ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.05.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2471/2022

HOTĂRÂRE
05.05.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2471/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, suspendarea integrală a executării Ordinului nr. 86/17.06.2021 al Președintelui Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, privind modificarea și completarea anexei la Ordinul Președintelui Oficiului

Național pentru Jocuri de Noroc nr. 404/2020, privind aprobarea condițiilor minime tehnice de verificare a mijloacelor de joc, publicat în Monitorul Oficial ai României Partea a I-a, nr. 645 din 30 iunie 2021, în ceea ce privește efectele asupra sa, până la pronunțarea instanței de fond.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr181 din 22 septembrie 2021, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, precum și acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

3.1. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în sensul că prima instanță nu a arătat considerentele pentru care a apreciat că sunt insuficient justificate paguba iminentă sau prejudiciul greu de înlăturat, în condițiile în care în prezent societatea nu mai poate desfășura activitatea licențiată de intimatul-pârât, omițând, totodată, să analizeze că, în fapt, îndeplinirea condiției impuse de lege este imposibilă raportat la intervalul extrem de mic de intrare în vigoare a normei legale.

Astfel, având în vedere că prin Decizia Comitetului de Supraveghere al ONJN din data de 29 septembrie 2021 s-a dispus suspendarea activității societății, a arătat că paguba iminentă a devenit un prejudiciu cert și cuantificabil, obținerea acreditărilor ISO 17025 și ISO 17020 fiind imposibilă.

3.2. În dezvoltarea motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a reluat situația de fapt și motivele invocate în cererea de chemare în judecată, susținând, în esență, că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată).

În ceea ce privește cazul bine justificat, a arătat că prima instanță dă o interpretare care ar lipsi de aplicabilitate prevederile care dau posibilitatea suspendării actului administrativ, cazurile identifîcate de practica judiciară care justifică măsura suspendării au caracter exemplificațiv, nu limitativ, iar dacă s-ar reține că acele cazuri ar fi limitative a apreciat că ne aflăm în situația în care actul administrativ a fost emis cu depășirea limitelor de competență, deoarece se încalcă competența organului ierarhic superior.

Astfel, un ordin emis de o autoritate centrală depășește limitele de competență stabilite prin prevederea din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, care mandatează autoritatea pârâtă să stabilească condițiile minime tehnice, conform art. 1 alin. (4), apreciind că ordinul contestat adaugă la lege, respectiv la prevederea din H.G. nr. 111//2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009, încălcând astfel prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Referitor la paguba iminentă, a arătat că motivul principal pe care se întemeia cererea viza nelegalitatea Ordinului nr. 86/2021 al Președintelui ONJN, care a introdus o condiție restrictivă la art. I pct. 1 care modifică pct. 4 subpunctul 4.1 poziția 2 din Ordinul Președintelui ONJN nr. 404/2020 privind aprobarea condițiilor minime tehnice de verificare a mijloacelor de joc, pe care nu o poate îndeplini, motiv pentru care nu poate să-și desfășoare activitatea pentru că nu deține acreditarea respectivă, iar acest fapt ce nu este posibil, având în vedere procedura care trebuie urmată și la care face trimitere.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-intimată a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Ordinului nr. 86/17.06.2021 al Președintelui Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, privind modificarea și completarea anexei la Ordinul Președintelui Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc nr. 404/2020, privind aprobarea condițiilor minime tehnice de verificare a mijloacelor de joc, în ceea ce privește efectele asupra sa, până la pronunțarea instanței de fond.

Curtea de apel a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată, reținând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar.

1.1. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în sensul că prima instanță nu a arătat considerentele pentru care a apreciat că sunt insuficient justificate paguba iminentă sau prejudiciul greu de înlăturat, în condițiile în care în prezent societatea nu mai poate desfășura activitatea licențiată de intimatul-pârât și nu a analizat că îndeplinirea condiției impuse de lege este imposibilă.

Instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie și nu conține motive străine de natura cauzei, așa încât respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conține motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței și au fost examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, motivarea fiind clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

Contrar susținerilor recurentei, prima instanță a explicitat aspectele analizate din perspectiva dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat în raport cu motivele invocate, iar în privința cerinței privind paguba iminentă a reținut că partea nu a prezentat dovezi certe din care să rezulte aspectele învederate și nu a probat iminența producerii unui prejudiciu material în patrimoniul său, îndeplinindu-și, prin considerentele sale punctuale și concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate și de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Pe de altă parte, a reținut că neîndeplinirea condiției cazului bine justificat conduce la neîntrunirea cumulativă a prevederilor legale impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, așa încât o eventuala existență a unei pagube iminente nu mai prezintă relevanță,

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor și apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, așa cum s-a reținut constant în jurisprudența instanței supreme.

Totodată, se reține că motivarea hotărârii răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil și lipsit de arbitrariu, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument invocat, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuie analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze, ea presupunând însă ca partea în cauză să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Hotărârea din 9 decembrie 1994, H. Balani contra Spaniei și Cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

Faptul că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat.

1.2. Criticile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, nu pot fi încadrate în acest temei juridic.

Înalta Curte reține că acest motiv a fost invocat în mod formal, în realitate partea a reluat situația de fapt și motivele invocate în cererea de chemare în judecată legate de emiterea actului administrativ, care în opinia sa a fost emis cu depășirea limitelor de competență și adaugă la lege, respectiv la nelegalitatea ordinului atacat ca motiv principal al unei pagube iminente, fără să indice însă eventualele greșeli săvârșite de prima instanță în legătură cu dispozițiile legale pretins încălcate ori greșit aplicate.

Astfel, recurenta nu a dezvoltat motivul de casare invocat, ci numai a reluat aprecierile privind nelegalitatea actului administrativ a cărui suspendare se cere, respectiv conformitatea actelor cu normele legale, exprimându-și doar nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe, așa încât nu se poate exercita controlul judiciar și din perspectiva acestui motiv de casare.

În fine, se reține și faptul că acțiunea privind anularea Ordinului nr. 86/17.06.2021 al Președintelui Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc a fost respinsă, ca nefondată, de Curtea de Apel Galați prin sentința nr. 3 din 11 ianuarie 2022, care formează obiectul Dosarului nrx/2021.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele motivelor de casare invocate.

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 181 din 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-05-12
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2675/2022
Ședința publică din data de 12 mai 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de A
ÎCCJ 2023-01-11
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 79/2023
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel G
ÎCCJ 2022-02-10
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 777/2022
sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. În esență, a susținut că, în mod corect, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a producerii unei pagube iminente, astfel cum sunt prevăzute d
ÎCCJ 2024-06-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3373/2024
Ședința publică din data de 18 iunie 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată
ÎCCJ 2022-12-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5925/2022
Ședința publică din data de 8 decembrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții
Sursă