privind identificarea și înregistrarea câinilor cu stăpân, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 155/2001, toți câinii cu stăpân din România trebuie identificați cu un microcip și înregistrați.
În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (4) din O.U.G. nr. 155/2001:
"Proprietarii sau deținătorii de câini, persoane fizice sau persoane juridice, au obligația identificării acestora prin microcipare sau prin alt mijloc de identificare stabilit de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor".
Așadar, pentru punerea în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 155/2001, cu modificările și completările ulterioare, au fost emise Normele privind identificarea și înregistrarea câinilor cu stăpâni, aprobate prin Ordinul Președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1/2014 (în continuare Ordinul nr. 1/2014), act administrativ cu caracter normativ, care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31/15.01.2014.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Conform art. 2 din Anexa nr. 1 la Ordinul Președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1/2014 (Normele privind identificarea și înregistrarea câinilor cu stăpâni), microcipul este un mijloc de identificare, adică un dispozitiv pasiv de identificare cu ajutorul frecvenței radio, programabil o singură dată, care respectă cerințele standardului ISO 11784 și anexei A a standardului 11785, utilizează tehnologia HDX sau FDX-B și poate fi citit de un dispozitiv de citire compatibil cu standardul ISO 11785, în care sunt înscrise informațiile necesare identificării unice a animalului.
De asemenea, potrivit normei precizate, codul de țară este format din 3 (trei) cifre, respectiv 642, reprezentând codul ISO al României, acordat în conformitate cu ISO 3166, iar codul unic de identificare este codul numeric alcătuit din 15 cifre utilizat pentru identificarea individuală a câinilor la nivel național, înscris pe un microcip a cărui structură este detaliată în anexa nr. 2.
În cauza de față prezintă relevanță și noțiunea de identificare care repezintă un ansamblu de operațiuni și proceduri care au ca scop individualizarea unui animal utilizând mijloace permanente de identificare, stabilite de prezentele norme adoptate prin actul administrativ atacat, respectiv de înregistrare care reprezintă operațiunea de culegere și introducere în Registrul de evidență a câinilor cu stăpân a datelor de identificare ale animalului, evenimentelor, informațiilor veterinare și a datelor de identificare ale proprietarului.
În cursul prezentului litigiu, art. 2 lit. k) din actul administativ atacat a fost modificat prin Ordinul nr. 38/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 234 din 27 martie 2019, în sensul sublinierii funcției Registrului de evidență a câinilor cu stăpân de a permite "asigurarea trasabilității unui animal de la momentul identificării și înregistrării până la momentul ieșirii acestuia din sistemul informatic".
Potrivit art. 4 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1/2014 cu denumirea marginală "Cerințele tehnice de performanță ale microcipului folosit pentru identificarea câinilor":
a) Microcipul trebuie să fie un dispozitiv pasiv, numai pentru citit, fără surse de alimentare cu energie, care nu emite radiații și nu are părți in mișcare, constituit dintr-un circuit integral și o antenă, ambele incluse într-o capsulă de sticlă, transparentă, biocompatibilă și tratată antimigrație, care utilizează tehnologia HDX sau FDX-B, conform standardelor ISO 11784 și anexei A a standardului ISO II785.
b) Microcipul trebuie să fie lizibil cu ajutând unor cititoare conforme cu standardul ISO 11785, care pot citi transpondere HDX sau FDX-B și trebuie să îndeplinească cerințele stabilite de ISO 24631-3.
c) Microcipul trebuie livrat cu următoarele tipuri de dispozitive: seringă de unică folosință cu ac steril sau aplicator refolosibil și ace sterile și cu 3 etichete autocolante cu numărul transponderului.
d) Frecvența transponderului folosit pentru identificarea câinilor trebuie să fie de 134.2 kHz +/- 1,5 kHz.
e) Structura codului microcipului va fi următoarea: (i) primele 3 caractere ale transponderului reprezintă codul de țară, conform standardului ISO 3166, pentru România acesta fund 642; (ii) următorul caracter reprezintă cifra zero; (iii) următoarele 3 caractere reprezintă codul fabricantului; (iv) următoarele 8 caractere reprezintă codul unic de identificare, utilizat pentru identificarea individuală a unui animal la nivel național.
f) Distanța de citire a microcipului trebuie să fie: (i) minimum 12 cm când este citit cu un cititor portabil; (ii) minimum 50 cm când este citit cu un cititor staționar.
g) Pentru a putea îndeplini cerințele referitoare la distanța de citire minimă, microcipurile trebuie să îndeplinească următorii parametri: (i) transponderele HDX trebuie să aibă o putere minimă de activare a câmpului magnetic cel mult egală cu 1,2 mA, măsurată conform standardului ISO 246313, partea 7.6.5, și vor dezvolta o amplitudine modulatoare echivalentă cu 10 mV, măsurată în conformitate cu standardul ISO 24631-3, punctul 7.6.7, la o putere a câmpului magnetic mai mică sau egală cu 1,2 mA; (ii) transponderele FDX-B vor avea o putere minimă de activare a câmpului magnetic cel mult egală cu 1,2 mA, măsurată în conformitate cu standardul ISO 24631-3, partea 7.6.4, și vor dezvolta o amplitudine de modulare echivalentă cu 10 mV, măsurată conform prevederilor standardului ISO 24631-3, partea 7.6.6; la o putere a câmpului magnetic cel mult egală cu 1,2 mA.
h) Transponderele HDX și FDX trebuie să transmită codul stocat corect în condiții de temperatură cuprinse între -20 grade C și + 40 grade C și în condiții de umiditate cuprinse între 40% rHși80% rH.".
Potrivit Anexei 2, cu denumirea "Structura microcipului la Ordinul nr. 1/2014", codul unic de identificare al unui animal se va citi astfel: tipul mijlocului de identificare: microcip; codul de identificare al animalului: x; interpretarea caracterelor înscrise în transponderul folosit pentru identificarea câinilor: 642 codul de țară; 0 cifra obligatorie cerură de ISO 11784; XXX codul fabricantului; x codul unic de identificare al câinelui.
Contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, standardul ISO 11784 nu interzice utilizarea concomitentă a codului de țară și a codului de producător ci cuprinde dispoziții cu privire la modul de scriere a codului emis de transponder.
Astfel, instanța de fond a apreciat că reglementarea adoptată prin Ordinul nr. 1/2014 asigură atât unicitatea, cât și trasabilitatea.
Conform adresei Colegiului Medicilor Veterinari, care gestionează Registrul de Evidență a Câinilor cu Stăpân, aplicația a fost concepută și dezvoltată astfel încât să nu permită introducerea de coduri duble sau multiple. Dacă un operator R.E.C.S., dintr-o eroare, introduce în baza de date un cod de microcip care există deja introdus în Registrul de Evidență a Câinilor cu Stăpân, aplicația nu permite finalizarea înregistrării și pe ecran se afișează un mesaj care informează despre faptul că respectivul cod există deja în baza de date; se afișează apoi numele și detalii de contact ale medicului veterinar care a introdus codul de microcip.
De asemenea, există o procedură conform căreia cei doi operatori comunică, astfel încât eroarea să fie corectată în cel mai scurt timp posibil și codul corect să fie înregistrat.
Astfel, posibilitatea de a fi fost produse/distribuite microcipuri cu același cod poate fi considerată inexistentă având în vedere că există plaje de coduri acordate de către A.N.S.V.S.A. fiecărui furnizor de microcipuri.
În urma verificării, în concret, a bazei de date a R.E.C.S. a codurilor de microcipuri presupus a fi dublate s-a constatat că din fiecare pereche menționată de recurentă doar una din înregistrări corespunde realității, în ceea ce privește informațiile despre proprietar și datele câinelui; în înregistrările pereche fie apare un proprietar care nu există în baza de date a R.E.C.S., fie apar proprietari înregistrați și în R.E.C.S., dar care au unul sau doi câini, cu coduri de microcip și caracteristici diferite fața de cele listate în tabelele atașate notelor de ședință.
Instanța de fond în mod temeinic a reținut că:
"Nu au rezultat coduri de transpondere dublate nici în urma verificării celor trei coduri menționate în notele de ședință din 7 mai 2018, unul dintre codurile de microcip nefigurând în baza de date. Aceste informații pot fi verificate în concret prin accesarea site-ului A.N.S.V.S.A. ta informații generale în cadrul meniului identificare și înregistrare animale la secțiunea cu informații referitoare la identificarea câinilor cu stăpân."
Prin urmare, s-a apreciat corect că nu se poate vorbi de o lipsă de diversitate pe piață, cu atât mai mult cu cât, potrivit adresei comunicate de Colegiul Medicilor Veterinari, de la momentul intrării în vigoare a Ordinului nr. 1/2014, 2.562.907 câini au fost identificați cu microcipuri cu structura prevăzută în Anexa nr. 2 la acest act normativ.
Așa cum a reținut, în mod corect instanța de fond, trasabilitatea este asigurată prin Registrul de evidență a câinilor cu stăpân, aflat în gestiunea Colegiului Medicilor Veterinari, ce cuprinde datele de identificare ale animalului, evenimentele, informațiile veterinare și datele de identificare ale proprietarului, nominale, păstrate în formă electronică și arhivate într-o bază de date, aspect întărit și de modificarea art. 2 lit. K) adusă prin Ordinul nr. 38/2019 (această funcție existând de la momentul înființăriiacestei baze de date).
La nivel național, Registrul de evidență a câinilor cu stăpân asigura identificarea individuală și înregistrarea fiecărui animal și a evenimentelor din viața lor, a proprietarului acesteia, înregistrarea informațiilor veterinare și scoaterea din evidență în cazul morții, conform obiectivelor prevăzute la art. 3 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1/2014.
Printre obiectivele generale enunțate la art. 3 precizat nu se regăsește și cel privitor la identificarea producătorului microcipurilor.
Identificarea producătorului este posibilă câtă vreme înregistrarea și aprobarea furnizorilor de microcipuri revine în competența A.N.S.V.S.A., rezultând din instrucțiunile de lucru publicate pe site-ul A.N.S.V.S.A. că furnizorii trebuie să prezinte în scris dovada angajamentului cu producătorii, inclusiv traducerea autorizată dacă aceștia sunt străini.
Existența unor probleme cu microcipurile nu reprezintă o chestiune de legalitate, așa cum rezultă din explicațiile scrise ale expertului A., calitatea transponderului depinzând și de calitatea componentelor sale, iar nu în mod necesar de structura codificării microcipului.
Susținerea recurentei-reclamante, în sensul că sunt dejavantajați producătorii care folosesc microcipuri cu un cod de producător împărțit este generică, în condițiile în care intimata-pârâtă a precizat faptul că respectiva combinație, cod de țară-cod de producător, asigură unicitatea codurilor într-un mod foarte eficient, prin faptul că fiecare producător poate emite și comercializa pe teritoriul României un nr. de 99.999.999 microcipuri cu coduri de identificare distincte.
Așa cum în mod temeinic și legal a reținut instanța de fond, codul unic de identificare al câinelui, așa cum este prevăzut în Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1/2014, este compus din 8 cifre, ceea ce înseamnă că potrivit acestei norme din dreptul intern fiecare producător poate emite și comercializa pe teritoriul României un nr. de 99.999.999 microcipuri cu coduri de identificare distincte.
În concluzie, instanța de control judiciar apreciază că nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului la sănătate prevăzut de art. 34 din Constituția României, astfel cum a fost interpretat în jurispudența CCR, prin modalitatea de reglementare asigurându-se unicitatea și trasabilitatea.
Câtă vreme Registrul de evidență a câinilor cu stăpân asigură identificarea individuală și înregistrarea fiecărui animal și a evenimentelor din viața lor, susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea anuală și obligatorie de vaccinare antirabică în masă nu este eficientă, nu poate fi reținută.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația Registrul Electronic al Animalelor Domestice și de Companie (Asociația Readc) împotriva sentinței civile nr. 107 din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2022.