ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4475/2022

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 18.09.2020, sub dosar nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, constatarea nulității actelor administrative emise în dosarele nr. x/2011, y/2011 și 51/P/2012, clasate abuziv după 9 ani, în 2020. În drept, a invocat Legea nr. 554/2004, art. 52 din Constituția României, Legea nr. 448/2006. A. Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 28 aprilie 2021 în dosarul nr. x/2020, s-a dispus citarea reclamantei A. cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancțiunea anulării, și cu mențiunea că poate formula cerere de ajutor public judiciar, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. În data de 10.06.2021 petenta a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, invocând împrejurarea că este scutită de la plata taxei de timbru, întrucât este o persoană protejată prin Legea nr. 448/2006 împotriva abuzului, neglijării și discriminării. În scopul soluționării cererii, instanța a dispus atașarea dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Hunedoara. La termenul de judecată din data de 28.06.2021, instanța a invocat din oficiu excepția nulității cererii și a rămas în pronunțare pe excepția invocată. Prin ÎNCHEIERE CIVILĂ NR. 149/CC/CA/2021 pronunțată în ședința din camera de consiliu din 28 iunie 2021 în dosarul x/2020, Tribunalul Hunedoara a admis excepția nulității cererii, invocată de instanță din oficiu și a anulat cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, formulată de petenta A.. La data de 10 august 2021, petenta a formulat reexaminare împotriva încheierii nr. 149/2021. Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2020/a1.1 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. B. Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 28.04.2021, instanța a dispus emiterea unei adrese către reclamantă, pentru a proceda la semnarea cererii de chemare în judecată până la următorul termen, sau la suplinirea lipsei semnăturii de pe cererea de chemare în judecată, în orice altă modalitate, sub sancțiunea anulării. Prin sentința nr. 481/2021 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2020, s-a admis excepția nulității, invocată din oficiu, și în consecință s-a dispus anularea acțiunii formulată de A., în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., prin care contestă atât încheierea nr. 149/2021 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul asociat nr. x/2020, la data de 28.06.2021, cât și Hotărârea nr. 481/2021 pronunțata de același tribunal la data de 30.06.2021, urmând a motiva acțiunea după comunicarea Hotărârii nr. 481/2021.

Hotărârea primei instanțe Prin încheierea din 1 noiembrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul x/2020 a suspendat judecata cauzei privind pe recurenta reclamantă A. și pe intimatul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 1179/2021 pronunțată la data de 24 noiembrie 2021 în dosarul x/2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de către A. împotriva sentinței nr. 481/2021 pronunțate de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2020.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 1 noiembrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul x/2020 și a Deciziei nr. 1179/2021 pronunțată la data de 24 noiembrie 2021 în dosarul x/2020 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantă A., care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și a deciziei și pe fond acțiunii ca netemeinice. Recurenta a precizat că, după comunicarea încheierii și a deciziei va depune motivele de recurs.

Apărări formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, întrucât nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată și menținerea ca legală a soluției Curții de Apel Alba Iulia.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată la data de 6 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând excepția netimbrării recursului declarat de A. asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de recurs taxează cu 20 RON, iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege". În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii." Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația reclamantei de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluția din data de 17 ianuarie 2022 s-a dispus comunicarea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON. De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Recurenta a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată și prin încheierea de ședință din data de 17 februarie 2022 pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.1.1 cererea de reexaminare a fost respinsă. Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum rezultă din dovezile/procesele-verbale de înmânare a actului de procedură de la filele x, aceasta nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 25 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea căii de atac pentru netimbrare. Înalta Curte constată că este incidentă excepția nulității căii de atac formulate de A., întrucât recurenta nu depus cererea de recurs în original și nici nu a înaintat un exemplar semnat olograf/electronic. În fapt, cu privire la aceasta, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța reține că prin rezoluția din 29 decembrie 2021, recurentului i-a fost pus în vedere obligația de a semna în original declarația de recurs, măsură ce i-a fost comunicată prin adresa din data de 6 ianuarie 2022, primită potrivit dovezilor de primire din data de 06.01.2022 . În aceste condiții, Curtea constată incidente prevederile art. 196 și art. 148 C. proc. civ., cu consecința nulității cererii formulate pentru lipsa semnăturii, cerință esențială pentru valabilitatea acesteia. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din C. proc. civ., cererea de recurs nesemnată este nulă. Întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acelei părți, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă. Importanța semnăturii olografe rezidă în necesitatea de a se asigura că actul de procedură provine de la persoana care se pretinde că l-ar fi efectuat și că exprimă manifestarea de voință a acesteia cu privire la conținutul actului. Așadar, pentru a răspunde acestei finalități, semnătura trebuie să fie executată fie de mână, fie o semnătură electronică în condițiile prevăzute de Legea nr. 455/2001, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau scanată. C. proc. civ. permite trimiterea cererii de apel prin e-mail, cererea primind dată certă la data înregistrării acesteia, dar numai în scopul primirii de dată certă și pentru a facilita înregistrarea acesteia într-un anumit timp, fără ca acest fapt să scutească partea de a complini ulterior lipsa semnăturii olografe, în termenul acordat de instanță în acest scop, numai în acest mod existând certitudinea că cererea emană de la titular. Toate acestea se pot deduce din mai multe prevederi ale C. proc. civ., iar în acest sens se reține că prin art. 148 alin. (1) din C. proc. civ., se instituie regula potrivit căreia orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și trebuie să cuprindă, printre altele, semnătura titularului acesteia, putând fi formulată, potrivit alin. (2), și prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, adică cele prevăzute de Legea nr. 455/2001 și care astfel, acest înscris în formă electronică, nu trebuie confundat cu copia, fotocopia sau forma scanată a unui înscris. Prin urmare, sancțiunea care se impune pentru lipsa semnăturii este aceea a nulității cererii de recurs. Totodată, Înalta Curte constată că este incidentă în cauză și va examina și excepția nulității căii de atac formulate de A., pentru nemotivare. Înalta Curte constată că recurenta nu a invocat nici unul din cazurile de casare prvăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și s-a limitat la a-și exprima dezacordul față de soluția primei instanțe. Însă, nu s-a referit și nu a combătut în niciun fel aspectele reținute prin considerentele hotărârii recurate, care au avut în vedere, în esență, admisibilitatea cererii formulată de reclamantă pe calea ordonanței preșidențiale. Astfel, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a adus nici o critică hotărârii recurate, menționând că va depune motivele de recurs dezvoltate după comunicarea încheierii și deciziei. O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devenind aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constată nulitatea recursului promovat de pârâtul A..