ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2483/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, a atacat cu recurs Decizia nr. 508/2021 pronunțată de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență în Dosarul nr. x/2020, prin care s-a luat act de renunțarea la judecata apelului formulat de către apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 23/2021, pronunțată de Judecătoria Aiud, având ca obiect anularea Procesului-verbal de contravenție nr. x/11.10.2020.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 10 noiembrie 2021, a dispus suspendarea judecății cauzei conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., reținând lipsa părților și faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că încheierea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept procesual, întrucât, prin aplicarea prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., în mod eronat s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Astfel, a considerat că, din interpretarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2002 privind regimul juridic al contravențiilor, dispozițiile privind suspendarea voluntară a procesului nu sunt aplicabile în materie contravențională, așa încât în prezenta cauză nu se poate dispune o astfel de măsură chiar dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea cauzei, independent de existența unei cereri de judecată a cauzei în lipsă, precizând, totodată, că O.G. nr. 2/2001 făcea trimitere la vechiul C. proc. civ.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-pârât a învestit instanța de contencios administrativ cu soluționarea recursului declarat de apelantul A. împotriva Deciziei nr. 508/2021 pronunțate de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență în Dosarul nr. x/2020, prin care se luase act de renunțarea părții la judecata cererii de apel.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin încheierea atacată, a dispus suspendarea judecății cauzei conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., având în vedere lipsa părților și faptul că niciuna dintre acestea nu a cerut judecata cauzei în lipsă.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar.

Criticile recurentului vizează nelegalitatea încheierii atacate care, în opinia părții, este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât aceste dispoziții nu sunt aplicabile în materie contravențională, având în vedere prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2002.

Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2002 privind regimul juridic al contravențiilor:

"(1) Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Dispozițiile art. 236

1

și ale art. 405 din C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi susținute și oral în fața instanței. Apelul suspendă executarea hotărârii".

Contrar susținerilor recurentului, din analiza prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2002 invocate, rezultă, într-adevăr, că dispozițiile legale care prevăd suspendarea voluntară a procesului nu sunt aplicabile în materie contravențională, însă textul face trimitere expresă la instanța competentă să judece plângerea în astfel de litigii, judecătoria ca instanță de fond, respectiv tribunalul, ca instanță de apel, care judecă calea de atac împotriva hotărârii prin care s-a soluționat plângerea.

Or, în prezenta cauză Curtea de Apel Alba Iulia este învestită cu soluționarea recursului exercitat împotriva deciziei pronunțate de tribunal, ca instanță de apel, așa încât în mod corect a apreciat că sunt incidente prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., care reglementează cazul de suspendare voluntară când părțile lipsesc și nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele motivului de casare invocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române împotriva încheierii din data de 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.