ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4515/2020

Ședința publică din data de 18 septembrie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23 octombrie 2018, sub nr. x/2018,reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.), solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care: să anuleze art. 2 lit. k) și art. 9 alin. (4) teza I din Anexa Ordinului nr. 1/2014 al A.N.S.V.S.A., prin care se indică faptul că Registrul de evidență a câinilor cu stăpân se află în gestiunea Colegiului Medicilor Veterinari din România și, ca o consecință a admiterii petitului nr. 1, să fie obligată Autoritatea să ia în administrare și funcționare în cadrul A.N.S.V.S.A. Registrul de evidență a câinilor cu stăpân (R.E.C.S.), și să fie obligată Autoritatea la organizarea unei licitații transparente, prin care acest serviciu public (R.E.C.S.) să poată fi atribuit oricărei entități private; cu cheltuieli de judecată.

La data de 31 ianuarie 2019, Colegiul Medicilor Veterinari din România a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei, solicitând admiterea cererii de intervenție accesorie și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamantă, cerere de intervenție încuviințată în principiu la termenul de judecată din 28 februarie 2019, constatând instanța că este îndeplinită condiția existenței unui interes din partea acestei entități, care rezidă din faptul că se dorește păstrarea acestui Registru la intervenient- Colegiul Medicilor Veterinari din România.

Ulterior, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), a formulat excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13

3

alin. (4) din O.U.G. nr. 155/2001 și a solicitat instanței să sesizeze Curtea Constituțională în vederea judecării excepției de neconstituționalitate și suspendarea judecății cauzei pe fond până la pronunțarea Curții Constituționale, în baza art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință publică de la 16 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a sesizat Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 indice 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 105/2001, introdus prin art. I pct. 14 din Legea nr. 258/2013, în raport cu dispozițiile art. 16, art. 31, art. 34 și art. 35 din Constituția României, și, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională a României.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (A.N.S.V.S.A), solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare din 16.05.2019 și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în vederea repunerii pe rol și a continuării judecății, cât și intervenientul COLEGIUL MEDICILOR VETERINARI DIN ROMÂNIA, solicitând, de asemenea, casarea în tot a încheierii recurate, cu consecința trimiterii dosarului către Curtea de Apel Cluj, în vederea repunerii pe rol și continuării judecății.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta- pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A) a criticat încheierea recurată ca fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ..), întrucât, în opinia sa, nu se impune suspendarea cauzei în temeiul acestui text în cazul în care se dispune sesizarea Curții Constituționale, având în vedere faptul că, arată recurenta, art. 509 (1) pct. 11 C. proc. civ.. reglementează, în situația în care se admite excepția de neconstituționalitate, posibilitatea formulării unei cereri de revizuire.

Recurenta-pârâtă susține că este evident că dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu se pot aplica în prezenta speță, întrucât ipoteza reglementată de acest text de lege nu are legătură cu verificarea constituționalității legii, și consideră, astfel, că analiza constituționalității unui text dintr-o lege sau ordonanță nu se încadrează în reglementarea art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât nu presupune analiza existenței sau inexistenței unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.

În susținerea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul- intervenient Colegiul Medicilor Veterinari din România a criticat încheierea recurată pentru nelegalitate, apreciind că soluția suspendării judecății a fost dispusă în urma unei greșite interpretări și aplicări a art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Susține recurentul-intervenient că suspendarea în temeiul acestui text de lege nu este posibilă în cazurile de sesizare a Curții Constituționale, partea interesată având la dispoziție cu totul alte modalități de acțiune pentru a evita o soluție bazată pe un text de lege declarat neconstituțional, în concret, pentru situația admiterii excepției de neconstituționalitate fiind prevăzută de legiuitor posibilitatea formulării cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

De asemenea, a mai susținut recurentul-intervenient, odată cu abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, suspendarea judecății în intervalul de soluționare a excepției de neconstituționalitate nu mai este nici obligatorie, și nici posibilă, neexistând nici un text de lege care să o reglementeze, iar, referitor la cazurile de suspendare facultativă prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., acestea nu se pot aplica în situația analizată, întrucât reglementează ipoteze care nu au nicio legătură cu verificarea constituționalității legii.

Procedura în cazul sesizării instanței de contencios constituțional face obiectul unor reglementări speciale, din rândul cărora s-a eliminat în mod explicit posibilitatea suspendării, iar în ceea ce privește cazul particular prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., acesta este inaplicabil, întrucât analiza constituționalității unui text dintr-o lege sau ordonanță nu este sinonimă cu analiza existenței sau inexistenței unui drept.

În plus, a mai susținut recurentul-intervenient, întrucât are la bază o condiție (legătura dintre obiectul cauzei și norma ce face obiectul excepției) constatată ca fiind îndeplinită încă de la momentul sesizării instanței de contencios constituțional, un astfel de temei ar obliga instanțele să suspende în mod automat judecata până la soluționarea oricărei excepții de neconstituționalitate, invalidând efectele abrogării art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și instituind un veritabil nou motiv de suspendare obligatorie.

Intimata- reclamantă A. a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 26 februarie 2020, prin care a solicitat respingerea recursurilor promovate împotriva încheierii de suspendare, cu consecința menținerii suspendării până la pronunțarea Curții Constituționale.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 18 martie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 18 septembrie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate urmând a fi admise, a casa încheierea recurată și a se trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce vizează suspendarea facultativă "instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Se observă că măsura suspendării reprezintă un incident în cursul desfășurării acțiunii și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor, aceste prevederi reglementând un caz de suspendare facultativă a judecății, și anume, când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Din cuprinsul dispozițiilor mai sus- menționate, rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecății de îndeplinirea unei condiții procedurale, respectiv, existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, și a unei condiții de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanței pe marginea necesității suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre rezultatul celeilalte judecăți și modalitatea de soluționare a cauzei civile în care se pune problema incidenței prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Măsura care a întrerupt cursul judecății - prin suspendare - a fost dispusă în prezenta cauză în care reclamanta a formulat solicitarea de să sesizare a Curții Constituționale a României în vederea judecării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13

3

alin. (4) din O.U.G. nr. 155/2001 și suspendarea judecății cauzei pe fond până la pronunțarea Curții Constituționale.

Or, Înalta Curte constată că, în cauza de față, judecătorul fondului a analizat doar îndeplinirea condiției de ordin procedural, considerentele încheierii reflectând analiza obiectului excepției de neconstituționalitate invocate și a condițiilor generale de admisibilitate ce se cer a fi îndeplinite, nefiind arătate, însă, împrejurările de fapt și de drept pentru care instanța a concluzionat în sensul existenței legăturii de condiționalitate și înrâurirea pe care o poate avea hotărârea instanței de contencios constituțional asupra modalității de dezlegare a prezentei cauze de contencios administrativ.

Împrejurarea că între situația de fapt expusă în motivarea excepției de neconstituționalitate și cea dedusă instanței de contencios administrativ ar exista identitate, nu poate constitui, prin sine însăși, temeiul suspendării judecării cauzei, cât timp nu aceasta este ipoteza avută în vedere de legiuitor pentru reglementarea cazurilor de suspendare facultativă a judecății, ci înrâurirea pe care o poate avea existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți asupra hotărârii ce urmează a fi dată în cauză- ceea ce, evident, nu este cazul în speță.

Prin altă judecată nu se are în vedere existența unei proceduri în fața Curții Constituționale care a fost sesizată cu controlul a posteriori al constituționalității unei legi sau ordonanțe de guvern cu incidență într-un litigiu aflat pe rolul instanțelor judecătorești, pentru că actul jurisdicțional constituțional nu statuează asupra drepturilor și obligațiilor persoanelor fizice sau juridice ca părți în raporturile juridice de conflict, pentru a fi realizată ipoteza normei în discuție.

Aceasta, deoarece, art. 413 C. proc. civ. are în vedere tocmai existența unui alt litigiu pe rolul unui organ de jurisdicție, în fața căruia sunt în discuție aspecte de fapt și de drept cu relevanță pentru altă instanță, care pentru a valorifica aspectele statuate în primul litigiu, poate suspenda judecarea cauzei până la soluționarea definitivă a acestui conflictul juridic.

Pe de altă parte, instanța de fond, deși s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată și, subsecvent admiterii acesteia, asupra cererii de suspendare a cauzei până la soluționarea excepției, a avut în vedere în mod unilateral susținerile intimatei- reclamante, reținând doar că, declararea ca neconstituțională a normei criticate ar lipsi de bază legală, sub acest aspect, actul administrativ ce face obiectul prezentei cauze, astfel, că, practic, încheierea recurată este nemotivată.

Prin urmare, reținând că în mod nelegal instanța de fond a dispus suspendarea judecării cauzei, la cererea formulată de intimata-reclamantă, Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul, va casa încheierea recurată, și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenta- pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (A.N.S.V.S.A) și de recurentul- intervenient COLEGIUL MEDICILOR VETERINARI DIN ROMÂNIA împotriva încheierii de ședință publică din data de 16 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a, contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2020.