ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1786/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr. x/2020, revizuentul Inspectoratul de Poliție al Județului Alba a prompovat revizuirea împotriva sentinței civile nr. 1196/19.12.2019 pronunțate de Judecătoria Câmpeni în dosarul nr. x/2019.

Revizuentul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie admisă cererea de revizuire, schimbată în tot decizia contestată și procedând la rejudecare, să fie admis recursul pârâtelor.

Prin Decizia nr. 593/A/2020, Tribunalul Alba a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba și a declinat cererea de revizuire formulată de revizuentul Inspectoratul de Poliție al Județului Alba în contradictoriu cu intimații A. și B., spre competentă soluționare, Curții de Apel Alba-Iulia, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.08.2020.

Prin sentința civilă nr. 113 din 6 octombrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de repunere în termen formulată de revizuentul Inspectoratul de Poliție al Județului Alba; s-a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de instanță din oficiu și a fost anulată cererea de revizuire formulată de revizuentul Inspectoratul de Poliție al Județului Alba împotriva sentinței civile nr. 1196/2019, pronunțate de Judecătoria Câmpeni în dosar nr. x/2019.

Împotriva sentinței civile nr. 113 din 6 octombrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuentul Inspectoratul de Poliție al Județului Alba a declarat recurs.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul a prezentat motivele depășirii termenului legal de formulare a cererii de revizuire, respectiv activitatea în timpul stării de urgentă și de alertă și activitatea vastă a biroului juridic din cadrul instituției, sustinând că într-adevăr cererea de revizuire s-a formulat cu depășirea termenului legal.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimații au invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivarea cererii cu respectarea prevederilor art. 488 Cod porcedură civilă.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 februarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte urmează să admită excepția nulității recursului invocată de intimați, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de control judiciar amintește că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.

Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

În acest context, așa cum s-a relevat mai sus, recurentul a indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textele de lege menționate.

Înalta Curte reține că sunt date în competenta instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, cu referire directă la cazurile precvăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reținute ca temei al recursului.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Prima instanță a reținut, în esență, că " (...) În speță, chiar dacă motivele invocate de revizuent în cererea de repunere în termen (revizuenta a susținut că pe parcursul stării de urgență toți polițiștii din cadrul IPJ Alba s-au aflat în stradă, alături de colegii lor, nu la birou, dată fiind situația deosebită creată de pandemia cu coronavirus, astfel că nu au fost în măsură să acopere volumul mare de înscrisuri comunicate la birou. Aceste activități s-au desfășurat încă de la jumătatea lunii februarie, nu doar de la data decretării stării de urgență - 15.03.2020) pot fi calificate ca motive temeinic justificate, fiind împrejurări care să excludă orice culpă a reclamantei, instanța constată că acestea nu s-au produs înlăuntrul termenului legal în care trebuia exercitat dreptul procedural, astfel că nefiind îndeplinită una din condițiile cumulativ prevăzute de lege pentru a putea fi dispusă repunerea în termen, cererea formulată de revizuent va fi respinsă, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată prin întâmpinare: (...) În cauză, ultima hotărâre (Sentința civilă nr. 1196/2019 a Judecătoriei Câmpeni) a rămas definitivă la data de 24.03.2020, însă având în vedere că termenul de exercitare a căii de atac a fost întrerupt până la data de 15.05.2020, termenul de exercitare a căii de atac a revizuirii a început să curgă la data de 16.05.2020, iar cererea de revizuire a fost formulată în data de 14.07.2020, adică cu depășirea termenului imperativ de o lună prevăzut de lege."

Prin urmare, aceste argumente ar fi trebuit să fie combătute de către recurent prin calea de atac declarată, însă aceasta nu a formulat nicio critică concretă de nelegalitate în privința motivării reținute, nearătând modul în care au fost interpretate sau aplicate greșit prevederile legale incidente în cauză, în prezentul recurs, acesta recunoscând că a exercitat calea de atac a revizuirii cu depășirea termenului prevăzut de lege, în motivare înțelegând doar să reitereze argumente privind situația de fapt expuse în fața curții de apel, care au fost analizate corespunzător de aceasta.

Așa fiind, instanța de control judiciar constată că aspectele respingere a cererii de revizuire ca tardiv formulată nu au fost contestate, pe calea recursului, de recurent.

Din această perspectivă, așa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural și, ca atare, nu satisface exigențele pentru validarea sa.

În consecință, reținând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și art. 489 C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului invocată de intimați și va constata nulitatea recursului formulat de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de intimați.

Constată nulitatea recursului formulat de recurentul Inspectoratul Poliției Județului Alba împotriva sentinței nr. 113 din 6 octombrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.