ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2478/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 138 din 9 februarie 2021, a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit recurentului, din formularea textului de lege, rezultă că legiuitorul a tratat două situații diferite, cu referire la două categorii de colaboratori al Securității - pe de o parte colaboratorul care oferă informații, iar pe de altă parte colaboratorul care punea un imobil sau o încăpere la dispoziția Securității.

În această din urmă situație, legiuitorul a considerat că punerea voluntară la dispoziția Securității a unui spațiu deținut conduce la reținerea calității de colaborator al Securității, fără a mai fi necesară îndeplinirea altei condiții, fiind important, din perspectiva legiuitorului, faptul că Securitatea nu ar fi putut folosi respectivul imobil (sau încăpere) fără acordul gazdei casei conspirative.

A arătat recurentul că, în cauză, intimatul-pârât și-a dat acordul pentru folosirea, de către Securitate, a respectivului spațiu, fapt dovedit prin semnarea Angajamentului datat la 24.06.1987.

Însă, a apreciat că prima instanță interpretează în mod nelegal prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru că atribuie colaborării în forma art. 2 lit. b) ultima teză (prin punerea voluntară la dispoziția Securității a unui spațiu) condițiile colaborării în forma art. 2 lit. b) teza I (prin furnizarea de informații).

În ceea ce privește considerentul primei instanțe potrivit căruia angajamentul semnat de intimat și celelalte înscrisuri nu ar fi suficiente pentru a demonstra caracterul voluntar al punerii la dispoziția Securității a spațiului deținut, recurentul a făcut trimitere la jurisprudența în materie, iar, pe de altă parte, a susținut că pârâtul nu se află în ipotezavreuneia dintre cele două situații de exonerare prevăzute de teza a doua și teza a treia a textului de lege (referitoare la vârsta minimă de 16 ani).

A apreciat, totodată, că din construcția textului de lege (art. 2 lit. b) teza a IV-a, ultimă) rezultă că este irelevant dacă în casa de întâlniri au fost sau nu introduse surse, irelevantă fiind și natura informațiilor pe care rețeaua introdusă în casa conspirativă a furnizat-o Securității. De altfel, potrivit Notei de analiză privind gazda casei de întâlniri "B.", din data de 11.09.1988, întâlnirile din locuința gazdei s-au desfășurat în mod corespunzător, casa prezentând condiții de conspirativitate și confort, fiind menținut în rețea.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiuni așa cum a fost formulată.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

În esență, a susținut că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că angajamentul semnat a fost dat prin constrângere și nu există probe din care să rezulte că prin acțiunile întreprinse s-ar fi adus atingere drepturilor sau libertăților fundamentale ale omului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune vizând constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât.

Verificările au fost efectuate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în baza art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, ce stabilesc obligația Consiliului de a verifica, din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau de colaborator al Securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h) din același act normativ.

Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Instanța de control judiciar nu împărtășește soluția primei instanțe, pe care o apreciază ca fiind nelegală.

Din conținutul Notei de constatare nr. DI/l/1305/29.08.2019 și din înscrisurile atașate, rezultă că pârâtul a fost recrutat în calitate de gazdă a casei de întâlniri pentru asigurarea unui spațiu conspirat de întâlnire cu rețeaua informativă din legătura Inspectoratului Județean Gorj - Biroul 3 de pe raza municipiului Târgu Jiu. Pârâtul a semnat un Angajament la data de 24.06.1987.

Analizând probele administrate, Curtea de apel a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se reține calitatea pârâtului de colaborator al Securității, respectiv persoana trebuia să fi furnizat informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b), prin informațiile respective să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, apreciind astfel că aspectele reținute nu pot fi considerate ca având o valoare probantă prestabilită și absolută.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securității:

"persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor".

În cauză, acțiunea reclamantului s-a întemeiat pe prevederile art. 2 lit. b) ultima teză (teza a IV-a) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea.

Ipoteza normei menționate este îndeplinită dacă persoana în cauză și-a manifestat voința de a pune la dispoziția Securității locuința sau un alt spațiu deținut, împrejurare ce constituie, prin ea însăși, premisa înlesnirii culegerii de informații, fără a fi necesare dovezi privind folosirea efectivă a spațiului în scopul menționat, durata sau conținutul eventualelor informații obținute de Securitate.

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b)- teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că intimatul-pârât a fost recrutat în calitate de "gazdă casă de întâlnire", semnând un angajament la data de 24.06.1987, prin care și-a dat consimțământul să pună la dispoziția organelor de securitate locuința ce o posedă.

Așa cum s-a arătat, prevederile legale menționate reglementează ipoteza punerii la dispoziția Securității a unui spațiu fără a mai fi necesară îndeplinirea altor condiții pentru reținerea calității de colaborator al Securității.

Așadar, pentru reținerea calității de colaborator al Securității era necesar și, totodată, suficient ca înlesnirea activității de culegere de informații de la rețeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziția Securității a locuinței, iar această punere la dispoziția Securității a spațiului respectiv să se facă în mod voluntar.

Or, aspectul esențial în cauză îl reprezintă semnarea angajamentului de către intimat la data de 24.06.1987, care atestă atât punerea la dispoziția Securității a imobilului, dar și caracterul voluntar al acestei acțiuni.

Înalta Curte reține că este relevantă distincția făcută de către recurent, între cele două ipoteze avute în vedere de prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanță.

În acest sens, se reține că prima teză a art. 2 lit. b) se referă la persoanele care au sprijinit fosta Securitate prin oferirea de informații (colaboratorul care oferea informații), situație în care, pentru a se putea reține calitatea de colaborator al Securității, acele informații trebuie să îndeplinească două condiții (cu privire la conținut și la posibilele efecte), iar cu privire la cea de-a doua ipoteză (colaboratorul care pune imobilul la dispoziție) legiuitorul nu a mai considerat necesară întrunirea altor condiții pentru reținerea calității de colaborator al Securității.

Așa cum a afirmat recurentul, o astfel de distincție are și o rațiune: o gazdă a unei case conspirative avea, în angrenajul Securității, un rol mult mai important decât cel al unui informator, întrucât crea condițiile obținerii de informații, iar ceea ce contează este că Securitatea nu ar fi putut folosi respectiva încăpere fără acordul gazdei casei conspirative.

Instanța de control judiciar reține că, raportat la interpretarea gramaticală și teleologică a textului, nu poate avea relevanță, în situația unei astfel de colaborări, numărul sau conținutul notelor informative furnizate de informatorii care, împreună cu ofițerii de legătură, au intrat în spațiul pus la dispoziția Securității de gazda casei conspirative.

Cât privește susținerea intimatului, în sensul că a semnat angajamentul prin constrângere, se reține că o astfel de apărare nu poate constitui de plano o cauză de exonerare în stabilirea calității de colaborator al Securității, acest argument trebuie dovedit în concret prin mijloace de probă pertinente și concludente, ceea ce în cauză nu s-a probat, cele menționate în Nota de constatare și Angajamentul semnat de intimat nu conduc la suspiciuni cu privire la consimțământul exprimat de acesta.

Așa fiind, față de angajamentul olograf prin care intimatul-pârât a pus locuința sa la dispoziția organelor de Securitate, cu intenția de a sprijini activitatea acestora, asigurând totodată confidențialitatea faptului respectiv, se constată că este îndeplinită ipoteza normei prevăzute de art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității intimatului-pârât de colaborator al Securității.

Din această perspectivă se reține că sunt întemeiate criticile recurentului, subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în sensul că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale menționate, impunându-se reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va admite acțiunea, cu consecința constatării calității pârâtului de colaborator al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii împotriva sentinței nr. 138 din 9 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în rejudecare:

Admite acțiunea formulată de reclamant.

Constatată calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.